Freud ca Freud, dar mai rau am patit-o cu adepti ai lui Marx, fosti mateloti de pe corabia scufundata, printre marinarii careia ma aflasem c\u00e2ndva si eu. Libertatea ce mi-o asumasem scriind despre o realitate netransfigurata idilic avea sa deranjeze pe cei care faceau greseala sa judece global, fara disocierile ce se impuneau. Din capul locului, nu toti la fel, ca ar fi de r\u00e2sul lumii daca cineva si-ar \u00eenchipui ca \u00een afara de alde Bobu si Lina Ciobanu s-au aflat doar idioti \u00een fruntea industriei, constructiilor, comertului sau relatiilor externe. Unii dintre ei, azi arhimiliardari, dovedesc contrariul. Nu \u00eentotdeauna \u00eensa priceperea lor era dublata de caractere impecabile. La r\u00e2ndul lor, cei saraci cu duhul si-au rascumparat nepriceperea printr-un servilism sinistru. Au existat \u00eensa si oameni cinstiti, care au crezut \u00een doctrina socialista, ba chiar aveau s-o si pateasca din cauza \u00eendraznelii de a spune lucrurilor pe nume. De aici suita de portrete \u00een alb-negru din galeria \u201eArtei de a fi pagubas\u201c. De mi-ar fi reprosat vreo jivina din \u201eOameni si javre\u201c ce-am scris, m-as fi simtit onorat. M-au \u00eentristat \u00eensa reticentele unei prietene din fosta guvernare, pentru care avusem o pretuire \u00eentemeiata, cu at\u00e2t mai mult c\u00e2t o stiusem cazuta \u00een dizgratie de \u201eiubitii conducatori\u201c, c\u00e2ndva fostii camarazi de lupta. Reticentele d\u00e2nsei m-au determinat sa-i trimit urmatoarea epistola, pe parcursul scrierii celui de al doilea tom, citit de d\u00e2nsa pe masura elaborarii diverselor capitole:<\/p>\n
Bucuresti, 10 octombrie 2009
\nDraga Cornelia,
\nDe-as fi omor\u00e2t pe mama, iar condamnarea pe viata ar fi hotar\u00e2t-o tribunalul din Ciulnita, tot mi s-ar fi acordat drept la recurs \u2013 chiar daca nu-l ceream. Si asta \u00een conditiile \u00een care, \u00een afara de procuror, acolo s-ar mai fi aflat cel putin doi judecatori si un avocat din oficiu. Tu te-ai grabit sa pronunti o sentinta asupra unei carti netiparite, neterminate, fara sa stii \u00eencotro se \u00eendreapta, daca va rataci mintea cititorului sau, dimpotriva, ar aduna-o.
\nLa supararea domniei tale, se cuvine sa-ti adaug o veste buna: \u00eenclin sa abandonez continuarea cartii, alung\u00e2ndu-ti orice temere. Daca si un prieten \u00een care am crezut si cred, martor al evenimentelor narate, e dezamagit de cele scrise, ce sa mai zic? La fel am patit cu trilogia mea biografica: am asternut pe nerasuflate primele tomuri (\u201eT\u00e2narul Rebreanu\u201c si \u201eAmiaza unei vieti\u201c), mult laudate de Cioculescu, Piru, Ciopraga, Zaciu, Ion Vlad, Papahagi si multi altii. Ultimul volum, \u201eGlorie si amurg\u201c, n-a aparut nici p\u00e2na azi, desi, c\u00e2nd si c\u00e2nd, unii tot spera sa-l scriu. Motivul? Rezervele lui Nicolae Manolescu dupa editarea tomului doi, desi tot el concluziona \u00een cronica sa, dupa o lunga bruftuiala, ca din tot ce s-a scris \u00een timp despre Rebreanu contributia mea ram\u00e2ne esentiala. Era ca si cum, dupa ce te stinge unul \u00een bataie, \u00eeti toarna pe cap o galeata cu apa sa-ti revii.
\nO suta de recenzenti sa fi exprimat opinii si mai aspre, nu m-ar fi durut mai mult. Si asta pentru ca tineam enorm la Manolescu, astfel \u00eenc\u00e2t ne\u00eencrederea lui m-a inhibat total.
\n\u00cen cazul de fata, rezervele tale n-au cum sa ma lase rece. Nu-i vorba de valoarea sau lipsa de valoare artistica a \u00eensemnarilor, ci de esenta lor. Efectiv m-ai buimacit, si asta pentru ca, \u00een toata viata mea, n-am scuipat obrazul pe care l-am sarutat. De ce as face-o acum?
\nRam\u00e2ne \u00eensa ca fiecare dintre noi sa se dumireasca ce \u00eentelege prin obraz. Caci unul era obrazul Constantei Craciun \u2013 femeie t\u00e2nara, chipesa, inteligenta, fiinta cu un trecut militant, muiere scolita \u2013 si altul obrazul lui Mos Florescu, balaoaches ur\u00e2t, incult si nesimtit (\u00eeti amintesc episodul excluderii din C.C. a lui Pumnea). Ca a fost \u00eenlocuita la comanda, pot pricepe, dar ca \u00een toata tara nu s-a gasit un singur baiat sau fata, capabil(a) sa stea \u00een fruntea organizatiilor de tineret, n-am sa \u00eenteleg niciodata. La Bucuresti, la fel, un alt mosneag: Petre Dumitrescu. Eterna cauza: lipsa de \u00eencredere a politicii securiste, av\u00e2nd ca revers frica mistica fata de oamenii mai rasariti, \u00een care mereu se vedea o amenintare. De ce astazi, c\u00e2nd asistam la falimentul ideilor ce ne-au animat tineretea, sa nu ne \u00eentrebam cum si de ce o puzderie de prosti si lichele au avut \u00eent\u00e2ietate, \u00een fata unor confrati buni, de care miscarea nu ducea lipsa? Am crezut si cred ca macar r\u00e2sul ne poate ram\u00e2ne prieten, reaction\u00e2nd precum Zorba Grecul, la dar\u00e2marea sandramalei. \u00centre tine si unul ca Smoleanu, idiot sinistru, eu n-am sovait sa cultiv prietenia cu tine. Si, totusi, boul-boilor a fost promovat, desi \u00een sectia organizatorica se aflau comunisti \u00eenzestrati. De ce? Din cauza unei strategii cretine. Ieri ca si azi, am sfidat sinistra politica de cadre a fostului partid, bazata pe criterii sclerozate, menite sa asigure securitatea \u201eiubitului conducator\u201c. Eu \u00eensumi am cazut victima acestui sistem desantat, pentru ca Ion Gheorghe sa-si apropie amanta, ca acasa nu si-o putea duce, iar la caminul unde locuia d\u00e2nsa nu-si putea face mendrele. Dar de ce vorbesc despre mine? Barbatul tau a cazut \u00eentre rotile aceluiasi sistem, fara sa stii daca tocmai m\u00e2nia de a se vedea anchetat, cu imputari banesti si reprosuri venite de la milogii administratiei culturale, nu i-a sf\u00e2rtecat inima. La Studioul Buftea, Paul Cornea a patit la fel. \u00cel poti \u00eentreba. Eu stiu mersul controlului efectuat, pentru ca \u00eent\u00e2mplarea a facut sa fac parte din comisie, unde am depus toate straduintele sa-i dovedesc nevinovatia. Niciunul dintre noi nu s-a pricopsit, n-a urmarit vreun avantaj. \u00ceti amintesc ca la Capitala aveam salarii de mizerie, sa fim c\u00e2t mai aproape de nevoile masei. Mergeam pe jos \u00een unitati, ca sa ne ram\u00e2na \u00een buzunar banii de tramvai, sa putem m\u00e2nca ceva de dimineata. Era singura \u201eafacere\u201c ce ne-o \u00eengaduiam. \u00cen timpul acesta \u2013 \u00eendeosebi, mai t\u00e2rziu \u2013, altii au facut averi. Este si cazul unor \u201ecolegi\u201c de-ai tai, cu fete de maritat si gineri miliardari, care, dupa Marea Revolutie din Decembrie, au scos la lumina ce-au praduit. \u00censusi Basescu se faleste ca evenimentul l-a gasit cu bani, ca n-a trebuit sa \u00eenceapa cu fabricuta de \u00eenghetata. \u00cen cloaca asta de arivisti, demagogi si derbedei, cu si fara carte, m-am auto-exclus din partid, \u201euit\u00e2nd\u201c, prin 1949-1950, la 21 de ani, sa-mi ridic noul carnet de pemerist. Aveam sa revin \u00een partid, dupa 18 ani, la provocarea Constantei, recomandat de tine si de Balaci.
\nPe tine te-au deranjat unele portrete, \u00eentre care figurile unor ilegalisti. Nu-i vina mea ca, \u00een afara de Ilca \u2013 despre care am scris si urma sa mai scriu, n-am cunoscut altii mai breji. Sau, vorba ei: \u201ePutini am fost, multi am ramas\u201c. Coana Paraschiva si nea Nicu Stancu, doi oameni cinstiti, fara pretentii de luptatori, au primit calitatea de ilegalisti numai pentru ca \u00een casa lor s-au ascuns manifeste comuniste (fara sa stie ce sunt). Desigur, daca la perchezitie s-ar fi gasit la ei, dracu’ \u00eei lua. I-am prezentat cum erau: nici frumosi, nici ur\u00e2ti. Biscan, ce-avea sa ajunga comandantul DGSM-ului, betiv notoriu, a cazut ca musca-n lapte, devenind erou fara voie. A deraiat un tren german \u00een gara Predeal, fiind \u00eentr-o alcoolemie avansata. Spre deosebire de alti comunisti schingiuiti \u00een anchete, el a rezistat la batai, deoarece, \u00een afara de c\u00e2rciumar, n-avea pe cine turna, Pe tine te-a deranjat \u201ecurva de Berta\u201c, amanta lui Teohari. Muierea a existat ca atare. Ce vinovat sunt eu de libertinajul ei, de modul cum si-a administrat sexul? Faci enorma greseala de a crede ca toate femeile de ieri si de azi s-au grabit si se grabesc sa-ti urmeze pilda. Si-apoi, fii judecatoare dreapta: cu toate pacatele lor, muierile astea \u2013 inclusiv Berta \u2013 erau de un milion de ori mai cinstite dec\u00e2t amantul acesteia, devenit ulterior ministru de Interne, care, ani \u00een sir, l-a anchetat pe Patrascanu, cu nadejdea ca va smulge din gura lui ca-i tradator. Drept e ca \u00een cele din urma a fost \u00eenlocuit de Draghici, cu vocatie de criminal. (La proces, Lucretiu a venit cu un picior retezat, \u00een urma cangrenelor pricinuite de prelungitele discutii tovarasesti.) Acestia nu erau \u201eilegalisti\u201c? \u00cen numele cui (si mai ales de ce) trebuie ca eu sa edulcorez realitatea?
\nE trist, Cornelia, dar am\u00e2ndoi au fost conducatori, ucig\u00e2nd prin complicitatea lasa a celor din jurul lor. La ordine si control moscovit, au instaurat un regim de teroare, de frica, de care nici confratii din conducerea suprema n-au scapat. Tu nu te-ai simtit urmarita, controlata continuu de ce zici si ce faci? Daca un P\u00e2rvulescu a \u00eendraznit sa miste \u00een front, ce-a patit? Si-acum eu, ca martor al unor stari, bune si rele, ce sa fac? Sa presar flori \u00een cimitirul tineretii mele? Sa pl\u00e2ng ca o baba stirba sau sa r\u00e2d cu naduf? Sunt multumit ca atunci am parasit corabia intrata \u00een deriva, ram\u00e2n\u00e2nd \u00een afara partidului. C\u00e2nd m-am ridicat, am facut-o prin proprii stradanii. Rezultatele \u00eencepusera sa depaseasca statura autorului. \u00cen izolarea mea, ma apucasem de-o treaba cinstita, pe care am dus-o la capat. Daca modul meu de a judeca ar fi singular, treaca-mearga. Din pacate, dezamagirea a fost a multora. Ma g\u00e2ndesc la un Panait Istrati, caz mai vechi, dar si la multi scriitori de seama ai Frantei, militanti comunisti care s-au descotorosit de bolsevism, c\u00e2nd au vazut ce se petrece \u00een spatele \u201ecortinei de fier\u201c.
\nT\u00e2rziu am revenit la anii mei de ucenicie. De-ar fi sa iau \u00een serios pe multii care au scris despre \u201eArta de a fi pagubas\u201c, s-ar cuveni sa fiu \u00eenc\u00e2ntat. Iata \u00eensa ca am si darul de a te dezamagi. Noroc ca n-am orgolii si ca, oricum, sunt la capat de drum.
\nAs vrea sa retii doua lucruri. Mai \u00eent\u00e2i, ca eu nu mi-am propus sa fac istorie, ci doar sa-mi scriu amintirile. Ca unitatea de timp si spatiu i-a determinat pe unii sa le considere roman, pe altii povestiri, ori memorii, e treaba lor. La mine, cadrul istoric tine loc de rama. Nu te uita daca e poleita cu aur, de lemn masiv, ori de-un deget. Vezi daca pe p\u00e2nza exista ritm si culoare, daca personajele traiesc sau sunt moarte, daca de pe urma lor te alegi cu ceva. \u00cen al doilea r\u00e2nd, vezi ce le leaga, daca, asamblate, \u00eeti spun ceva peste rama ce le \u00eenconjoara. Desigur, fiecare dintre noi poate pleda pentru un adevar sau altul. Oricum, toate la un loc nu pot alcatui un adevar suprem. \u00cen ce ma priveste, consider ca nimeni nu-mi cunoaste mai bine credintele ce m-au animat, aspiratiile, bucuriile si necazurile mele, de unde si libertatea de a scrie si despre altii \u00een mijlocul carora am trait, despre propriile relatii avute cu ei. \u00cen principiu, unul sau altul poate sa fi fost genial sau idiot, dar de ce as falsifica relatia dintre mine si ei, fie buna sau rea? \u201eGreseala\u201c ta e ca, pe-alocuri, recunosti unele prototipuri. Viziunea ta sentimentala n-are \u00eensa nicio legatura cu tabloul realizat de mine. Am\u00e2ndoua imaginile pot aluneca precum sinele de tren: se suporta \u00een paralelismul lor, fara sa se \u00eent\u00e2lneasca vreodata. Stima politica pe care tu o ai, eventual, vizavi de Gheorghe Florescu, Ion Gheorghe, Florea Chitu sau Vasile Musat, n-are nimic comun cu rezervele mele fata de tinuta lor morala si intelectuala. Dupa opinia mea, locurile dob\u00e2ndite de ei \u00een miscare au fost rodul \u201epoliticii de dosare\u201c, care a ucis criteriul competentei. Deie Dumnezeu sa gresesc, sa fi fost cei mai destepti dintre \u201eprosti\u201c. Ca sa fie cea mai frumoasa, raposata japita \u2013 Dumnezeu s-o ierte, ca are ce ierta \u2013 nu admitea \u00een jurul ei sotiile gingase ale unor guvernanti. Nici cei care au stat mereu cu m\u00e2na la vipusca, orfani la minte, nu merita stima. Stalin, c\u00e2t era de dictator, \u00eel numise ca sef peste Comsomol pe Mihailov. Un barbat frumos, inteligent (dupa debarcare, ajuns ministru al tipariturilor, l-am \u00eensotit, zi de zi, o saptam\u00e2na, vorbind \u00eempreuna de toate; \u00eei mergea si mintea). Noi l-am avut pe Vasile Musat. Numit mai t\u00e2rziu presedinte la Televiziune, a \u00eendreptatit replica redactiei: \u201eFratilor, a venit unul care seamana leit cu Fred\u201c (eroul \u201eAventurilor din epoca de piatra\u201c, partenerul lui Barney). El ca el, ca n-avea suflet rau, dar altii, dupa ce ca erau milogi \u00een functiile acordate, sclipeau si prin ticalosie.
\nMerita ca aceste pacate sa fie \u00eenfierate? Ca unul care nu mi-am sfidat convingerile din tinerete, afirm ca DA! Desi provenit dintr-o clasa avuta, am ramas consecvent credintelor socialiste, desi multi din fostii nostri \u201etovarasi\u201c au alergat si continua sa alerge \u00een toate zarile politice, ahtiati dupa c\u00e2stiguri mari si grabnice. Grabeste-te sa-i votezi, \u00eenainte de-ai scuipa tu \u00eensati \u00een ochi. Cred sincer ca, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, polarizarea averilor si accentuarea saraciei vor duce la noi mutatii sociale. Tot ce vor avea de \u00eenvatat urmasii nostri din istoria partidului-bunic va fi sa nu \u00eenvete constructia socialismului dupa modelul sovietic, sa caste ochii la politica de cadre, baz\u00e2nd-o pe-o selectie naturala, dictata de competenta profesionala, nu de dosare.
\nNu pretind nimanui sa g\u00e2ndeasca la fel, dupa cum altii nu-mi pot cere sa g\u00e2ndesc ca ei. E pragul elementar al democratiei. Desigur, admit ca pot gresi, pacat care te p\u00e2ndeste \u00eensa si pe tine.
\nSi mai stiu un lucru, Cornelia: n-are rost sa ne certam, sa am\u00e2nam \u00eempacarea pe cealalta lume. Oricum, c\u00e2nd vei ajungi Acolo \u2013 c\u00e2t mai t\u00e2rziu, ti-o doresc din toata inima \u2013, \u00eentreaba de mine. Sunt om de onoare si, la Judecata de Apoi, \u00eeti voi fi un martor util, pled\u00e2nd \u00een favoarea cinstei si inteligentei tale, marfuri rare \u00een zilele noastre.
\nDe 14 octombrie \u00eemplinesc rusinoasa v\u00e2rsta de 80 de ani. \u00cen consecinta, nu ma \u00eenjura mai mult dec\u00e2t se cuvine. \u00cen definitiv, oricarui artist i se \u00eent\u00e2mpla sa c\u00e2nte uneori prost, sa se b\u00e2lb\u00e2ie pe scena, sa picteze cu bidineaua (dupa cum unui cititor sa interpreteze anapoda o pagina sau alta). Asa ca fa-te ca n-ai citit ce-am scris despre prototipurile recunoscute de tine, dupa cum, la r\u00e2ndu-mi, nu ti-am imputat, pe parcursul vremii, parerile proaste despre Vali (despre care n-am apucat \u00eenca sa scriu). Te vei convinge ca greselile amoroase vazute de tine cu ani \u00een urma le-am corectat \u00een final. (Dintotdeauna: urma scapa turma!)
\nCu veche si statornica prietenie,
\nNiculae Gheran<\/p>\n
Dupa cum se vede, n-am fost scutit de reprosuri si reticente. \u00cei multumesc Rodicai Lazarescu ca a \u00eencercat sa-si deschida cu mine noua rubrica \u201eO \u00eentrebare \u2013 un raspuns\u201c, din revista \u201ePro Saeculum\u201c, \u00een redactia careia se afla. Am revenit la \u00eentrebarea ocolita \u00een interviul domniei sale, numai ca, fara vointa d\u00e2nsei, mi-a rascolit amintiri ce m-au determinat sa depasesc spatiul firesc.
\nSunt sigur ca, pe fata sau pe din dos, reprosurile s-ar \u00eenzeci, daca as apuca sa scriu si ultimul tom despre zile mai apropiate, \u201eBordel nou cu steoarfe vechi\u201c, care ar \u00eentregi galeria de portrete multilateral-dezvoltate, convertite la capitalismul voios. Cum peste noapte o treime din carte mi-a disparut tam-nisam din laptop, c\u00e2nd ma aflam la Breaza \u2013 nu stiu \u00een ce fel, banuind doar de ce \u2013, o iau ca pe un avertisment celest.
\n\u00cen rest, \u201eDe gustibus et coloribus non disputandum!\u201c. Este si motivul pentru care nu mi-am \u00eengaduit sa polemizez cu t\u00e2nara doamna care, prin propunerea de respingere a cartii, ar fi smuls raul din radacina. De se va fi nascut la tara ori \u00een vreun t\u00e2rgulet cu multe oi si cornute, m\u00e2nate cu batul pe caldar\u00e2mul ulitelor, \u00eei \u00eenteleg lipsa de apetenta fata de lumea periferiei, pe c\u00e2t de hibrida structural, pe at\u00e2t de suculenta, tampon \u00eentre oras si sat, lume ce a \u00eenc\u00e2ntat privirea unor ilustri predecesori, \u00een cap cu Nenea Iancu.
\nOricum, Dumnezeu sa ne ierte pentru placerea de a nu ne fi cunoscut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Freud ca Freud, dar mai rau am patit-o cu adepti ai lui Marx, fosti mateloti de pe corabia scufundata, printre marinarii careia ma aflasem c\u00e2ndva si eu. Libertatea ce mi-o asumasem scriind despre o realitate netransfigurata idilic avea sa deranjeze pe cei care faceau greseala sa judece global, fara disocierile ce se impuneau. Din capul… Cite\u0219te mai mult »Indiscretii (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15710","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1089,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15710","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15710"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15710\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15710"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15710"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15710"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}