{"id":15705,"date":"2013-06-13T11:45:05","date_gmt":"2013-06-13T09:45:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15705"},"modified":"2013-06-13T11:45:05","modified_gmt":"2013-06-13T09:45:05","slug":"poezie-de-esenta-tare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezie-de-esenta-tare\/","title":{"rendered":"Poezie de esenta tare"},"content":{"rendered":"

Bogdan Cosa, O forma de adapost primara,<\/em> Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Mai exista \u00eenca si azi acele tipuri de personalitati ce pot trece cu mare usurinta de la o activitate creatoare la alta. Poate, \u00een cazul literaturii rom\u00e2ne, mai des \u00eent\u00e2lnit e acel caz \u00een care un scriitor gliseaza, cu succes, \u00eentre mai multe genuri literare: poezie, teatru, proza etc. Chiar daca, statistic vorbind, aceste fenomene sunt reale, din motive diverse si specifice societatii rom\u00e2nesti, dinamica \u00een cauza nu e \u00eentotdeauna una benefica. Din pacate, la fel se \u00eent\u00e2mpla si \u00een cazul lui Bogdan Cosa, dar, ce-i drept, autorul nu e dec\u00e2t la primul volum de proza (romanul \u201ePoker\u201c, Cartea Rom\u00e2neasca, 2011 \u2013 pentru care a primit si un premiu), reusit, de altfel. Gestul e, \u00een aceste conditii, oarecum scuzabil. Mai \u00een gluma, mai \u00een serios, s-ar putea sa ne trezim peste doi ani cu o carte de teatru din partea lui Cosa. \u00centr-un fel, autorul e totusi consecvent: daca \u00een lucrarea de disertatie vorbea despre ambiguitatile specifice generatiei 2000, atunci prezenti pe coperta, dar si \u00een dedicatii, se afla (o parte din) poetii aceleiasi \u201egrupari\u201c: Vlad Moldovan, Andrei D\u00f3sa, Vasile Leac, Dan Sociu, Radu Vancu, Dmitri Miticov si mai t\u00e2narul Alex Vasies. Exista, dincolo munca colectiva depusa pe platformele online, cum mentionam si \u00een cronica dedicata lui Nitescu, o anumita solidaritate, similara, printre altele, aceleia dintre optzecisti, \u00eentre poetii acestui val. Printre altele, Stefan Baghiu descrie, \u00een prefata antologiei \u201ealtii\u201c (Editura Brumar), cu dezinvoltura si acuratete literara, fenomenul, din interior.
\nEsente si aparente<\/strong>
\nCe e cu acest volum de poezie? \u00cen primul r\u00e2nd, ai, de multe ori, senzatia ca nu citesti poezie, ci un fel de proza \u00een versuri despartite, la repezeala, \u00een Word, alteori dialoguri sterile (usor comice) si, de cele mai multe ori, monologuri plictisitoare: \u201e\u00eentins pe saltea\/ ma uit\/ \u00een tavan\/\/ acolo\/ am tras\/ sase x-uri\/\/ tu vii\/ te asezi\/ peste mine\/\/ scoti arma\/ dai capul\/ pe spate\u201c, \u201edimineata\/ var pe monturi\/\/ vise calme\/ expansive\/\/ mersul\/ cel fara calc\u00e2ie\/\/ teritoriu\/ \u00een lumina\u201c. Si as insista asupra termenului \u201esenzatie\u201c \u2013 fiindca, \u00een mod straniu, poezia lui Cosa lasa doar impresia ca e, cu adevarat, poezie. Cu alte cuvinte, exista o pelicula lirica de suprafata, o epiderma, \u00een schimb, extrem de fragila, mentinuta pe parcursul toturor celor sase cicluri ale volumului care, la disparitie (adica la o simpla lectura), dezvaluie adevarata structura \u201escheletica\u201c a volumului: \u201ee natural \u2013 \/\/ pentru fiecare stare\/ se gaseste o dimineata\/ c\u00e2nd\/ d\u00e2nd patura la o parte\/ realizezi usurat\/ ca nimic din toate astea\/ nu poate face sens mai departe\u201c, \u201e\u00eendemnul e calea\/ pe care nimeni nu o urmeaza\/ cum vezi ce e dupa?\/ ce vine dupa realitate?\u201c. \u00cenainte de a ne ocupa de aceste aspecte trebuie sa lamurim o anumita chestiune. Cititorul se va \u00eentreba, cel mai probabil, cine e Rae Armantrout si ce spune (\u00een caz ca nu e vorbitor de limba engleza) ea \u00een citatele pe care Cosa alege sa le foloseasca ca motto-uri, ca intertitluri pentru cele sase parti ale volumului sau (\u201eIf i didn’t need\/ to do anything\/ would I?\u201c, \u201eWould I summon\/ a beholder\/\/ and change chirality\/ for \u201ehim\u201c?\u201c). O poeta americana, deci, extrem de apreciata si premiata, faimoasa, printre altele, si pentru faptul ca scrie ceea ce ea numeste \u201eprose poetry\u201c, adica exact ce vrea Cosa sa faca. Acum, dezbaterea din jurul conceptului nu ne intereseaza foarte mult aici, cert e ca unii critici considera ca procedeul descrie, \u00een fapt, chiar un anumit gen literar de sine statator. O premisa care ar modifica, din start, tot esafodajul critic pe care ar trebui construita evaluarea critica a volumului lui Cosa, nuanta pe care autorul o poate folosi, eventual, pentru a-si sustine, \u00een contra-argument, propriul demers. Sa o fi facut intentionat? Se poate ca da, dar poetii sunt \u201esubtili\u201c, n-ar recunoaste dec\u00e2t posteritatii asemenea detalii. Ce-ti sugereaza, \u00een schimb, acest fapt e ca ai de-a face cu un autor inteligent, rafinat (iata o mostra: \u201eam \u00eenteles asta\/ am transformat incertitudinea\/ \u00een anexa parasita a faptelor\u201c sau alta: \u201e\u00eentelegerea nu poate fi dec\u00e2t\/ o adeziune la convetie\/\/ (a \u00eentelege nu viciaza\/ nu poate fi subversiv)\/ ceva exterior noua\/ dincolo de \u00eentelegere\/ imprima o forta necunoscuta\/ c\u00e2nd \u00eentelegerea\/ se rezuma\/ exclusiv\/ la o amintire:\/ fata de tine nu mai esti acelasi\/ mai apoi fata de celalalt\u201c). L-am cunoscut pe poet acum doua luni la o dubla-lansare (a sa si a lui Dimtri Miticov) si observam, \u00eenca de atunci, atentia sa extraordinara pentru detalii. De aici, poate, si \u201eermetica mistica\u201c si atmosfera misterioasa, absconsa ce \u201edetermina cititorii la a renunta prematur sa mai faca decodarile necesare impuse de Cosa\u201c, aspecte semnalate de Stefan Baghiu \u2013 \u201eesti sigur\/ ca vointa\/ te va duce \u00een punctul A\/ pentru ca\/ fara nuante\/ totul este real\/ iar drumurile\/ sunt de la sine\/ o decizie\u201c.
\nDincolo de inconfundabila voce a lui Vlad Moldovan ce razbate chiar din aprecierea de pe coperta a patra (o voce care, si ca recomandare critica, necesita un anumit efort interpretativ), dincolo de exagerarea si indiciul lui D\u00f3sa, dincolo de faptul ca Leac indentifica corect tipul de poezie cultivata de Cosa (\u201epoezia conceptuala\u201c) si, \u00een sf\u00e2rsit, dincolo de faptul ca pasajul semnat de Vasies risca sa fie mai savuros dec\u00e2t orice poti gasi \u00eentre copertile volumului, cartea (adica lu\u00e2nd \u00een calcul si paratextele) pare a fi un soi de cypher livresc (la limita pastisei\/palimpsest), un cypher poetic (poate e necesara aici o de-jargnoizare: cypher-ul e un performance \u00een care artistii rap-uie \u00een mod alternativ, fara \u2013 as atrage din nou atentia asupra solidaritatii \u2013 ca ciclicitatea acestui \u201efreestyle\u201c, vorba lui Vasies, sa aiba un caracter belicos).
\nUn altfel de sistem axiomatic<\/strong>
\nRevenind la structura volumului, voi remarca, de la \u00eenceput, unul dintre subtitlurile volumului, \u201eII. Spatii Hilbert\u201c, fiindca am participat, \u00een mod contigent, la o conferinta sustinuta recent de (profesorul) Bodgan Suceava despre modificarea modernista a matematicii, \u00een general, si a geometriei, \u00een particular. Pe scurt, acesta vorbea tocmai despre aceste \u201espatii Hilbert\u201c, adica despre spatii vectoriale, despre curburi, despre spatii abstracte non-Euclidiene. Cu alte cuvinte, odata ce s-a semnalat incoerenta logica a axiomeleor euclidiene, noile axiome moderniste vin sa postuleze, \u00een subtext, necesitatea descoperirii unor principii fundamentale ale matematicii (vezi si programul de la Erlangen). Or, asemeni poeziei lui Barbu, poezia conceptuala, ermetico-mistica a lui Cosa vine si ea sa exprime ceva esential, ceva \u201eprimar\u201c \u2013 \u201eam ajuns aici\/ pentru ca\/ cercul\/ dupa ce devine complet\/ nu mai permite \u00eentoarceri exacte \u2013\/ doar \u00eentepatura din interior\/ mai stie punctul initial\/ ea singura se poate opune\/ falsei glisari a amintirilor\/ pe principiul rulmentului\/ care alege sa blocheze comunicarea\u201c. Problema consta \u00een faptul ca, reduc\u00e2nd \u00eentreg volumul la o asemenea \u00eencercare de (chint)esentializare, risti sa-i faci o oarecare nedreptate. Problema si mai mare e ca, \u00eencerc\u00e2nd sa eviti asemenea absolutizari, risti sa cauti acul \u00een carul cu f\u00e2nd, adica sa nu gasesti altceva, \u00een poezia lui Cosa, care sa merite o antentie critica speciala. Sa vedem despre ce e vorba.
\nOarecum colaterala ideii de a surprinde formele pure, stilistic vorbind, Cosa nu simte nevoia unor artificii sau exagerari, fiindca, probabil, aceste eforturi ar trada un altfel de sensibilitate poetica, nespecifica autorului ce mizeaza, mai degraba, pe o zona lirica a autenticului, a biograficului: \u201ealaturi de tine\/ am fost un barbat sincer\/ cu miscari impecabile\/\/ \u00een jurul nostru\/ animalele veneau\/ sa-si afle caldura\/ seara ma cuibaream\/ \u00eentre oasele tale\/ ca niste sipcute. \u00cembinate \u00een soare\/ pe prispa\u201c. Astfel, orice \u00eencercare de a descrie \u00een termeni personali, intimi o anumita stare (nu stiu cum as putea-o descrie altfel) poetica, risca sa se transforme \u00eentr-un mini-proiect existential si, \u00een cazul lui Cosa, \u00eentr-o forma de terapie. De altfel, generalitatea versurilor (uneori ininteligible), aspectul aforistic devin, \u00een aceasta logica, mici exercitii de exorcizare a unor traume personale, care, desi eficace pentru poet, nu au acelasi efect asupra cititorilor, fiindca neimplicati \u00een mod direct. Lipsa unui magnet empatic ofera senzatia ca nici macar autorul nu \u00eesi asuma tipul de configurare poetica si ca, \u00een consecinta, \u00eensemnarile sale reprezinta un fel de balast emotional de care autorul pare a fi bucuros ca s-a debarasat \u2013 \u201enimeni nu mai bate la usa\/ nimeni dupa p\u00e2lnie sau aspirine\/ avem asta \u2013 n-are cine sa vina\u201c.
\nExclusivism poetic<\/strong>
\nAs fi tentat sa vorbesc despre o \u201epoetica\u201c (daca nu o matematica) a \u201ecurburii\u201c, adica un fel de a figura, un fel de privi si a construi poetic o distanta, un traseu, un parcurs prin scurtcircuitarea oscilatiilor nefolositoare (care, evident, bruiaza), prin surprinderea unor adevauri, oric\u00e2t de minimale, parcurg\u00e2nd drumul cel mai scurt: o incizie poetica ce are scopul de a fortifica una din instantele aflate la cei doi poli opusi. Pentru comoditate si din ratiuni didactice, voi spune ca avem de-a face cu un fel de anti-expresionism, un realism ambiguu, dublat de imagini fantastice: \u201ecu m\u00e2inile murdare am rupt\/ din sandvisul tau\/ cu felii albe de p\u00e2ine\/\/ era \u00eenvelit p\u00eena la jumatate\/ \u00een servetele\/ de care vedeam\/ c\u00e2nd mergeam \u00een vizita\/ scara putea\/ te-ai smucit tin minte\/ o felie groasa de parizer a cazut\/ si am\u00e2ndoi ne-am uitat \u00een jos\/\/ aveam tenisii jerpeliti\/ nu stiam ca suntem saraci\/\/ i-am tras un sut\/ si-am simtit rece\/ margarina\/ pe v\u00e2rful degetului mare\/\/ mi-a fost pentru prima oara rusine\u201c si \u201ec\u00e2nd vorbesti simti nevoia sa tii \u00een dreptul gurii\/ sticla\/ noi nu te \u00eentelegem\/ buzele ti se topesc\u201c sau \u201ebecul arde toata noaptea\/ si pielea se calcineaza\u201c. Dedicat Irinei, volumul se deschide cu ciclul, destul de scurt,\u00a0 despre insomnie pentru a ajunge la dorinte, la dispret, la indiferenta adica la banal, la cotidian. (Aproape) inevitabil \u00een acest caz, poetul ajunge si la c\u00e2teva momente vag cartaresciene (staniolul, becul si \u201eiubirea\u201c care \u201ea trecut\/ c\u00e2nd am \u00eenghitit un ou fara motoras\/ e pace\/ \u00een scaun pe geam\/ e uzina electrica\/ gradina de mere high voltage\u201c), dar conturate, \u00een mod pregnant, de o atmosfera a inutilitatii sau a incapacitatii de a duce lucrurile la bun sf\u00e2rsit.
\n\u00cenchei cu un citat: \u201e…draguto vara e minuntata\/ daca omul sensibil\/ are cui sa povesteasca\/ o anecdota\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bogdan Cosa, O forma de adapost primara, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2013   Mai exista \u00eenca si azi acele tipuri de personalitati ce pot trece cu mare usurinta de la o activitate creatoare la alta. Poate, \u00een cazul literaturii rom\u00e2ne, mai des \u00eent\u00e2lnit e acel caz \u00een care un scriitor gliseaza, cu succes, \u00eentre mai multe… Cite\u0219te mai mult »Poezie de esenta tare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15705","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2717,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15705","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15705"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15705\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15705"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15705"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15705"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}