{"id":15703,"date":"2013-06-13T11:42:47","date_gmt":"2013-06-13T09:42:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15703"},"modified":"2013-06-13T11:42:47","modified_gmt":"2013-06-13T09:42:47","slug":"poezia-majora","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezia-majora\/","title":{"rendered":"Poezia majora"},"content":{"rendered":"

Claudiu Komartin,<\/strong> Cobalt, <\/strong><\/em>Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2013, 92 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\nNu e niciun secret \u2013 poezia \u00eenalta pierde astazi teren \u00een fata atitudinii cool. De fapt, dupa ce debuturile anilor douamii au tratat exhaustiv revolta interna si sociala (de unde multiplele si diversele denumiri pe care critica le-a exersat vorbind despre ele: mizerabilim, utilitarism, fracturism, vizionarism, minimalism, neoexpresionism, autenticism, biografism, post-industrialism etc.), riscurile pe care trebuie sa si le asume un poet care doreste sa continue linia expansiva vin din tendinta discutiei literare de a-i situa demersul \u00een contrast cu noile valuri. Adica, \u00een contextul \u00een care vizionarismul devine astazi mai mult ridicol (epuizarea totala la \u00eenceputul deceniului fiind motivul principal), a te apuca de poeme sociale si de \u201eproorociri\u201c apocaliptice \u2013 pentru ca vizionarismul tinde sa se transforme mereu \u00eentr-un soi de pesimism macro-social \u2013 devine un act de curaj. \u00cen acest context, \u00een care trend-urile guverneaza adeziunea intra-literara si modifica \u00eensasi poetica specifica a autorilor (pe de-o parte experimentalisti, pe de alta viscerali, \u00eentre care se afla mereu discursurile \u201eliberale\u201c), dar \u2013 atentie! \u2013 nu si adeziunea publicului de poezie la creatori, ram\u00e2n \u00een picioare cu ultimele volume doi poeti \u201edisidenti\u201c: Stefan Manasia si Claudiu Komartin.
\nAngoasa neo-modernista<\/strong>
\nCel din urma \u00eensa ramasese cumva \u00een umbra \u00een ultimii ani. Pentru ca, desi activitatea sa a fost constanta \u00een revistele literare, Dan Sociu, Stefan Manasia, Radu Vancu, Dan Coman, V. Leac, Vlad Moldovan si altii au acoperit, prin publicarea \u00een volum, impactul textelor periodice ale lui Komartin. Nu e de mirare ca poetul risca tot mai mult p\u00e2na \u00een ziua de azi sa fie cunoscut mai cur\u00e2nd ca editor de revista literara (\u201ePoesis International\u201c), redactor de editura (Max Blecher) si conducatorul cenaclului Max Blecher. Si acest lucru putea fi observat usor \u00een momentul \u00een care \u2013 constient sau nu, programatic sau nu \u2013 critica literara, vorbind despre debuturile ultimilor ani, nu l-a mai situat pe autor \u00eentre \u00eenaintasii vreunui registru specific. Ciudat, pentru ca poetul este de ceva vreme unul din cei mai activi \u00een \u201ecresterea\u201c \u00eencepatorilor \u00eentr-ale poeziei. Probabil lucrul pe mai multe voci al autorului a distras discutia de la tonul sau specific: angoasa neo-modernista.
\nSi nu foarte multi poeti si-au asumat \u2013 dupa ce exponentii douamii si-au concretizat directiile \u2013 aceasta \u201enisa\u201c, c\u00e2nd oricum tentatia postmoderna (a se \u00eentelege ludic, joc conceptual, textual) sau cea minimalista par \u00eenca de nerefuzat. \u00cen cazul lui Komartin, urmasii vin din doua directii: visceralii (schizoizii, \u00een termenii lui Mincu \u2013 anacronic), care au preluat notele neoexpresioniste din versul poetului bucurestean (combinatorica ce l-ar putea situa l\u00e2nga Dan Coman) si vizionarii slabi, care au crezut ca forta poemelor sociale poate fi reciclata textual la nesf\u00e2rsit. \u00censa nici unii, nici altii nu au avut rezultatele acestuia. Iar previziunile lui Al. Cistelecan (\u201edaca poezia rom\u00e2na va avea un viitor, \u00eel va avea prin Claudiu Komartin si prin Dan Coman\u201c) apar astazi \u2013 a se \u00eentelege \u00een actualitatea contextuala \u2013 sperante zadarnice. Pentru ca actualitatea literara tine tocmai de contestarea registrelor acestora (cel putin \u00een underground) si revizuirea poeticilor \u00eenalte.
\nDin momentul \u00een care a debutat si p\u00e2na astazi, Claudiu Komartin a surprins tocmai printr-o metoda multipla. Pe de alta parte \u00eensa, poetul \u201evedeta\u201c a avut si de pierdut mereu din cauza notelor artificiale: naumianismul evident uneori, livrescul si aerul teatral (iluzia specifica debuturilor 2000) l-au costat pe Komartin credibilitatea \u00een lumea literara, unde a fi autentic se confunda deseori cu a fi detasat. Implicarea emotionala excesiva apare astazi ca un joc de teatru social, deseori numit cersetorie (cum i s-a reprosat \u00een mod necinstit \u00een repetate r\u00e2nduri si lui Dan Sociu). E ca si cum discutia literara a scapat din vedere importanta aerului confesiv, dramatic pe care l-au exersat mereu poetii tineri \u00een jurul anilor 2000. O scurta revenire la (spre exemplu) antologia \u201eGeneratia 2000\u201c a lui Marin Mincu ar clarifica \u00eensa lucrurile: multi au fost, putini \u00eensa mai sunt poetii care au mentinut aceste ad\u00e2ncimi lirice constante, nealterate de remodelari textuale.
\nPost-nihilismul<\/strong>
\n\u201eCobalt\u201c este un exercitiu de mentinere a isteriei interne, a nevrozei prelungite. \u201ePoemele \u00een oglinda\u201c, dupa cum le numea Octavian Soviany \u00een postfata teoretica la volumul \u201ePapusarul si alte insomnii\u201c (\u201ele spunem \u201epoeme \u00een oglinda\u201c, deoarece pentru autorul \u201ePapusarului\u201c poetizarea pare sa fie un exercitiu narcisist, iar auto-oglindirea \u2013 unica proba a existentei, \u00eentruc\u00e2t \u00een camera cu oglinzi a poetului \u201ea fi\u201c e similar cu \u201ea fi oglindit\u201c) ram\u00e2n zona centrala a poemelor lui Komartin. Speculatiile legate de autenticitatea starilor sunt mai mult naive \u00een analiza literara, unde daca demersul poetic este corect gestionat, pactul autenticitatii efective, \u00een absenta unei declaratii deschise de congruenta \u00eentre text si biografie, poate fi ignorat. Iar \u00een \u201eCobalt\u201c, dincolo de auxiliarele tehnice (repetitii, laitmotive), acest ton modern, grav, apare extrem de eficient \u00een economia programului sentimental: \u201eas vrea sa mai pot scrie cum scriam acum cinci, acum sapte ani, as vrea sa mai pot fuma nepasator si sarcastic \u00een lumina lampilor de bar ca \u00een casablanca si femeia de l\u00e2nga mine sa fie mai moale ca salul ei si vorbele sa-i atipeasca printre pahare si cesti s\u2026t departe de barurile \u00een care am scris poeme acum cinci, acum sapte ani, departe de barurile de la marginea orasului care \u00eesi umileste poetii am crezut ca trebuie sa dai totul pentru poezie am dat totul pentru poezie toate scurtcircuitele romantice pe care nu le-am putut evita asculta-ma pe mine: \/ nu da totul pentru poezie joaca-te cu bricheta priveste cum trec masinile bucura-te de singuratatea asta a ta pe care nu da nimeni doi bani e lucrul cel mai cinstit pe care-l poti face.\u201c
\nDe remarcat \u00een ultimul volum al lui Komartin este capacitatea autorului de a produce cu adevarat efectul major de poezie. At\u00e2t \u00een cadrul discursului confesiv, c\u00e2t si \u00een mega-poemele social-vizionare din ultimele cicluri, poetul dispune de o forta lirica impresionanta. Alonja thanatica, starea de nevroza si depresie, post-nihilismul si caderea misticii sunt punctele de forta ale lui Komartin: \u201eDupa at\u00e2tia ani, ar trebui sa fie clar ca implicarea nu foloseste la nimic, si nici refuzul nu foloseste la nimic.\/ Nihilismul e la fel de inutil ca \u00eembratisarea ideologiilor pentru care oamenii se agita dintotdeauna \u00eennebuniti.\/ Organele artificial nu folosesc pe termen lung la nimic.\/ Noi, oamenii, am facut milioane de vorbe si le-am scris peste tot crez\u00e2nd ca ne vor aduce \u00eempacarea, dar nici asta nu a folosit la nimic.\/ Si c\u00e2nd scrisul nu a mai fost de ajuns, au \u00eenceput excavatiile.\u201c. Rar mai pot fi gasite astazi astfel de implicari poetice majore. Iar senzatia ca autorul \u00eencearca mereu sa creeze versuri memorabile este depasita constant de naturaletea cu care, \u00een interiorul volumului, acestea trec de la nivelul intentional evident la maniera fireasca a poeticii. Cu toate riscurile pe care le presupune astazi aceasta metoda supradimensionala, Komartin pare destul de \u00eencapat\u00e2nat \u00een propriul demers \u00eenc\u00e2t sa treaca cu vederea funambulismul acestor formule.
\nDesigur, exista remake-uri evidente si voit disonante, exercitii de livresc si metamorfoze lirice suprarealiste, \u00eensa aceste constructii defazate palesc, asimilate de tonul constant si de aerul major al poeziei. Repetitii (anafora, epifora, anadiploza modernista), invocatii si imprecatii, toate tin de maniera asumata a lui Komartin. \u00cen cazul \u00een care, spre exemplu, \u201eFericirile\u201c sunt rescrise modernist, scopul major nu sta \u00een punerea \u00een lumina a referintelor culturale ci \u00een negarea acestora, \u00een cheia existentialista, dramatica si voit teatrala pe care mizeaza autorul: \u201ecei ce au jelit vor jeli p\u00e2na le vor seca inimile\u201c. La fel de importante sunt momentele de reflexivitate, caci Komartin este, p\u00e2na la urma, un poet al jocului interior: \u201eSi daca ma g\u00e2ndesc la creierul meu, nu vad\/ lucrarea naturii desav\u00e2rsita,\/ nu descopar minunea,\/ ci o bormasina stricata\/ data pe m\u00e2na unui imbecil. s\u2026t \u00centr-o noapte am urcat pe acoperisul unui bloc\/ de 26 de etaje \u2013 am vazut orasul scufundat\/ si m-am g\u00e2ndit cum ar fi\u201c.
\nE adevarat, afirmarea poetului Claudiu Komartin a fost \u00eenca de la debutul sau un act bine ancorat \u00een mainstream-ul literar. Pentru ca, din 2003 si p\u00e2na astazi, textele sale au fost promovate intens de revistele literare centrale, iar lecturile constante l-au adus mereu \u00een fata ca pe un poet de impact public. Ceva ce poeticile underground vor trata mereu ca pe o chestiune superficiala. \u00censa, cu toate datele la \u00eendem\u00e2na, devine tot mai clar ca pentru Komartin \u2013 \u00eentr-un fel de exercitiu romantic \u2013 calitatea de a fi poet este una inevitabil teatrala, mai mult sau mai putin intentionata, iar ipostazele lirice capata ad\u00e2ncime numai prin ridicarea mizelor p\u00e2na la paroxism.
\nVolumul \u201eCobalt\u201c, chiar si prin proiectul pretios si programatic, rezista tocmai datorita acestei dimensiuni a angajarii totale si a lipsei de prudenta. Prin aceasta revenire mult asteptata, \u00een perimetrul poetilor expansivi, Komartin ram\u00e2ne unul din reprezentantii de forta. Iar proiectul sau literar arata de un deceniu \u00eencoace ca poezia e o chestiune care mai si trebuie luata \u00een serios.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Claudiu Komartin, Cobalt, Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2013, 92 p.   Nu e niciun secret \u2013 poezia \u00eenalta pierde astazi teren \u00een fata atitudinii cool. De fapt, dupa ce debuturile anilor douamii au tratat exhaustiv revolta interna si sociala (de unde multiplele si diversele denumiri pe care critica le-a exersat vorbind despre ele:… Cite\u0219te mai mult »Poezia majora<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15703","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1417,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15703","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15703"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15703\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15703"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15703"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15703"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}