De natura conjugal-politista sau nu, \u201escandalul lui Oncu\u201c a existat si a avut implicatii politice destul de grave. Nu este exclus ca acestea sa fi fost \u00een legatura cu finantarea de catre guvernul liberal condus de Ioan I. C. Bratianu, cu ocazia alegerilor din Ungaria din 1910, at\u00e2t a comitetului national, c\u00e2t si a \u201etradatorului\u201c V. Mangra, pentru acesta din urma canalul ales fiind tocmai Banca \u201eVictoria\u201c. \u00cen aceste conditii, pentru ca \u201escandalul\u201c sa nu aiba consecinte internationale, e perfect verosimil ca seful Partidului Liberal sa-i fi dat un mandat imperativ lui C. Stere, care a executat sarcina cu promptitudine. Numai el putea sa-l determine pe \u201ecomanditarul\u201c principal al \u201eTribunei\u201c N. Oncu sa cedeze comitetului national proprietatea ziarului. Mai mult, c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, \u00een 7\/20 martie, \u201eRom\u00e2nul\u201c publica demisia acestuia din functia de director al Bancii \u201eVictoria\u201c, iar o zi mai t\u00e2rziu, \u00een 8\/21 martie, o scrisoare adresata lui Teodor Mihali prin care \u00eei aducea la cunostinta ca \u201erenunta at\u00e2t la intrarea \u00een comitet (retragerea, de fapt, a demisiei anterioare, V.D.), c\u00e2t si la intrarea \u00een consiliul de administratie al ziarului\u201c, lucru motivat de \u201estarea (lui) sanitara\u201c. (La banca si, probabil, \u00een administratia ziarului, locul sau era preluat de adjunctul Sava Raicu.) Si Letitia Oncu si-a dat cur\u00e2nd demisia din functia de presedinte al Reuniunii Femeilor Rom\u00e2ne din Arad.
\nRevenind la solutionarea \u201echestiei financiare\u201c, se cuvine a observa ca \u201eprocesul-verbal\u201c de \u201epredare\u201c a ziarului \u201eTribuna\u201c nu a fost adus la cunostinta opiniei publice a doua zi dupa semnare, adica \u00een 22 februarie. \u00cenainte de aceasta, a fost nevoie de validarea ei prin consimtam\u00e2ntul celui ce fusese totusi exclus de la \u201epertractari\u201c, al \u201eizolatului\u201c O. Goga, obtinut \u00een urma discutiilor ce au durat doua zile, cu angajamente pe care C. Stere stia ca nu avea cum sa le tina.
\nUnul din aceste angajamente era \u201efuzionarea ziarelor \u00abTribuna\u00bb si \u00abRom\u00e2nul\u00bb \u00eentr-un organ al comitetului national\u201c. Initial, fusese vorba de \u201eun alt organ\u201c (asadar, cu titlu diferit), \u00een care sa intre redactorii am\u00e2ndurora, cu un alt director dec\u00e2t Vasile Goldis. \u00cen fapt, \u201eorganul\u201c a ramas \u201eRom\u00e2nul\u201c, cu acelasi director si fara vreun redactor de-al \u201eTribunei\u201c. Conform scrisorii lui Il. Chendi catre O. Goga din 19 martie 1912, directorul si redactorii \u201eTribunei\u201c au primit \u201eretributii onorifice\u201c (un fel compensatii financiare pentru pierderea posturilor). Astfel, Sever Bocu \u201ea capatat plata pe un an\u201c (de 12 ori c\u00e2te 600 k.), redactorul Iosif Schiopul \u2013 2.250 k., plus 1.000 k. \u201edrumul la America\u201c, Gh. Stoica \u2013 900 k. Chendi \u00eensusi primeste suma de 600 k., desi lucrase la ziarul respectiv mai multa vreme dec\u00e2t toti ceilalti.
\nCum averea \u201eTribunei\u201c, cea predata comitetului, nu cuprindea prea multe \u201elichiditati\u201c, iar \u201eRom\u00e2nul\u201c era \u00eentr-o situatie financiara si mai grea, av\u00e2nd doar 300 de abonati, fata de cei 2.000 pe care-i avusese ziarul advers, plata unor \u201eretributii onorifice\u201c pare destul de improbabila. Ea a avut totusi loc, conform marturisirilor t\u00e2rzii ale lui Vaida Voevod. \u00cen \u201eMemoriile\u201c sale, \u00een doua r\u00e2nduri, fostul deputat declara ca \u201epentru lichidarea \u00abTribunei\u00bb\u201c s-a facut un \u00eemprumut la Banca \u201eVictoria\u201cde 100.000 koroane, girat de el, \u00eempreuna cu Teodor Mihali si Aurel Vlad (\u201ebanii trebuind urgent pentru lichidarea personalului si datoriilor \u201eTribunei otelitilor\u201c\u201e) \u201eMihali primind asigurarea lui Stere ca \u00eei va trimite suma\u201c, evident, \u201edonatorul\u201c fiind autoritatile de la Bucuresti. (\u00cen 1917-1918, ramasesera neachitate 50.000 de k. si, adauga Vaida, \u201ea trebuit sa-l amenint (\u2026) ca-l voi da \u00een judecata, ca sa obtin declaratia lui Mihali ca datoria \u00eei apartine lui si ca eu sunt scos din cauza\u201c!)
\nOdata cu aceasta, rezolvarea \u201echestiei financiare\u201c era ca si \u00eencheiata. \u00cen ziua de marti, 28 februarie\/ 12 martie apare ultimul numar al \u201eTribunei\u201c. \u00cen acesta, o buna parte din spatiul tipografic e ocupata de texte ce apar si \u00een numarul din acea zi al \u201eRom\u00e2nului\u201c. Sub titlul de pe pagina I, \u201e\u00cenfratirea sufletelor\u201c, sunt cuprinse: Procesul-verbal de predare a ziarului \u201eTribuna\u201c, \u201eComunicatul comitetului executiv al Partidului National Rom\u00e2n\u201c, articolul \u201ePacea\u201c, iscalit de C. Stere, \u201eDe vorba cu O. Goga\u201c, iscalit C. Sarcaleanu (interviul pomenit mai sus, luat la Seghedin), scrisoarea lui Sever Bocu adresata lui
\nC. Stere si raspunsul acestuia si \u201eSarbatoarea fratiei\u201c \u2013 o dare de seama asupra banchetului care a avut loc la Arad, \u00een restaurantul Hotelului \u201eCrucea alba\u201c.
\nArticolul \u201ePacea\u201c debuta cu constatarea \u00eencheierii conflictului, act \u00een care ambelor tabere li se atribuie \u201eun rol frumos\u201c: proprietarii \u201eTribunei\u201c \u201es-au \u00eenaltat p\u00e2na la abnegatie personala \u00een interesul unitatii si solidaritatii nationale\u201c, iar conducatorii comitetului au aratat ca \u201enu sunt animati dec\u00e2t de dorinta consolidarii actiunii nationale\u201c, ca atare, toti fruntasii \u201es-au putut str\u00e2nge \u00een jurul comitetului national, fiecaruia recunosc\u00e2ndu-i-se locul la care \u00eei da dreptul trecutul sau de cinste si de munca\u201c. Nu era \u00eensa momentul \u201eunei repauzari pe lauri\u201c, conducatorii av\u00e2nd ca \u201eprima datorie (…) a starui la vindecarea ranilor\u201c. Pacea instaurata, sublinia autorul articolului, \u201e\u00eesi va da roadele numai c\u00e2nd se va restabili echilibrul \u00eentre actiunea tineretului \u00abrazvratit\u00bb si aceea a comitetului\u201c. \u00cen final, se reamintea \u201edatoria\u201c celor dint\u00e2i, de a consolida unitatea si solidaritatea, precum si aceea a ultimului, \u201ede a str\u00e2nge \u00een jurul steagului pe toti aceia care dau dovada de energie \u00een lupta\u201c.
\n\u00cen consonanta cu ideile exprimate aici erau unele din interviul luat lui O. Goga (se preciza \u00een corpul lui: \u00een 22 februarie\/6 martie), \u00eendeosebi acelea care facusera obiectul \u201enegocierilor\u201c purtate prin scrisorile schimbate si \u00een timpul vizitei de la Seghedin. Poetul a tinut totusi sa sublinieze un aspect al actului \u00eencheiat la 21 februarie, anume \u201ereabilitarea morala si politica a proprietarilor \u00abTribunei\u00bb de catra comitetul national\u201c (cei care fusesera necontenit acuzati de tradare si de \u201emangrism\u201c), precum si ca \u201enici (el), nici prietenii (sai) nu (s-au) departat de la principiile fundamentale ale programului national\u201c. Si \u00een legatura cu ultima afirmatie, e de retinut comentariul final al \u201ereporterului\u201c C. Sarcaleanu: \u201eUn g\u00e2nd ma tortura: pe fondul acesta de idei formulate de Goga, at\u00e2t de simple, at\u00e2t de \u2013 as putea spune, daca nu m-as teme sa fiu rau \u00eenteles \u2013 de banale, \u00eenc\u00e2t nu este \u00abbatr\u00e2n\u00bb, oric\u00e2t de \u00abruginit\u00bb si de \u00abautoritar\u00bb, care sa le poata respinge, lupta trecuta mi-a aparut ca o ne\u00eenteleasa monstruozitate. Cum, pentru aceasta s-a oprit \u00een loc toata activitatea nationala aproape doi ani? Pentru aceasta at\u00e2tea sf\u00e2sieri si at\u00e2tea suflete ranite? Nu e un cosmar? Ce blestem a cazut pe capul neamului nostru? Bine ca s-a sf\u00e2rsit. Putina bunavointa, putina \u00eengaduinta va lumina toate cugetele si va aduce pacea sufleteaca\u201c.
\nIdeile din \u201ePacea\u201c si din interviu se regasesc si \u00een cuv\u00e2ntarea rostita de C. Stere la banchet. \u00cen preambulul darii de seama nu se precizeaza \u00een ce zi a avut loc, ci doar ora. Probabil, fusese duminica, 26 februarie\/10 martie, zi \u00een care se tinuse si sedinta comitetului executiv. Deschiz\u00e2nd festivitatea, Teodor Mihali a multumit pentru participarea \u00eentr-un numar at\u00e2t de mare si a observat ca, dupa at\u00e2tea luni de \u00eencr\u00e2ncenare, fetele tuturor arata ca a venit, \u00een sf\u00e2rsit, ceasul de \u00eenseninare. Mai arata \u00eemprejurarile extraordinare prin care trecea comunitatea rom\u00e2neasca, fapt care facea ca \u00eenlaturarea \u201emotivelor de despartire\u201c sa \u00eensemne \u201eo adevarata minune\u201c. La aceasta, afirma vorbitorul mai departe, au contribuit \u201edin toate partile\u201c, membrii comitetului national si altii, dar \u201ecel mai mare merit este al d-lui
\nC. Stere\u201c. \u00cen consecinta, cerea voie sa exprime multumirea si admiratia fata de oaspete, subliniind ca este \u201eprima data c\u00e2nd un frate se intereseaza asa de aproape, jertfindu-si interesele si timpul\u201c. \u00cen numele celor de fata, dar si, prin extensie, al \u00eentregului neam, \u00eei oferea un dar \u2013 o ramura de maslin de argint, cu inscriptia: \u201e\u00cempaciuitorului rom\u00e2nilor din Ardeal, C. Stere, din partea rom\u00e2nilor ardeleni, recunoscatori. Arad, 22 februarie\u201c, declar\u00e2nd ca, \u00een viitor, daca si c\u00e2nd se vor mai ivi disensiuni \u00een s\u00e2nul partidului, imaginea fratelui cu ramura de maslin \u00een m\u00e2na va fi un memento viu.
\nA luat cuv\u00e2ntul \u00een continuare C. Stere, care a \u00eenceput prin a constata ca adunarea este mai impunatoare dec\u00e2t s-a asteptat. Prezenta sa \u00een fata ei, desi e la capatul unei sederi de doua luni \u00een Ardeal, continua el, se datora unei \u00eent\u00e2mplari, anume faptului ca, \u00een cursul banchetului de la Iasi, s-au exprimat asteptari de \u201e\u00eempacare\u201c totala si definitiva, ce l-au facut sa ia hotar\u00e2rea de a veni si de a ram\u00e2ne p\u00e2na va izbuti. Era pregatit sa faca fata multor dificultati si, spunea el, \u201enu e meritul (sau), daca \u00eempacarea s-a facut cu at\u00e2ta usurinta\u201c. Si adauga: \u201eM-am g\u00e2ndit atunci ca amorul propriu, singurul care constituie o piedica pentru pasul ce se dorea si de o parte, si de alta, n-are ce cauta \u00eentr-o chestiune de suprem interes national\u201c (subl. n.).
\nA urmat expunerea ideilor cunoscute asupra rostului deosebit al Partidului National Rom\u00e2n, \u201ede avantgarda a neamului \u00eentreg\u201c, completate prin afirmatia noua, dupa care ivirea ne\u00eentelegerilor \u00een s\u00e2nul lui s-a datorat unei duble confuzii, una \u201erelativa la principiile de organizare a partidului\u201c si alta \u201erelativa la conditiunile de viata a unui partid\u201c. Orice partid fiind o \u201eorganizatie de lupta\u201c, aparitia conflictelor de idei \u00een s\u00e2nul lui e fireasca. \u201eDar daca \u00eentr-o organizatie \u2013 avertiza de asta data profesorul iesean \u2013 nu se gaseste mijlocul de a restabili armonia, ne\u00eentelegerile pot merge pana la anihilarea ei. Si oricare ar fi dragostea de a mentine integritatea sufleteasca a organizatiunii voastre, daca nu se produce o schimbare \u00een metoda ei de procedare, aceste ne\u00eentelegeri iar ar putea sa reapara.\u201c Si mai mult, \u201eun partid e un organism viu, \u00een care este o necontenita re\u00eennoire a s\u00e2ngelui (…) primenirea este o lege fatala, dar daca este asa, atunci nu se poate contesta propaganda, critica, actiunea de idei. \u00cen ele consta viata si posibilitatea lui de adaptare fata de \u00eemprejurari.\u201c C. Stere venea aici si cu un exemplu din chiar istoria Partidului National Rom\u00e2n, care era, pe deasupra, si foarte recent, anume disputa dintre \u201epasivisti\u201c si \u201eactivisti\u201c. Ca atare, recomanda el din nou, trebuie sa existe \u00eentotdeauna \u201eun echilibru\u201c, \u201earmonie \u00eentre nevoia de primenire si \u00eentre nevoia de autoritate\u201c, care, nefiind realizate, \u201eacest partid a fost paralizat\u201c.
\nAbord\u00e2nd si prezentarea ne\u00eentelegerilor ca o lupta \u00eentre generatii, C. Stere observa: \u201eSunt batr\u00e2ni a caror inima este vesnic t\u00e2nara si care sunt cu mult mai tineri dec\u00e2t aceia care-si istovesc fortele sufletesti \u00een cafenele si sunt tineri care pot fi socotiti \u00eentre batr\u00e2ni. Nici batr\u00e2netele, nici tineretele nu pot constitui un motiv de ne\u00eentelegere si de vrajba. Dar este nerabdarea, dorinta, poate, de a face mai degraba binele care produce de multe ori frecari. Este datoria comitetului de a sti sa puie o cumpana la toate aceste porniri si de a face ca partidul sa fie rezultanta tuturor ideilor si simtimintelor care strabat viata unui neam. Nu uitati ce se \u00eent\u00e2mpla cu revolutionarii c\u00e2nd sunt pusi \u00een situatia de a purta raspunderea guvernarei\u201c.
\nNe\u00eendoielnic, o parte (destul de mare) din cele de mai sus nuantau mult si semnificativ cele spuse de C. Stere dupa ce trecuse muntii. Daca toate acestea ar fi fost rostite \u00eenainte de decembrie 1911, cu destula tarie, foarte probabil, criza n-ar fi atins paroxismul cunoscut. La sf\u00e2rsitul lui februarie 1912, nu mai puteau avea acelasi efect. Ar fi sa-l consideram \u00eensa extrem de naiv pe C. Stere, daca ne-am \u00eenchipui ca nu-si dadea seama de acest lucru si ca, \u00eentr-adevar, credea \u00een valoarea preventiva a \u201electiei\u201c.
\nDupa C. Stere a luat cuv\u00e2ntul Al. Vaida, care, observ\u00e2nd ca \u201enoi n-avem rutina scolii diplomatice\u201c, a voit sa dea o explicatie at\u00e2t a agravarii \u00een timp a ne\u00eentelegerilor, c\u00e2t si a succesului avut de profesorul iesean. Relief\u00e2nd apoi \u00eenca o data \u201erolul frumos avut de C. Stere\u201c, a tinut sa-i prezinte succint \u201ebogata activitate, ca literat, economist, sociolog si om politic al Rom\u00e2niei\u201c.
\nMultumindu-i lui Vaida Voevod pentru aprecierile formulate, C. Stere a adaugat c\u00e2teva fraze, parte redate, parte rezumate \u00een ziar: \u201eViata este o serie de razvratiri, dar c\u00e2nd ajungi la maturitate constati nevoia ideii de autoritate. Ureaza ca energia tineretului sa-si gaseasca o tinta mai nobila dec\u00e2t aceea de a lovi \u00een comitetul national\u201c. Va fi avut imboldul irepresibil al unei marturisiri (de fost razvratit) sau a realizat ca \u00een parerile formulate initial deviase prea mult de la linia pe care mersese?
\n\u201eSarbatoarea fratiei\u201c de la Hotelul \u201eCrucea alba\u201c nu a fost singulara. A doua zi a avut loc o \u201eagapa \u00een onoarea lui Iuliu Maniu\u201c, la care au participat membrii comitetului national, C. Stere, intelectuali aradeni, prilej cu care avocatul blajean a primit \u00een dar de la T. Mihali o calimara de argint masiv cu inscriptia \u201eLuptator ne\u00eentrecut, iubitor de pace\u201c. (Reporterul ziarului aradean preciza ca profesorul iesean \u201ea toastat pentru d. dr. A. C. Popovici, pun\u00e2nd \u00een lumina \u00eenaltele sale \u00eensusiri intelectuale si politice\u201c.) O \u201eatentie\u201c, informeaza acelasi ziar \u00een 3\/16 martie, a oferit comitetul national (\u00een alta \u201eagapa\u201c?) lui Vasile Goldis, const\u00e2nd \u00eentr-un \u201econdei de aur \u00een forma penei de g\u00e2sca\u201c, cu inscriptia: \u201eSentinelei noastre\u201c.
\nToate aceste banchete, \u201eagape\u201c si daruri (platite oare din banii \u00eemprumutati de la Banca \u201eVictoria\u201c?) constituiau, ca si cele de la Budapesta si de la Iasi, manifestatii colective \u00een favoarea \u201e\u00eempacarii\u201c, \u00een ultima instanta, pentru comitetul national. Lor li se alaturau, mimetic sau nu, alte tentative. \u00cen aceeasi directie aveau efect darile de seama asupra evenimentului de la Arad, care au fost inserate \u00een aproape toate cotidienele mai important din Tara, cu fragmente din cuv\u00e2ntari, fotografii etc. Elogierea conducatorilor comitetului national si \u00eendeosebi a mediatorului de la Iasi a mai facut obiectul zecilor, daca nu sutelor de telegrame gazduite \u00een presa. Un singur exemplu va fi, credem, destul de elocvent, anume telegrama trimisa lui C. Stere de un grup de locuitori ai Beiusului (intelectuali, dar si comercianti si \u201eproprietari\u201c), \u00een frunte cu poeta Viora din Bihor, telegrama \u00een care se spunea: \u201eSlava celui ce ca un Mesia a adunat la un loc turma dezbinata\u201c (subl. n.).
\nS-au mai adaugat cur\u00e2nd si interventiile \u00een acelasi sens ale unor personalitati de seama, precum A.C. Popovici si A.D. Xenopol, am\u00e2ndoua apartin\u00e2nd formatiunilor conservatoare, primul \u2013 \u00eentr-un interviu acordat ziarului \u201eViitorul\u201c, unde atragea atentia reporterului sa releve \u201esufletul de mare rom\u00e2n\u201c al lui C. Stere, care \u201ea obtinut un succes foarte mare, a sav\u00e2rsit un mare act de patriotism\u201c, cel de-al doilea \u2013 \u00eentr-un articol publicat \u00een \u201eRom\u00e2nul\u201c sub titlul \u201eRamura de maslin\u201c, un elogiu adus comitetului national si colegului iesean care a mediat \u201e\u00eempacarea\u201c.
\nNegresit, totul trebuia sa pecetluiasca rezultatele demersurilor de la Arad. La \u00eentrebarea \u201eFi-va pacea durabila?\u201c, A.C. Popovici raspundea: \u201eGarantez cel putin 12 ani. Azi fruntasii de peste munti sunt \u00een perfecta \u00eentelegere; nimic nu-i va mai putea desparti si nimic nu-i va putea paraliza \u00een lupta lor…\u201c (Se \u00eentelege: chiar si atunci c\u00e2nd angajamentele luate fata de Goga si de tovarasii sai nu ar fi fost tinute!)
\nUnul dintre aceste angajamente implica, precum s-a vazut, deplasarea urgenta a poetului la Bucuresti, imediat dupa iesirea lui din \u00eenchisoare, pentru o \u00eentrevedere cu Ion I.C. Bratianu. C. Stere insistase mult, inclusiv pe l\u00e2nga Hortensia Goga, pentru o plecare directa la Bucuresti, fara vreo oprire la Sibiu. Motivul, ne\u00eendoielnic, era sa nu-i dea ragaz pentru discutii cu sibienii (socrul Partenie Cosma, N. Ivan, Oct. C. Taslauanu, O. Ghibu si ceilalti), discutii \u00een care se putea eventual stabili o strategie a gruparii. Desigur, O. Goga a trebuit sa accepte conditia, \u00eenc\u00e2t la trei zile dupa iesirea din temnita, survenita la 3\/16 martie, era \u00een Bucuresti. Despre rezultatele \u00eentrevederii cu seful Partidului Liberal nu a vorbit niciodata sau cel putin \u00een ceea ce s-a transmis posteritatii.
\nDespre mersul \u00eemplinirii altor angajamente avem un ecou \u00eentr-o scrisoare trimisa de Goga, la 27 iulie 1912, lui Il. Chendi, \u00een care, dupa marturisirea faptului ca \u201e(\u00eel) stap\u00e2neste tot mai mult o resemnare dureroasa cu renuntarile ei cresc\u00e2nde\u201c, \u00eei comunica ultimii pasi facuti si planurile lui: \u201eEu m-am pus \u00een legatura cu Maniu. Am stat de vorba… A ramas ca zilele astea sa ne \u00eent\u00e2lnim cu Mihali la Sibiu, sa croim o formula definitiva. I-am cerut \u00een schimbul trecerii noastre la \u00abRom\u00e2nul\u00bb urmatoarele: 1) Retragerea lui Goldis; 2) Intrarea noastra (patru insi) \u00een comitetul de redactie al \u00abRom\u00e2nului\u00bb; 3) Intrarea a cinci insi, afara de mine, \u00een comitetul national. Acuma sa vedem, din discutia cu Maniu, pe care-l stii c\u00e2t e de sincer, am ales doar at\u00e2ta, ca si ei ar dori o revenire si ca sunt cam plouati (…) Bocu a fost pe la Timisoara si ei ar putea aduna un capital de 100.000 coroane pentru a deschide o noua gazeta. I-am spus sa astepte doua saptam\u00e2ni si daca nu putem ajunge la vreun rezultat cu \u00abRom\u00e2nul\u00bb, ne grupam cu totii la gazeta asta noua. \u00cen doua saptam\u00e2ni se alege totul…\u201c
\n\u00cen fapt, planul lui Bocu era iluzoriu, \u00eentruc\u00e2t depindea de un sprijin din Tara intermediat de C. Stere, care, g\u00e2ndea fostul director al \u201eTribunei\u201c, i-ar fi datorat moralmente acest sprijin, pentru sacrificiul facut \u00een februarie, iar \u201epertractarile\u201c cu comitetul national aveau sa mai dureze c\u00e2teva luni. E foarte probabil ca fruntasii comitetului national, av\u00e2nd nevoie de colaborarea tinerilor si dorind-o, \u00eentelegeau sa o conditioneze de o declaratie colectiva a lor, menita, pe de-o parte, sa pre\u00eent\u00e2mpine acte de \u201eindisciplina\u201c (insubordonare) si, pe de alta, sa conteze ca o noua si plenara \u201emanifestatie\u201c \u00een favoarea \u201eunitatii si solidaritatii nationale\u201c. \u00cen tot cazul, \u201epertractarile\u201c au luat sf\u00e2rsit prin sedinta comitetului national, tinuta la Arad \u00een 28 octombrie 1912. \u00cen comunicatul dat cu acest prilej, se anunta ca \u201e(s-a) luat cu placere cunostinta de hotar\u00e2rea d-lui Octavian Goga de a relua activitatea de reorganizare \u00een partid si \u00een special de a colabora la presa oficiala a partidului national rom\u00e2n\u201c (subl. n.). \u00cen consecinta, \u201e(s-au) \u00eentregit comitetele de redactie ale ziarelor \u00abRom\u00e2nul\u00bb si \u00abPoporul rom\u00e2n\u00bb cu d-nii: Ioan Lupas, I. Ag\u00e2rbiceanu, dr. Ghivu(lescu?), Gheorghe Pop si Vasile Osvada\u201c. Odata cu acest comunicat, se dadea publicitatii o declaratie (i se dedica \u00een \u00eentregime prima pagina), datata 26 octombrie\/8 noiembrie si iscalita de 29 de intelectuali dintre fostii \u201etribunisti\u201c, \u00een care se proclama \u201ecredinta nestramutata ca poporul rom\u00e2n trebuie sa se gaseasca \u00eentr-o singura tabara, care e PARTIDUL NATIONAL ROM\u00c2N, ale carui principii au fost \u00eentotdeauna temelia convingerilor (lor) politice si a carui unitate (ei) o socot(esc) o dogma politica\u201c, precum si aceea ca, \u201e\u00een cadrele partidului, se pot manifesta si toate curentele de g\u00e2ndire, c\u00e2ta vreme nu se \u00eempotrivesc adevarurilor programatice ale vietei noastre politice si unitatei de actiune a partidului national\u201c.
\nDesigur, manifestatiile marc\u00e2nd \u201e\u00eempacarea definitiva\u201c au urmat de \u00eendata at\u00e2t \u00een oficiosul partidului, c\u00e2t si \u00een alte publicatii din Transilvania si din Tara. \u00cen acelasi numar al \u201eRom\u00e2nului\u201c, C. Stere dadea la iveala articolul \u201e\u00centr-un ceas bun!\u201c, \u00een care declara: \u201eSunt fericit ca ea (pacea sufleteasca) este astazi desav\u00e2rsita. \u00abAcum slobozeste pre robul tau, Doamne…\u00bb\u201c, pentru ca apoi sa exprime \u201erecunostinta (lui) ad\u00e2nca pentru clipele de \u00eenaltare sufleteasca pe care le-a avut \u00een contactul cu multi fii alesi ai neamului: Mihali, Maniu, Goga, Vaida, Vlad si at\u00e2tia altii\u201c.
\nProbabil ca toate partile implicate, comitetul national, fostii \u201etribunisti\u201c si \u00eensusi Stere, erau constiente ca \u201epacea sufleteasca\u201c era departe de a fi \u201edesav\u00e2rsita\u201c, ca intrarea celor patru tineri \u00een redactiile celor doua ziare nu \u00eensemna ca aveau un cuv\u00e2nt de spus acolo, nu \u00eensemna ca ar fi avut posibilitatea sa continue, fie si \u00een mica masura, campania lor de \u201eprimenire\u201c a vietii politice ardelene si ca ar fi putut promova \u00een structurile de conducere ale partidului, \u201epe c\u00e2t le dadea dreptul capacitatile intelectuale si munca fiecaruia\u201c.
\nRevenind la acuzatia pe care o aducea C. Stere \u00een \u201eDocumentarile…\u201c sale din 1930, trebuie sa o corectam, deci, \u00een c\u00e2teva puncte esentiale. \u00cen decembrie 1911 \u2013 martie 1912 a avut loc nu un \u201easasinat moral\u201c viz\u00e2ndu-l pe Goga poetul, ci o \u201etentativa de asasinat moral\u201c a omului politic Goga, iar vinovat de aceasta nu este numai si nici macar \u00een primul r\u00e2nd Iuliu Maniu, ci si Al. Vaida Voevod, A.C. Popovici si, \u00eentr-o masura mai mica, alti membri de vaza ai Partidului National Rom\u00e2n. Dar printre vinovati se numara si C. Stere \u00eensusi, care a trecut atunci, mai \u00eent\u00e2i, sub tacere o calomnie grava si, apoi, a contribuit decisiv, mai \u00eent\u00e2i, la deposedarea lui Goga si a tovarasilor sai de principala lor arma de aparare si propaganda \u2013 \u201eTribuna\u201c si, apoi, la \u00eendepartarea poetului de pe c\u00e2mpul de lupta, o \u00eendepartare \u201ede catifea\u201c, consimtita, prin calatoria \u00een strainatate ce i s-a oferit \u00een 1913.
\n\u00cen \u201eRaportul\u201c sau, Stere facea la un moment dat, \u00een legatura cu actul lui Vaida Voevod, observatia dupa care \u201erealitatea si-a batut joc de deductiile logicei\u201c. Dar acest lucru s-a \u00eent\u00e2mplat si cu el \u00eensusi. Cel care, \u00een ianuarie 1912, condamna tabara \u201eotelitilor\u201c (pentru \u201erazvratire\u201c) avea sa se gaseasca peste abia doi ani si c\u00e2teva luni exact \u00een aceeasi pozitie fata de Partidul National Liberal, din care facea parte, mai \u00eent\u00e2i ca organizator al Ligii Reformelor, apoi ca partizan al intrarii Rom\u00e2niei \u00een razboi de partea Puterilor Centrale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De natura conjugal-politista sau nu, \u201escandalul lui Oncu\u201c a existat si a avut implicatii politice destul de grave. Nu este exclus ca acestea sa fi fost \u00een legatura cu finantarea de catre guvernul liberal condus de Ioan I. C. Bratianu, cu ocazia alegerilor din Ungaria din 1910, at\u00e2t a comitetului national, c\u00e2t si a \u201etradatorului\u201c… Cite\u0219te mai mult »C. Stere si aplanarea conflictului dintre \u201etinerii oteliti\u201c si comitetul Partidului National Roman din Transilvania (VII)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15717","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":978,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15717","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15717"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15717\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15717"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15717"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15717"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}