{"id":1571,"date":"2010-02-25T12:51:15","date_gmt":"2010-02-25T10:51:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1571"},"modified":"2010-02-25T12:53:50","modified_gmt":"2010-02-25T10:53:50","slug":"recviemul-din-stepa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/recviemul-din-stepa\/","title":{"rendered":"Recviemul din stepa"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em><strong>Poemul \u201eMoartea lui Panait\u201c a fost scris in 1935 in orasul Orenburg din Ural, unde autorul sau, Victor Serge (1890-1947), scriitor francez si dizident sovietic, era deportat din 1933. Cum si c\u00e2nd aflase el de moartea lui Panait Istrati (Bucuresti, 16 aprilie 1935), nu se stie. Manuscrisul original, daca va mai fi exist\u00e2nd, se afla in arhivele KGB.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>A ramas acolo in aprilie 1936, c\u00e2nd Serge fusese transportat de la Orenburg la Moscova, iar de aici expediat spre Occident in mare graba, chiar in seara zilei c\u00e2nd ajunsese in capitala sovietica. Era o punere in libertate, desi avea aparenta unei expulzari.<br \/>\nEliberarea lui Victor Serge si permisiunea de plecare din URSS fusesera obtinute cu un an inainte de Romain Rolland, in urma unei int\u00e2lniri intre patru ochi cu Stalin si a c\u00e2torva discutii ulterioare cu Henrih Iagoda, seful GPU, cum se numea in acel timp viitorul KGB. Nascut la Bruxelles in 1890, intr-o familie de exilati politici rusi, Victor Serge, dupa numele real Victor Napoleon Lvovici Kibalcici, intrase din adolescenta in miscarile de st\u00e2nga radicala ale vremii. Autodidact, poliglot, cu experienta timpurie a marginalitatii si gust pentru aventura, colaboreaza inca de la 15 ani la publicatii anarhiste. Venit in Franta, la Paris, in 1909, ia in scris apararea unei bande ai carei membri atacau si jefuiau banci in numele idealurilor revolutionare. E arestat si condamnat la cinci ani de inchisoare, plus cinci ani de interzicere de intrare pe teritoriul francez. Eliberat in 1917, se duce la Barcelona, ia parte la insurectia din iulie si se intoarce clandestin in Franta. Este arestat si internat intr-un lagar p\u00e2na in ianuarie 1919, c\u00e2nd impreuna cu alti simpatizanti ai revolutiei din Rusia este schimbat cu un grup de ofiteri francezi capturati de Armata Rosie. Ajuns la Moscova, adera la bolsevism si lucreaza pentru Comintern, in 1921 fiind chiar numit sef al departamentului propaganda pentru Europa Centrala, functie in care insa nu ram\u00e2ne prea multa vreme. Apropiat de gruparea de opozitie comunista anti-stalinista al carei lider era Trotki, va fi tot mai marginalizat dupa 1923. E folosit ca traducator anonim in franceza al operelor lui Lenin, face si traduceri din literatura sovietica in limba franceza, publica la Paris articole si eseuri despre noii scriitori din URSS. \u00cen 1928 este exclus din partid si arestat pentru 36 de zile. I se interzice dreptul de semnatura in Uniunea Sovietica, nu mai publica dec\u00e2t la edituri si gazete din Franta. In 1932 cere sa fie lasat sa plece in Occident, dar cererea ii este respinsa. Un an mai t\u00e2rziu, in 1933, este arestat si condamnat fara proces la trei ani de deportare in Ural. La Paris se constituie \u201eComitetul pentru repatrierea lui Victor Serge\u201c, compus din scriitori si publicisti de st\u00e2nga francezi si belgieni. Fara sa faca parte din acest comitet, Panait Istrati participa si el la campania de presa pentru obtinerea eliberarii lui Serge.<br \/>\nIstrati si Serge se cunoscusera in toamna anului 1927, la Leningrad (fost Petrograd, fost Sankt-Petersburg, azi revenit la denumirea initiala). Invitat in URSS cu ocazia sarbatoririi a zece ani de la victoria revolutiei bolsevice, Istrati descopera insa \u201erahatul impietrit al prezentului\u201c sovietic, cum avea sa scrie Maiakovski peste trei ani, in ultimul lui poem, inainte de a se sinucide. Unul dintre cei care l-au influentat si stimulat pe Istrati sa se distanteze critic de regimul stalinist a fost Victor Serge. Legaturile dintre ei au fost at\u00e2t de str\u00e2nse inc\u00e2t in 1928, c\u00e2nd Serge fusese arestat prima data, Istrati a intervenit, si cu succes, la GPU pentru a fi eliberat. \u201eAfacerea Rusakov\u201c, cel mai socant capitol din \u201espovedania\u201c lui Istrati despre URSS, se refera la persecutarea familiei socrilor lui Serge. Volumul al doilea, \u201eSoviets 1929\u201c, din trilogia \u201eVers l&#8217;autre flamme\u201c, publicata de Panait Istrati dupa intoarcerea din URSS, ii apartinea de fapt lui Serge. Exista date dupa care, in februarie 1929, c\u00e2nd Istrati a plecat din Uniunea Sovietica, in corsajul iubitei lui de atunci, care il insotise in voiaj, ar fi fost ascuns manuscrisul cartii lui Serge. Fapt este ca in \u201eMemoriile unui revolutionar\u201c, lucrare aparuta postum (ed. I, Editura Seuil, 1951), Victor Serge il caracterizeaza pe Istrati drept \u201eun refractar innascut\u201c si marturiseste ca \u201ein parte\u201c a supravietuit si \u201egratie lui\u201c.<br \/>\nAjuns la Bruxelles, dupa ce scapase miraculos din Gulag, Victor Serge a reconstituit din memorie la 24 decembrie 1936 poemul \u201eMoartea lui Panait\u201c, al carui manuscris impreuna cu alte scrieri ii fusese retinut la plecarea din URSS. In 1937, l-a oferit sotiei lui Nikos Kazantzakis, Eleni Samios, ca prefata la brosura scoasa de aceasta in Chile, \u201eAdevarata tragedie a lui Panait Istrati\u201c (\u201eLa Verdadera Tragedia de Panait Istrati\u201c, Santiago de Chile, 1938). Textul dactilografiat, cu modificari manuscrise facute de Serge, i-a fost transmis de Eleni Samios in 1982 lui Jean Ri\u00e8re, ingrijitor devotat si competent al mai tuturor editiilor aparute p\u00e2na acum din opera lui Victor Serge.<br \/>\nIn Europa, poemul a fost publicat prima data intr-un \u201ecaiet\u201c de 64 de pagini, scos in noiembrie-decembrie 1938 sub titlul \u201eR\u00e9sistance\u201c de revista pariziana \u201eLes Humbles\u201c. Sub un nou titlu, \u201ePour un brasier dans un d\u00e9sert\u201c, aceasta culegere a fost reeditata in 1982, la Paris (ed. Maspero). In 1998, sub ingrijirea lui Jean Ri\u00e8re, autorul unui substantial corp de note istorice si bibliografice, a fost publicata o editie probabil completa a poeziilor lui Victor Serge (\u201ePour un brasier dans un d\u00e9sert\u201c, Ed. Plein chant, 256 pag.). Informatiile despre poemul \u201eMoartea lui Panait\u201c de aici le-am luat.<br \/>\nExista si doua traduceri in rom\u00e2na. Una aparuta in Franta, in 1939, intr-o marginala revista bilingva franco-rom\u00e2na (\u201eAristocratie\u201c), scoasa pe cheltuiala proprie de un personaj bizar, Ion Capat\u00e2na (\u201eCapatana\u201c pentru francezi), intr-un sat din departamentul Oise, la nord de Paris. Anarhist, esperantist, emfatic istratofil cvasi-mistic, inamic inversunat al \u201eplutocratiei\u201c si admirator, in martie 1941, al tineretului german, japonez si din Balcani, sustinator al \u201eartei in slujba poporului\u201c, pare-se ca si un fel de ecologist avant la lettre sau macar vegetarian (locuia intr-o cabana, intr-o padure, si ar fi murit pe la inceputul anilor 1940 intoxicat cu ciuperci veninoase), Capat\u00e2na va fi folosit textul aparut in culegerea \u201eR\u00e9sistance\u201c din 1938. Mentionata de Jean Ri\u00e8re in notele editiei lui, traducerea facuta de Ion Capat\u00e2na mi-e necunoscuta.<br \/>\nCealalta a fost publicata la Bucuresti, in revista \u201eSecolul 20\u201c (nr. 8-9-10, 1984, pag. 101-103), sub semnatura lui Mugur Popovici. Nu se precizeaza dupa ce s-a facut traducerea (editie, revista etc.), iar despre autor, Victor Serge, nu se spune absolut nimic.<br \/>\nMai rau, din motive necunoscute vreo douazeci si ceva de versuri au fost deplasate de la jumatatea poemului la sf\u00e2rsit, iar sf\u00e2rsitul se afla undeva la mijloc, in asa fel inc\u00e2t aceasta traducere are involuntar aerul unei epigonice picturi post-Picasso, ce infatiseaza personaje cu ochii pusi pe burta si labe de picior crescute pe frunte.<br \/>\nVersiunea mea ar fi prin urmare a treia in limba rom\u00e2na. Nefiind insa traducator de profesie si cu at\u00e2t mai putin traducator de poezie, mi-am luat libertatea de a fi mai mult exact dec\u00e2t \u201eartist\u201c. Iata ce a iesit:<br \/>\nMoartea lui Panait<\/p>\n<p>Sf\u00e2rsit \u2013 sf\u00e2rsita Mediterana, sf\u00e2rsit Parisul, sf\u00e2rsit, sf\u00e2rsit,<br \/>\nsf\u00e2rsit acest colt de Alexandrie unde era sa mori de foame,<br \/>\nde holera,<br \/>\nde disperare,<br \/>\n\u2013\u00a0 dar stii oare din ce crapi?<\/p>\n<p>Sf\u00e2rsit \u2013 aventurile, buzele negre si ochii aurii<br \/>\nin fundul lupanarelor, in porturi,<br \/>\nin ad\u00e2ncul noptilor.<\/p>\n<p>Sf\u00e2rsit \u2013 ispitele amare<br \/>\nsi ametitoare<br \/>\nale marii.<br \/>\n\u201eAndros\u201c o ia spre Pireu,<br \/>\n\u201eSanta Mercedes\u201c spre Brindisi, spre Indii,<br \/>\nspre Insulinda,<br \/>\niar tu, tu ram\u00e2i, insetat si trist si fara un chior pe marginea unui pat de hotel<br \/>\nunde pe s\u00e2ni a caror lumina de luna m\u00e2inile tale o m\u00e2ng\u00e2ie<br \/>\nplutesc negre cosite&#8230;<br \/>\nTe sfadesti si-ti place, e idiot poemul vostru,<br \/>\nAng\u00e9lique, Genevi\u00e8ve, draga, draga curvistina&#8230;<\/p>\n<p>Sf\u00e2rsit \u2013 femeile, inocentele, supusele, caitele,<br \/>\ntradatele, abandonatele,<br \/>\niertatele<br \/>\nsi cele at\u00e2t de pur iubite! \u2013 Si doar dorite, servitoarele<br \/>\nde la hanul din Lacu Sarat&#8230;<\/p>\n<p>Sf\u00e2rsit \u2013 m\u00e2ncarurile ardeiate si acest vinisor negru putin cam aspru<br \/>\npe care-l beam st\u00e2nd la povesti intre haimanale&#8230;<br \/>\nDar poate ca erau drepti intre oameni,<br \/>\ndar poate ca erau sfinti,<br \/>\nprietenii<br \/>\nde la micuta cafenea din Braila<br \/>\nunde t\u00e2lhari cu salele v\u00e2rtoase faceau contrabanda<br \/>\nsub firma \u201eParadis\u201c?<\/p>\n<p>\u2013 Nici unul, stii, nici unul, nici unul<br \/>\nNu l-ar fi lasat pe altul prins in plasa.<br \/>\nNu erau scriitori. \u2013<\/p>\n<p>Sf\u00e2rsit \u2013 cartile pe care le admiri<br \/>\nca in copilarie pietricelele<br \/>\nminunate<br \/>\nculese pe tarm,<br \/>\nurcate din ad\u00e2ncul marii&#8230;<\/p>\n<p>Sf\u00e2rsit \u2013 cartile pe care le scrii&#8230;<br \/>\nSi manuscrisele, Dumnezeule! cei care nu scriu nu stiu ce-i asta<br \/>\nsi cum poti sa te saturi de ele!<\/p>\n<p>Paginile v\u00e2ndute, paginile pierdute, adevarul, falsul,<br \/>\naceasta gramada de minciuni mari si mici, toate aceste cuvinte<br \/>\ncare sunt capcane, surogat, vrajitorie, &#8211;<br \/>\nsi legenda!<br \/>\nTristele pagini de care iti e rusine ca le-ai scris<br \/>\nSi cele pe care n-ai reusit sa ti le smulgi din creier&#8230;<br \/>\nPaginile obositoare, descurajante, epuizante si dintr-o data vii<br \/>\nin care se cambreaza Nerantula, mai frumoasa si m\u00e2ndra de ea insasi si mai<br \/>\nfericita sa traiasca in ele dec\u00e2t in viata adevarata \u2013 in care Nerantula pleaca, legan\u00e2ndu-si soldurile, si se arunca in Dunare<br \/>\nin plina zi,<br \/>\no, dalba inotatoare, indragostita de apa&#8230;<\/p>\n<p>Inima inimii oamenilor erupta in opera ta.<br \/>\nSe mai vinde inca toata aceasta h\u00e2rtie tiparita<br \/>\nla Rieder?<\/p>\n<p>Sf\u00e2rsit \u2013 insulta,<br \/>\nN-ai fost crutat deloc.<br \/>\nS-au hranit din burdusirea ta cu insulte p\u00e2na ai murit si chiar dupa aceea.<br \/>\nSi astfel<br \/>\nmulti au m\u00e2ncat datorita tie mai bine dec\u00e2t tine.<br \/>\nAu spus ca ai tradat, ca te-ai v\u00e2ndut, sarmane prieten!<br \/>\nTu, fidelul, tu sa-i tradezi pe toti acesti negustori de fraze,<br \/>\nTu, v\u00e2ndut, tu, care n-aveai nimic de v\u00e2nzare, de nev\u00e2ndut tu insuti!<br \/>\nZaceai pe taieturile tale din ziare asemenea lui Iov pe gunoaiele lui,<br \/>\nscuip\u00e2ndu-ti lent ultimul rest de plam\u00e2n<br \/>\nin fata acestor mercenari de presa,<br \/>\nlaudatori ai masacrelor profitabile,<br \/>\nprofitori ai revolutiilor desfigurate&#8230;<\/p>\n<p>Sf\u00e2rsit \u2013 p\u00e2na si dorinta de a muri<br \/>\nc\u00e2nd nu mai sunt dec\u00e2t ticalosi in aceasta vale a pl\u00e2ngerii publicitare.<br \/>\nC\u00e2ndva te ratasesi pentru ca prea mult ai iubit pam\u00e2ntul.<br \/>\nTi-a ramas din asta o cicatrice la nivelul carotidei<br \/>\niar sinuciderea te impiedica sa porti gulere tari.<\/p>\n<p>Ultimele tale pagini neterminate se despart de tine<br \/>\nca un zbor de porumbite,<br \/>\numbra si cenusa, intoarceti-va in umbra, intoarceti-va in cenusa \u2013<br \/>\nai vrea sa hohotesti de pl\u00e2ns, dar nu e cu putinta, sa hohotesti de pl\u00e2ns, glumiti, desigur!<\/p>\n<p>Te poticnesti, pietrele fierbinti ale drumului cedeaza sub pasii tai,<br \/>\n\u2013 sprijiniti-ma, gratioaselor! \u2013 sprijiniti-l, gratioaselor, sprijiniti-l,<br \/>\ncerul orbeste, ah, ce sf\u00e2siere!<br \/>\nPleci intre doua zeite, ele te asigura, ele te duc,<br \/>\nconsolatoare:<br \/>\nsinguratatea, prietenia.<\/p>\n<p>N-am sa te mai vad trec\u00e2nd din camera in camera<br \/>\nmestec\u00e2ndu-ti g\u00e2ndurile amare<br \/>\nin ceasca ta de cafea amara.<br \/>\nN-am sa-ti mai potolesc furiile vehemente.<br \/>\nN-am sa-ti mai vad m\u00e2inile v\u00e2noase de balcanic,<br \/>\nmarea-ti gura imbracata in aur,<br \/>\nnasul de adulmecator, ochii de siret copil batr\u00e2n,<br \/>\ncinic printre raufacatori&#8230;<br \/>\nSi nu vom pleca in Provence, cu rucsacul, sa facem fotografii<br \/>\nca la douazeci de ani,<br \/>\ngratis pentru cea mai frumoasa si pentru nebun, pentru logodnica si anarhist&#8230;<br \/>\nErau vremurile frumoase.<\/p>\n<p>At\u00e2t de des am respirat noaptea g\u00e2ndindu-ma la tine<br \/>\ninc\u00e2t asta-seara, in acest desert, ma simt mai aproape de tine<br \/>\ndec\u00e2t de cei vii.<br \/>\nAceleasi v\u00e2nturi trec peste stepa mea si peste Baraganul tau,<br \/>\naceleasi uragane&#8230;<br \/>\nCarul Mare straluceste in fereastra mea, iar in spatele casei se intinde<br \/>\nc\u00e2mpia, at\u00e2t de pustie si vasta inc\u00e2t parca e sf\u00e2rsitul pam\u00e2ntului,<br \/>\no femeie t\u00e2nara doarme acolo in oboseala muncii si linistea harului.<\/p>\n<p>Tristetea proaspata a mortii tale ma tulbura si ma insenineaza.<br \/>\nAcesta e morm\u00e2ntul tau si va fi al meu si este deja al nostru,<br \/>\nviata noastra continuata.<\/p>\n<p>Ascult pentru tine<br \/>\nce liniste luminoasa cade peste vacarm.<\/p>\n<p><em>Osrenburgt, s19t35<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Poemul \u201eMoartea lui Panait\u201c a fost scris in 1935 in orasul Orenburg din Ural, unde autorul sau, Victor Serge (1890-1947), scriitor francez si dizident sovietic, era deportat din 1933. Cum si c\u00e2nd aflase el de moartea lui Panait Istrati (Bucuresti, 16 aprilie 1935), nu se stie. Manuscrisul original, daca va mai fi exist\u00e2nd, se afla&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/recviemul-din-stepa\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Recviemul din stepa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1193,1190,1192,1191],"class_list":["post-1571","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arhivele-kgb","tag-poemul-moartea-lui-panait","tag-victor-napoleon-lvovici-kibalcici","tag-victor-serge"],"views":2132,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1571","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1571"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1571\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1571"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1571"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1571"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}