Citind, in 1993, prima editie a cartii lui Eugen Simion, \u201eMoartea lui Mercutio\u201c, am fost cu deosebire atras de opiniile sale despre chestiuni la ordinea zilei: nevoia de normalizare a literaturii, vocatia esentiala a scriitorului, democratia valorilor, intoleranta si oportunism, vulnerabilitatea actului critic, bolile criticii literare, autonomia esteticului, considerata de unii ca diversiune, cultura si politica, politica scriitorilor, prevalenta politicului asupra culturalului, datoria publicatiilor culturale de a nu abandona valorile spiritului. Cu privire la misiunea omului de litere il citeaza pe Ion Heliade Radulescu, care a spus ca literatura este politica cea mai buna, iar in privinta criteriului estetic declara ca ram\u00e2ne \u201eneclintit in linia lovinesciana\u201c. Presa vremii a revenit mereu, in anii 1992-1993, sub pana criticului, care-i releva moravurile detestabile: \u201eIn locul schimbului de idei este schimbul de injurii. Este v\u00e2nat omul si nu opinia lui. Este suficient sa nu fii de acord cu cineva ca, a doua zi, te pomenesti atacat, rastalmacit, insultat ca individ. (…) Marea paruiala, am impresia, abia a inceput. Cuv\u00e2ntul canalie, am remarcat, a devenit un cuv\u00e2nt aproape tandru in limbajul presei rom\u00e2nesti.\u201c In locul \u201evanitatilor inflamate si al urii dezlantuite, bezmetice\u201c, criticul pledeaza pentru un climat bun in relatiile comunitatii intelectuale.
\nRecitesc \u201eMoartea lui Mercutio\u201c la a treia editie a ei si constat ca atunci nu m-am oprit c\u00e2t se cuvenea asupra unui numar apreciabil de pagini despre artisti plastici, despre arta plastica: \u201eRomanul picturii\u201c, \u201eLinistea si forta. Ovidiu Maitec\u201c, \u201eConfortul ideilor. Andrei Plesu\u201c, \u201eO natura stabilizatoare. Ion Pacea\u201c, \u201eIntoarcerea la elemente. Horia Bernea\u201c, \u201eLimbajul subversiv al caligrafiei. Ion Nicodim\u201c, \u201eApasatoarea frumusete. Corneliu Baba\u201c, \u201eO vizita la Ion Gheorghiu\u201c. Cercetez si cele sase volume de \u201eFragmente critice\u201c (1998-2009) si gasesc alte articole pe aceeasi tema: \u201eMoartea unui mare artist: Ion Gheorghiu\u201c, \u201eLeonardo da Vinci, discipol al experientei\u201c, \u201ePrevorbire\u201c despre un mare artist: Alexandru Ciucurencu\u201c, \u201eIon Nicodim si Ovidiu Maitec\u201c, \u201eAriana Nicodim\u201c, \u201eDan Hatmanu\u201c, \u201eMircia Dumitrescu\u201c, \u201eUn pictor de la Curtea lui Constantin Mavrocordat\u201c \u2013 de fapt, o recenzie a cartii lui Remus Niculescu despre Jean \u00c9tienne Liotard. Sunt acestea toate pagini in care Eugen Simion recunoaste ca nu este critic plastic, \u201eci doar un amator pasionat de artele plastice\u201c, care traduce, in termenii sai, dublul limbaj al picturii. \u201eEu fac \u2013 scrie el \u2013 lectura tablourilor, tapiseriilor si volumelor, incerc sa le ghicesc sensurile si sa le pun intr o fabula critica. (…) Sunt la acest punct, un spirit iremediabil impresionist.\u201c Isi cauta justificare a procedeului sau gasindu-si predecesori, la francezi, pe Baudelaire si Zola, la rom\u00e2ni, pe Tudor Arghezi, G. Calinescu si Tudor Vianu, acesta autor al unei carti despre \u201eOscar Han\u201c (1930), al uneia despre \u201eGheorghe Petrascu\u201c (1943) si al unei prefete la albumul \u201eCorneliu Baba\u201c (1964). Intr-adevar, poetul \u201eCuvintelor potrivite\u201c a publicat, intre anii 1904 si 1966, un numar considerabil de cronici plastice, pe care le-am numi mai cur\u00e2nd, cu un termen al sau, \u201etablete\u201c, despre, intre altii, N. Vermont, Rodica Maniu, C. Ressu, Petrascu, Darascu, Luchian, Iser, Pallady, Bancila, Theodorescu Sion, Cecilia Cutescu Storck, Dragutescu, Sirato, Paciurea, Steriadi, Tonitza, Jiquidi, pagini care au facut obiectul unui volum din seria \u201eScrieri\u201c, aparut in 1976 si subintitulat \u201ePensula si dalta\u201c. Eugen Simion a fost impresionat, fara indoiala, de desul recurs, in critica literara a lui G. Calinescu, la varii p\u00e2nze ale unor pictori, rom\u00e2ni si straini, pentru a defini mai expresiv anumite creatii literare sau pentru a contura profilul unor scriitori. C\u00e2teva exemple din \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne\u2026\u201c (1941) sunt concludente. Despre Vasile Alecandri scrie ca in ciclul \u201eDoine\u201c \u201ea intuit caii imensi ai lui G\u00e9ricault, cavalcadele satanice ale lui Delacroix, tristetea solemna, musculoasa a grupurilor unui Girodet\u201c. Gr.H. Grandea, in Belgia, a admirat in extaz, capodopere de Rubens, Ruysdael, Van Dyck, Rembrandt. Costache Negri avea o editie Rabelais ilustrata de Gustave Dor\u00e9. Nuvelele din \u201eCartea de aur\u201c a lui Alexandru Macedonski \u201esunt niste naturi moarte si tablouri de atelier in maniera lui Th. Aman cu multa expozitie de mobilier si colorit viu\u201c. Poezia \u201eHeruvim bolnav\u201c a lui Tudor Arghezi \u201ee un soi de \u00abMelancolie\u00bb de D\u00fcrer\u201c. In fine, in doua poezii, \u201eAlb\u201c si \u201eBalet\u201c, de George Bacovia, \u201eImperechind ritmica muzicei cu senzatia de candoare, el ne da privelisti fantomatice de valsuri in alb, amintind tehnica vaporoasa a lui Degas\u201c. Incheiem paranteza despre G. Calinescu.
\nEugen Simion admira pictura pe masura gustului sau. Admira enorm pictura severa a lui Corneliu Baba, culorile lui Ion Pacea, \u201eGradinile suspendate\u201c si \u201eMadonele\u201c lui Ion Gheorghiu, \u201elacurile linistite si c\u00e2mpurile pe care se arcuiesc miraculoase curcubeie\u201c ale lui Nicodim, unele flori ale lui Piliuta, picturile chagalliene ale Margaretei Sterian, lumina din p\u00e2nzele lui Ciucurencu: \u201egrandoarea culorilor armonizate: rozul dominant al unui stergar aruncat in jurul vasului, albul fragil al florilor, galbenul palid, moale al fructelor si, in spatele florilor, un calm indeterminat care poate fi un perete sau culoarea unei zile indistincte. Totul sugereaza buna asezare a lucrurilor in spatiu si o armonie perfecta a culorilor\u201c. La acesta admira \u201esplendoarea culorilor in armonie\u201c chiar si in tablourile comandate in timpul regimului totalitar. Portretele lui Corneliu Baba \u201elasa impresia de forta a spiritului intr-o conditie tragica existentiala\u201c. Mai admira portile si coloanele cu aripi ale lui Maitec, la Ion Gheorghiu, \u201enegrul agresiv si rosul inchis, provocator, despartite de o f\u00e2sie de alb purificator\u201c, \u201everdele oliv care trece, ca o fraza muzicala, de la o p\u00e2nza la alta\u201c. Intra in gustul sau, de asemenea, arlechinii lui Vasile Grigore si cocosii lui Marin Sorescu. Pentru unii dintre acesti artisti are motive speciale de a-i pretui, intre ei Mircia Dumitrescu, pe care-l pretuieste enorm ca artist si ca realizator prin facsimilare al exceptionalei, in toate privintele, editii a manuscriselor lui Eminescu.
\nA tinut sa precizeze, de mai multe ori, ca are pentru pictura un anumit mod de perceptie, ca o prezinta cu un anumit limbaj, care nu este al cronicarului plastic de meserie, ca scrie despre pictura, dar nu si vorbeste despre ea fata de pictori, ca este un \u201eamator dotat cu oarecare sensibilitate si mai bine documentat, poate, dec\u00e2t altii, dar nu mai mult dec\u00e2t altii\u201c.
\nUnele p\u00e2nze ale unor pictori il trimit la opere literare, \u201eOdihna la c\u00e2mp\u201c de Corneliu Baba, de exemplu, \u201eunde oamenii acestia simpli, surprinsi in cadrul lor de existenta, nu sunt abrutizati de mizerie\u201c, il duc cu g\u00e2ndul la Marin Preda: \u201eM-am g\u00e2ndit, deseori, privind p\u00e2nzele lui Baba, ca, fara sa stie, el il anticipeaza pe Marin Preda, care, prin \u201eMorometii\u201c si alte scrieri, a voit sa dovedeasca faptul ca taranul rom\u00e2n are o viata spirituala si are acces la contemplatie\u201c. Altadata, observ\u00e2nd la Ion Nicodim \u201eo forta a tandretei, o sentimentalitate reprimata, o \u00abp\u00e2nda\u00bb a simbolurilor, o obstinatie a nuantei\u201c, se g\u00e2ndeste la Radu Petrescu si la Stefan Banulescu: \u201eDaca i-as cauta un echivalent in literatura rom\u00e2na postbelica, n-as sta prea mult pe g\u00e2nduri si l-as alege pe Radu Petrescu sau, poate, pe Stefan Banulescu. Fac parte din aceeasi familie spirituala: au superstitia conciziei si a desav\u00e2rsirii intr-un domeniu in care desav\u00e2rsirea este o iluzie, iar concizia este instrumentul ei\u201c.
\nPentru a afla momentul in care s-a manifestat pentru prima data acea iubire fara de masura pentru pictura, cum i-au apreciat-o, in 1993, intr-un interviu pe care i l-au luat Andrei Grigor si Lucian Chisu, mergem inapoi la alte carti ale sale, in principal la \u201eTimpul trairii, timpul marturisirii, Jurnal parizian\u201c (1977), unde raspunsul asteptat este raspicat: \u201eParisul inseamna pentru mine, intre altele, descoperirea picturii. Are dreptate Voltaire: zeci de carti despre pictura, intocmite de cunoscatori, nu te invata despre pictura c\u00e2t poate sa te invete vederea unui cap de Rafael. Ghidurile marilor muzee sunt utile, insa, daca te bizui numai pe ele, poti sa-ti faci o idee c\u00e2t se poate de proasta despre arta\u201c. De aceea, paraseste cur\u00e2nd astfel de mijloace de informare si descopera singur ceea ce raspunde sensibilitatii sale. Nu ignora, fireste, Gioconda, dar este atras de un chip al zeitei egiptene a naturii fecunde si a maternitatii, Isis: \u201eIntr-o lume hieratica, o lume de forme inchise, pierdute pentru noi, iti sare deodata in ochi statuia zeitei, ca un simbol maret, coplesitor al vitalitatii. Ochii ei ne privesc cu nedumerire din somnul unei istorii indepartate, formele ei nu sunt inchise, paralizate, ele se lasa privite, descoperite. Ceva misterios uman s-a pastrat in aceasta statuie, lumina pusa cu mii de ani in urma de creatorul anonim nu s-a stins pe de-a-ntregul\u201c. Sunt, in jurnalul sau parizian, multe pagini despre expozitii vazute: Horia Damian, artisti elvetieni, Van Gogh, Claude Monet, Victor Brauner, Magritte, Delvaux, Rodin, Tizian. Mereu are prilejul sa reflecte asupra celor doua moduri de cunoastere, unul al picturii, celalalt al literaturii: \u201eLiteratura este, asadar, o descoperire inceata si incompleta. Pictura este o revelatie.
\nIntram intr-un muzeu si, deodata, o lume, o istorie ni se arata, simultan, in fata ochilor. Ce minune, ce binefacere! Nu este nevoie de un cod (limbaj) pe care trebuie sa-l cunosti pentru a descoperi secretul tabloului. Este suficient sa-l privesti, si privirea descopera limbajul lui universal, plin de taine, misterios si profund, desigur, dar pe fata, la lumina zilei; accesibil intelegerii noastre\u201c. Sa adaugam ca lectorul de limba si literatura rom\u00e2na la Sorbona IV avea nevoie de aceasta baie de pictura si pentru ca preda un curs despre arta rom\u00e2neasca.
\nParisul, un \u201everitabil ocean\u201c (Balzac), i-a adus lui Eugen Simion, alaturi de cunoasterea poeziei orasului, a vietii universitare, literare, artistice, alaturi de cunoasterea celor trei rom\u00e2ni celebri, Eugen Ionescu, Emil Cioran si Mircea Eliade, alaturi de dialogurile despre critica moderna cu Jean-Pierre Richard, Jean Rousset si Georges Poulet, alaturi de catedralele si castelele sale (cel preferat fiind cel de la c\u00e2teva zeci de kilometri de Paris, Vaux le Vicomte), de discutiile de la libraria Saint Michel de pe rue Mouffetard, \u2013 alaturi de toate acestea si inca mult altele, un c\u00e2stig spiritual care i a imbogatit personalitatea: cunoasterea picturii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Citind, in 1993, prima editie a cartii lui Eugen Simion, \u201eMoartea lui Mercutio\u201c, am fost cu deosebire atras de opiniile sale despre chestiuni la ordinea zilei: nevoia de normalizare a literaturii, vocatia esentiala a scriitorului, democratia valorilor, intoleranta si oportunism, vulnerabilitatea actului critic, bolile criticii literare, autonomia esteticului, considerata de unii ca diversiune, cultura si… Cite\u0219te mai mult »\u201eParisul inseamna pentru mine, intre altele, descoperirea picturii\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15715","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1158,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15715","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15715"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15715\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15715"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15715"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15715"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}