{"id":15694,"date":"2013-06-13T11:29:34","date_gmt":"2013-06-13T09:29:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15694"},"modified":"2013-06-13T11:38:37","modified_gmt":"2013-06-13T09:38:37","slug":"cazul-nicolae-breban-iv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cazul-nicolae-breban-iv\/","title":{"rendered":"Cazul Nicolae Breban (IV)"},"content":{"rendered":"

Continuam dezbaterea pe marginea cazului Nicolae Breban, public\u00e2nd texte de Virgil Nemoianu, Virgil Tanase, Basarab Nicolescu si I. Buduca. \u00cen numerele anterioare din \u201eCultura\u201c am reprodus Sentinta civila nr. 4430, data \u00een sedinta publica de la 02.07.2012, \u00een Dosarul nr. 3084\/2\/2012, \u00een care CNSAS cerea Curtii de Apel Bucuresti sa constate calitatea de \u201ecolaborator al Securitatii\u201c \u00een cazul lui Nicolae Breban, pledoaria de recurs a lui Sergiu Andon, avocatul lui Nicolae Breban, precum si texte de Paul Goma si Aura Christi.<\/strong><\/em>
\n\u00cen numarul viitor veti putea citi pe aceasta tema un editorial de Augustin Buzura.<\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Breban in context<\/strong><\/p>\n

Virgil Nemoianu<\/strong>
\nNu stiu prea multe despre justitia rom\u00e2na actuala, nici nu am deplina \u00eencredere \u00een competenta ei profesionala sau \u00een etica ei. Am \u00een schimb anume pareri despre modul \u00een care \u201eautoritatea publica\u201c, mediile de comunicare, \u201evocile autorizate\u201c (celebra \u201esocietate civila\u201c!) trateaza trecutul (\u00eenca) relativ apropiat. Le-am exprimat pe acestea \u00eentr-un eseu gazduit de distinsa revista lunara ieseana \u201eConvorbiri Literare\u201c (11\/2012) Am sa reiau c\u00e2teva din ideile si pasajele \u00eenfatisate acolo: cred ca sunt relevante pentru situatia ridicata artificios, cred eu, \u00een jurul romancierului acad. Nicolae Breban.
\n\u00cencepeam acolo cu o scurta referire la o mentalitate mai veche, mai ad\u00e2nc \u00eenradacinata \u00een imaginarul si \u00een practica comunitatii de la Dunare si Carpati. \u00cen istoria acesteia o trasatura constanta a fost eliticidul. De la Miron Costin la Nicolae Iorga, de la Barbu Catargi la I.G. Duca, de la Armand Calinescu la Iuliu Maniu, de la Virgil Madgearu la Mircea Vulcanescu si Gheorghe Bratianu, cu m\u00e2na dreapta, cu m\u00e2na st\u00e2nga, \u00een fond nu mai e nevoie sa repetam lucruri stiute. Lucrurile au fost observate: \u00een schimb nu s-a observat ca eliticidul a fost mai mult de o data \u00eensotit si de necrofagie. \u00centelegem prin \u201enecrofagie\u201c, uciderea, nimicirea postuma a unor personalitati de frunte si de merit, cu \u00eenfaptuiri, a prestigiului si a stimei acordate acestora.
\nVorbeam \u00een eseul meu despre conceptul de prioritizare, sistematic, aproape suprarealist trecut cu vederea \u00een desfasurarile politice de dupa 1989. V\u00e2rfurile, conducatorii si initiatorii macro-criminali au fost ignorati si iertati de minunata \u201esocietate civila\u201c si mai ales de purtatorii ei de cuv\u00e2nt; la fel si executantii efectivi, fizici, tortionarii, ale caror nume sunt (\u00een Rom\u00e2nia) adesea cunoscute, citate \u00een carti, \u00een ziare. Ca un soi de compensatie, focurile atentiei s-au concentrat obsesiv asupra \u201eauxiliarilor\u201c, adica a informatorilor utilizati de aparatul represiv pentru controlul maselor. La drept vorbind, aceasta categorie ar fi cuprins chiar \u00eentreaga populatie si chiar s-a cautat, sub regimul Ceausescu, \u00een etapele sale cele mai \u00eenfloritoare, sa se gaseasca forme legale pentru asigurarea acestei cvasi-unanimitati informative.
\nAstfel, de pilda, cei \u201eeliberati\u201c, fostii puscariasi, stiau prea bine ca sunt \u00een stare de provizorat, de pura suspendare. Sufereau de traumatizare pe termen lung si simultan se gaseau, \u00een mod insistent subliniat, \u00een stare de provizorat. Cum de nu se spune niciodata ca era o conditie a eliberarii sa semnezi niste formulare de renuntare la libertatea de actiune personala? Nici unul dintre acestia nu pot fi, asadar, \u00eencadrati integral \u00een legitatile etice firesti. Aceste lucruri ar trebui sa fie evidente pentru orice bun simt, pentru orice ratiune normala. Aici intervine \u00eensa tranzitia lina de la eliticid la necrofagie. Cine au fost cei urmariti si blamati cu furie si tenacitate dupa 1989? Au fost aproape exclusiv oameni de \u00eenalta, de maxima substanta. C\u00e2teva nume: Adrian Marino, Alexandru Paleologu, Dr. Balaceanu-Stolnici, D. A. Lazarescu, Stefan Aug. Doinas, Oskar Pastior, Sorin Antohi, IPS Nicolae Corneanu, altii de acelasi nivel si valoare. Practic nu exista studii sau analize despre Mihnea Gheorghiu si Ion Dodu Balan, Eugen Jebeleanu sau Veronica Porumbacu, V. Em. Galan sau Zaharia Stancu, Pavel Tugui sau Mihai Novicov sau sutele de culturnici si dirijori culturali care au desfigurat, au obidit si \u00een buna masura au nimicit cultura rom\u00e2na, toti acesti mici Eichmanni culturali ai negrelor decenii. Unde sunt monografiile despre lideri proeminenti ca Petru Dumitriu, Mihai Beniuc, Eugen Barbu, sau chiar Marin Preda si Nichita Stanescu? Dar cele despre dirijori de mare forta, precum Roller si Crohmalniceanu? Adoptarea unei modalitati de analiza unidimensionale este un adevarat dezastru. Publicul credul si ignorant, pierdut \u00een negura groasa a confuziilor pare sa creada azi ca tocmai cei mai buni si cei mai crunt pedepsiti reprezentanti ai creativitatii sociale sunt cei vinovati de crimele de la Pitesti, de la Sighet si Aiud, sau de la Canalul Dunare \u2013 Marea Neagra.
\n\u00cen continuarea eseului respectiv am schitat pe scurt dimensiunile \u00eentelegerii care lipsesc. Printre cele enumerate ar fi tipologia. Asadar, categoriile foarte diverse de raspunsuri la avansurile si\/sau presiunile Securitatii. Multe din aceste categorii erau de fapt potrivnice interogatoriilor. Apoi ar fi utilizarea sarcasmului. Si aici exemplele sunt numeroase, amuzante.
\nO alta dimensiune este utilizarea dublelor standarde. Inchizitorii autodefiniti ca atare peroreaza adesea \u00eenfierb\u00e2ntati \u00eempotriva unor fapte care nu difera prea tare de episoade din propria lor viata. Poate cea mai importanta dimensiune ignorata, din nestiinta sau chiar deliberat, legata clar de toate cele \u00eensiruite este contextualizarea. Cuv\u00e2ntul se cere \u00eenteles \u00een dublu sens. Unu: raportarea omului si a faptelor sale la \u00eemprejurarile social-istorice \u00een care este plasat, \u00eentelegerea psihosociala. Doi: raportarea unui act, a unui incident, a unei declaratii punctuale, momentane, la ansamblul actiunilor, procesului si opiniilor aceleiasi persoane de-a lungul unei \u00eentregi cariere, a unei vieti \u00een \u00eentregimea ei. Ma refeream acolo at\u00e2t la cazuri cu radacini din anii \u201930, c\u00e2t si din anii \u201950-\u201960.
\nPrintre cele cinci dimensiuni \u00eensiruite de mine \u00een acel eseu se numara \u00eensa si utilizarea acelor contacte pentru influenta politica. Acum vreau sa citez direct din \u201eConvorbiri Literare\u201c tocmai pentru ca e vorba de un text scris cu vreo opt luni \u00een urma, pe c\u00e2nd nu stiam nimic despre procesul deschis de prozator, nici de sentinta data. \u201eE limpede ca multi dintre cei vizati cautau prin viclesug (naiv poate) sa exercite un anume impact asupra \u00eemprejurarilor politice. Mie mi se pare fascinant modul \u00een care Doinas se metamorfozeaza treptat din victima \u00een actor cu veleitati de presiune politica: cel putin asa ne spune o lectura obiectiva, care din pacate nu este si cea a autorului \u201edemascarilor\u201c, un doctorand pe c\u00e2t de harnic, pe at\u00e2t de reductionist si monocrom. Dar cazuri cu adevarata pondere sunt cele ale matematicianului Mihai Botez si ale romancierului Nicolae Breban. Acestia, cu un curaj aproape iresponsabil, jucau pe doua tablouri. Foloseau relatiile lor cu securitatea si cu alte \u00eenalte autoritati pentru a \u00eencerca pur si simplu sa modifice sistemul existent \u00een Rom\u00e2nia, pentru a \u00eendulci sau chiar a rasturna dictatura. Probabil ca puneau la dispozitie informatii, dar simultan foloseau toate p\u00e2rghiile posibile pentru a se infiltra \u00een sistem. Judecata etica devine extrem de complicata \u00een astfel de cazuri. Eu zic ca de fapt era un joc politic at\u00e2t c\u00e2t se putea el efectua \u00een or\u00e2nduirea str\u00e2mba, contorsionata, \u00een care traiau. Un soi de straniu politicianism subteran \u2013 straniu pentru ca asa \u00eei impuneau circumstantele sociopolitice\u201c.
\n\u00cen fine, textul meu de atunci se \u00eencheia cu anume observatii despre populatie \u00een ansamblu, precum si cu unele despre viitor. Citez din nou. \u201eCe vad eu lipsind din analizele actuale? De ce insist asupra nevoii de pluridimensionalitate? Absenta este o anume capacitate de discriminare, de \u00eentelegere a distinctiilor, a nuantelor, a psihologiei sociale. \u00cen aceste conditii sa nu ne miram ca nu mai putem nominaliza adevaratele victime, adevaratii vinovati. Se instaleaza o ceata nociva deasupra societatii, deasupra mintilor, \u00een masura \u00een care mai putem vorbi de ele. Realitatile se vad rasturnate, de fapt, de-a dreptul inversate. Se instaleaza la putere o g\u00e2ndire justitiara, simplista. \u00cen Rom\u00e2nia de azi, observ de la distanta, metodologia pe care un apropiat al meu a numit-o perfect \u00abdubla \u00eenjunghiere\u00bb. Adica acei \u00eenjunghiati o data de catre opresori se vad \u00eenca o data \u00eenjunghiati (necrofagic adesea, cum ziceam!) de catre satelitii si epigonii acelora, poate unii dintre ei \u00eentristati ca nu au putut participa la prima \u00eenjunghiere. Cel dint\u00e2i maestru al acestor strategii s-a numit cred T\u00e2rnacop (semna Artur Silvestri): el a scris prin anii \u201980 \u00een \u00abLuceafarul\u00bb un lung ciclu de glose pe marginea dosarelor de Securitate la care avea acces. A devenit astfel patriarhul unei scoli abundente. Se poate pune \u00eentrebarea: ei si? Ce importanta au toate aceste dispute pe plan mai general? \u00cen mersul societatii? Din pacate au, ba chiar au o importanta mare. Priviti comentatorii publici (televiziune, presa tiparita) si comparati-i cu comentatorii de pe internet (Contributors, Hyde Park, \u00cen Linie Dreapta, Vox Publica, chiar CriticAtac): cei din urma, acesti \u00abneoficiali\u00bb sunt incontestabil mai buni, mai patrunzatori, mai articulati, mai clar informati dec\u00e2t cei dint\u00e2i, adica dec\u00e2t \u00aboficialii\u00bb. Sa largim \u00eensa perspectiva. De ce se pl\u00e2nge lumea aproape \u00een unanimitate de calitatea deplorabila, joasa, a paturilor politice din Rom\u00e2nia? Nu cumva, zic eu, tocmai din cauza decimarii salbatice a elitelor, continuata prin auto-exilarea valorilor nationale? Iar mai apoi prin actiunea feroce de \u00abdubla \u00eenjunghiere\u00bb azi \u00een plina desfasurare? Cum se face ca loviturile abuzive, violente, s-au \u00eendreptat si se \u00eendreapta prin excelenta \u00eempotriva generatiei celei mai europene, celei mai echilibrate pe care a cunoscut-o Rom\u00e2nia \u00een secolul XX? C\u00e2t de periculoasa este st\u00e2rpirea valorilor \u00een numele unor adevaruri inchizitoriale simpliste si totodata cam dubioase? Iata \u00eentrebarile reale de la care ar putea \u00eencepe o autentica asanare a vietii publice rom\u00e2nesti.\u201c \u00a0 (aprilie 2013)<\/p>\n

 <\/p>\n

Declaratie<\/strong><\/p>\n

VIRGIL TANASE<\/strong><\/p>\n

Ma numesc Virgil Tanase si locuiesc la Paris, la numarul (\u2026) din arondismentul XIV. Iau azi cunostinta cu o imensa stupoare (e un eufemism) de o hotar\u00e2re judecatoreasca din 2 iulie 2012 data de dna Mirela Monica Ciobotaru \u2013 \u00eemi fac o datorie din a-i mentiona numele \u00eentru bucuria celor care scriu istoria anecdotica a literaturii rom\u00e2ne, \u00eembogatita astazi cu un nou episod.
\nAceasta hotar\u00e2re \u201econstata calitatea de colaborator al Securitatii\u201c a scriitorului Nicolae Breban, unul dintre foarte putinii camarazi de front pe care i-am avut \u00een lupta \u00eempotriva totalitarismului rom\u00e2nesc. Nicolae Breban nu numai ca nu mi-a \u201e\u00eengradit drepturile si libertatile fundamentale\u201c, dreptul \u201ela viata privata\u201c, dreptul la \u201elibertatea de opinie, religioasa, etc.\u201c, ci, din contra, mi-a fost un sprijin de nadejde \u00eentr-o confruntare istorica care a dus la instaurarea libertatilor civice de care se bucura azi cei care-i aduc \u00eenvinuirea de a fi colaborat cu Securitatea. Aceasta \u00een pofida faptelor pe care, fie-mi \u00eengaduit a o spune, le cunosc mai bine, pentru a le fi trait alaturi de Nicolae Breban, dec\u00e2t cei care le-au aflat doar din dosare \u00eentocmite de functionari de politie a caror marturie trebuie cercetata cu o diligenta pe care nu o gasesc la acuzatorii scriitorului.
\nMai \u00eent\u00e2i ar trebui sa se stie ca lupta noastra (Nicolae Breban, Dumitru Tepeneag, Dorin Tudoran, \u00eentr-o oarecare masura Paul Goma, si alti c\u00e2tiva din tara si dinafara ei) nu era politica, ci literara. Consider\u00e2nd, dupa probe istorice concludente: Berlin 1952, Budapesta 1956, Praga 1968, Varsovia 1981, ca regimul politic rom\u00e2nesc nu se poate schimba at\u00e2ta timp c\u00e2t este sus-tinut de Uniunea sovietica, am considerat de datoria noastra de a da culturii rom\u00e2ne (sau nu-mai literaturii) temeiuri care s-o mentina \u00een concertul european. \u00cen aceasta confruntare adversarii nostri nu erau numai totalitarismul din tara, ci si dogmatismul ideologic al c\u00e2torva v\u00e2rfuri ale vechii emigratii, \u00een frunte cu doi simpli jurnalisti literari, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Acuzele pe care le aduce Nicolae Breban \u00een discutiile mentionate \u00een hotar\u00e2rea judecatoreasca citata sunt cele pe care eu \u00eensumi le afisam la Paris. Refuzam, de pilda, sa particip alaturi de ei la emisiunile de radio sau de televiziune la care eram invitat (v. Virgil Tanase, \u201eLeapsa pe murite\u201c, Editura Adevarul, 2011, p. 314 si urmatoarele) \u2013 total necunoscuti \u00een spatiul cultural francez unde n-au fost \u00een stare sa patrunda public\u00e2nd fie si numai o brosura \u00een tradu-cere franceza, sotii Ierunca se agatau de notorietatea noastra, a mea sau a lui Nicolae Breban (cu doua romane publicate la Paris), ca sa-si faca cunoscute opiniile. Aceste opinii erau cele ale postului de radio ai carui salariati erau si care propaga o ideologie pe care o consider si azi la fel de \u00eenchistata si de nociva ca si cea pe care o combatea \u2013 si pe care o combateam si noi, dar de pe alte pozitii.
\n\u00centorc\u00e2ndu-ne la dosar: a-i reprosa lui Nicolae Breban ca \u00een discutia cu generalul Plesita a \u201edenuntat\u201c opiniile sotilor Ierunca sau ale lui Eug\u00e8ne Ionesco e ca si cum i s-ar reprosa cuiva ca \u201edenunta\u201c (\u00een prezenta sau absenta \u201elucratorilor Securitatii\u201c, nu conteaza) pisica pentru ca man\u00e2nca soareci. Notez ca Nicolae Breban nu face \u00een discutiile cu pricina nici o referinta la \u201eviata personala\u201c a sotilor Ierunca (despre care, prin mine, stia destule), nici despre alcoolismul lui Eug\u00e8ne Ionesco (informatii care ar fi fost mai utile Securitatii pentru a-i denigra sau santaja dec\u00e2t cele privind opiniile lor, de notorietate publica).
\nC\u00e2t priveste \u00eengradirea libertatii de expresie, nu am senzatia ca \u00een urma discutiilor lui Nicolae Breban cu generalul Plesita, sotii Ierunca au fost \u00eempiedicati sa-si tr\u00e2mbiteze ideile (\u00een numele carora cenzurau cu o s\u00e2rguinta demna de cea a Directiei presei de la Bucuresti propriile mele opinii \u2013 oblig\u00e2ndu-ma sa renunt la colaborarea cu Monica Lovinescu, un alt redactor al Europei Libere, Max Banus, asigur\u00e2ndu-mi libertatea de opinie si de expresie pe care nu o mai avea \u00een emisiunea susmentionatei). \u00cen aceeasi ordine de idei (a presiunii nefaste exercitata de sotii Ierunca) mentionez ca, solicitat de Mircea Eliade sa-mi spun parerea mea despre o eventuala vizita a sa \u00een Rom\u00e2nia, l-am sfatuit s-o faca stiind ca, stap\u00e2n pe opiniile sale, nu va cautiona regimul si ca va aduce un extraordinar \u00eendemn la libertatea de g\u00e2ndire tuturor celor care, claditi ca mine, nu avusesera norocul sa fie invitati sa paraseasca tara si sa-l poata \u00eent\u00e2lni, ca mine, la Cluny; aproape convins de justetea argumentelor mele, Mircea Eliade a renuntat la aceasta calatorie sub presiunea vechii emigratii si \u00eendeosebi a sotilor Ierunca.
\n\u00cen legatura cu paragraful 3 pagina 10 a hotar\u00e2rii judecatoresti din 2 iulie 2012 tin sa precizez ca at\u00e2t Nicolae Breban, c\u00e2t si eu, si nu eram singurii printre \u201edisidentii\u201c din tarile de dupa Cortine de fier, consideram \u2013 si se vadeste, cred, azi, ca aveam dreptate \u2013 ca e o atitudine daunatoare de a nu recunoaste realizarile concrete ale regimului de \u201edemocratie populara\u201c. O spuneam deschis, disting\u00e2ndu-ne astfel de vechea emigratie. Negarea acestor realitati \u00eempiedica o analiza exacta a sistemului si, implicit, gasirea unor solutii adecvate (degradarea deja vizibila a societatilor occidentale las\u00e2ndu-ne sa credem ca \u201edemocratia burgheza\u201c este istoric depasita si ca revine noilor generatii de a cauta un alt ideal politic). Este cel putin abuziv sa ni se faca un capat de acuzare din faptul ca recunosteam, lucid, alaturi de hibele sistemului politic pe care-l denuntam, meritele sale \u00eencerc\u00e2nd sa convingem cu argumente, \u00eentr-o discutie libera, pe cei care g\u00e2ndeau altminteri de justetea opiniilor noastre. G\u00e2ndirea de st\u00e2nga exista (chiar si azi) si a condamna un intelectual pe temeiul convingerilor de st\u00e2nga exprimate la Paris \u00een fata unor oameni de dreapta (pe care am fi \u00eencercat, ca agenti de influenta, sa-i atragem de partea regimului din Rom\u00e2nia), aceast\u00e3 condamnare este, \u00eendeosebi ea si \u00een deplinul sens al cuv\u00e2ntului, o \u201e\u00eengradire a libertatii de opinie si de expresie\u201c. Contradictia e strigatoare la cer: cei care ne \u00eengradesc azi libertatea de opinie si de expresie ne reproseaza noua de a o fi \u00eengradit pe vremea c\u00e2nd luptam pentru a le-o oferi.
\nCum probabil \u00eemi vor reprosa, consecventi cu ei \u00eensisi, ca \u00eengradesc libertatea lor de opinie si expresie folosind hotar\u00e2rea judecatoreasca despre care este vorba aici pentru a \u201edenunta\u201c samavolniciile de azi cu nimic mai prejos, din punctul meu de vedere, dec\u00e2t cele ale epocii totalitar, risc\u00e2ndu-mi viata, \u00eenainte de 1989 \u2013 de pe pozitii de st\u00e2nga, e drept, pe care nu le reneg, daca Curtea \u00eemi \u00eengaduie.
\nNu am nici senzatia ca discutiile lui Nicolae Breban cu generalul Plesita au stirbit c\u00e2t de c\u00e2t libertatea de opinie si de expresie a lui Paul Goma (dar poate ca, afl\u00e2ndu-ma \u00een v\u00e2ltoarea evenimentelor pe care le provocasem la \u00eenceputul anului 1977 \u2013 cel putin este ceea ce-mi reprosa Securitatea \u00een documentele sale (1) \u2013, prea implicat \u00een \u201ecazul Goma\u201c despre care am publicat \u00een acel moment o carte (Virgil Tanase, \u201eDossier Paul Goma. L’\u00e9crivain face au socialisme du silence\u201c, Editura Albatros, 1977), nu vad lucrurile cu limpezimea pe care o au, dupa aproape 40 de ani, judecatorii de azi de la Bucuresti!!!). Dupa stiinta mea, \u00een contact telefonic regulat \u00een acel moment cu Paul Goma, Nicolae Breban a \u00eencercat si a obtinut publicarea unui roman al acestuia care fusese interzis. Pentru noi, scriitorii, acesta este adevaratul act de libertate: trebuie sa i se recunoasca lui Nicolae Breban, \u00een acest caz precis, de a fi obtinut o libertate cu mult mai \u00eensemnata dec\u00e2t cea de a critica \u201esindical\u201c regimul \u00een presa occidentala (2). Din motive personale Paul Goma a renuntat la aceasta publicare, lucru pe care l-a facut stiut prin jurnalistii occidentali care au reusit sa-l vada si nimic nu ma lasa sa cred ca, dupa discutiile Breban-Plesita, spusele prietenului nostru Paul Goma au fost mai putin vehemente la adresa regimului de la Bucuresti dec\u00e2t \u00eenainte. O stiu pentru ca eram unul din cei care le faceau cunoscute presei occidentale.
\nDe altminteri, nu ma pot \u00eempiedica de a ma considera eu \u00eensumi condamnat prin hotar\u00e2rea dnei judecator Mirela Monica Ciobotaru \u2013 \u00eemi fac o datorie din a-i repeta numele \u00eentru bucuria celor care scriu istoria anecdotica a literaturii rom\u00e2ne, \u00eembogatita astazi cu un nou episod. \u00centr-adevar, \u00een acel moment eu \u00eensumi \u00eel \u201edenuntam\u201c la Paris pe Paul Goma reet\u00e2nd \u00een gura mare (pentru urechile Securitatii) si scriind negru pe alb \u00een presa (pe care Ambasada o citea constiincios, exista probe) ca opiniile sale sunt profund ostile regimului de la Bucuresti. Cum sa nu ma simt \u00eenfierat de sentinta dnei Mirela Monica Ciobotaru \u2013 \u00eemi fac o datorie din a-i repeta numele \u00eentru bucuria\u2026, etc. \u2013 c\u00e2nd eu \u00eensumi, dupa \u00eenceperea persecutiilor \u00eempotriva lui Paul Goma, am cerut o audienta la ambasada noastra de la Paris (v. infograma no. 9510 trimisa \u00een 22 februarie 1977 de catre Ambasada rom\u00e2na de la Paris, aflata \u00een dosarul meu de la CNSAS), care mi-a fost acordata (nu cerusem azil politic si eram \u00een continuare cetatean rom\u00e2n), unde, \u00eempreuna cu Dumitru Tepeneag, am sustinut, invoc\u00e2nd Declaratia de la Helsinki semnata de Rom\u00e2nia, ca Paul Goma are dreptul sa critice or\u00e2nduirea de stat (ceea ce dna Mirela Monica Ciobotaru considera un \u201edenunt\u201c pentru ca vorbeam despre opiniile lui Paul Goma unui \u201elucrator al Securitatii\u201c \u2013 vezi p. 10 paragraful 2 al Hotar\u00e2rii judecatoresti din 2 iulie 2013). Adaugam ca eventuala lui arestare ar fi o \u00eencalcare a obligatiilor internationale acceptate de Rom\u00e2nia. Da, din acest punct de vedere, \u00eentruc\u00e2t vorbeam de opiniile lui Paul Goma \u00een prezenta unui \u201elucrator al Securitatii\u201c, rog sa fiu considerat si eu \u201einformator\u201c al Securitatii \u2013 asa cel putin se vor limpezi apele, sa se stie \u2013 de catre cei care vor scrie istoria anecdotica a literaturii rom\u00e2ne \u2013 cine unde se situeaza.
\n\u00cen legatura cu \u201e\u00eengradirea dreptului la expresie\u2026, etc.\u201c adaug ca Nicolae Breban personal mi-a cerut sa-l sprijin pe poetul Dorin Tudoran (pe care nu-l cunoscusem \u00een Rom\u00e2nia). Aceasta recomandare a fost suficienta pentru a ma determina sa caut \u00een presa franceza spatii unde Dorin Tudoran, aflat \u00een tara, sa se poata exprima liber \u2013 obtin\u00e2nd chiar acceptul pentru un interviu de mari proportii \u00een \u201eLes Nouvelles litt\u00e9raires\u201c, interviu care nu a mai avut loc, Dorin Tudoran am\u00e2n\u00e2ndu-l iar eu \u201edispar\u00e2nd\u201c, ascuns timp de trei luni de zile de autoritatile franceze pentru a ma apara de cele de la Bucuresti care ordonasera asasinarea mea (v. Virgil Tanase, \u201eLeapsa pe murite\u201c, Editura Adevarul, 2011 si Liviu Tofan, \u201eA patra ipoteza\u201c, Editura Polirom, 2012). E cel putin ciudat sa constat ca cel despre care se pretinde azi la Bucuresti ca a ajutat Securitatea sa puna calus unor scriitori este cel prin care cel putin unul din cei foarte rari care cutezau sa \u00eenfrunte regimul totalitar a capatat, prin mine, la rugamintea lui Nicolae Breban, o tribuna pentru a-si exprima liber opiniile.
\nDar mai trebuie oare argumentata lipsa de \u00eentemeiere a hotar\u00e2rii dnei judecator Mirela Monica Ciobotaru \u2013 \u00eemi fac o datorie din a-i repeta insistent numele \u00eentru bucuria celor care scriu istoria anecdotica a literaturii rom\u00e2ne, \u00eembogatita astazi cu un nou episod \u2013 c\u00e2nd \u00een ultimul para-graf al paginii 7 din hotar\u00e2rea mentionata \u201ereclamantul\u201c \u2013 al carui nume cei care scriu istoria anecdotica a literaturii rom\u00e2ne s-ar bucura sa-l stie \u2013 face un cap de acuzare din faptul ca \u00een discutia cu generalul Plesita, Nicolae Breban mentioneaza opiniile dlui Eug\u00e8ne Ionesco \u201e\u00een cadrul unui interviu de care generalul Plesita nu avea cunostinta\u201c. Acuzatia e halucinanta prin absurditatea ei: unu, Nicolae Breban ar fi trebuit sa stie ce stie si ce nu stie generalul Plesita si, doi, el ar fi trebuit sa se fereasca de a mentiona \u00eentr-o discutie ceea ce Eug\u00e8ne Ionesco striga pe toate drumurile, opinii pe care le difuza nu \u00een publicatiile nestiute ale exilului ci \u00een ziarele cu cel mai mare tiraj din Franta! Acest \u201eargument\u201c discrediteaza \u00eentr-o asemenea masura demonstratia judecatoreasca \u00eenc\u00e2t el nu poate fi pus pe seama incompetentei (fereasca Dumnezeu!), ci numai a disperarii celui care dupa ce-a terminat de treierat \u00eesi da seama ca n-are \u00een caruta dec\u00e2t v\u00e2nt si pleava si-atunci plesneste cu biciu-n gol a paguba.
\nCum sa nu conchizi ca procesul intentat scriitorului Nicolae Breban de anonimii de la CNSAS este ceea ce se cheama \u00een Franta \u201eun proc\u00e8s de sorcellerie\u201c \u2013 sau, tradus, un proces politic de cea mai joasa teapa. Este ceea m-a \u00eendemnat sa reiau stiloul si cerneala de-acum treizeci de ani pentru a denunta, dincolo de sentinta dnei Mirela Monica Ciobotaru \u2013 daca cumva nu i-ati retinut numele pentru propria dumneavoastra istorie anecdotica a literaturii rom\u00e2ne de azi \u2013, pentru a denunta, spuneam, o nevolnicie a institutiilor de stat din Rom\u00e2nia \u00een care mi se pare ca recunosc tentatii totalitare (e un eufemism), incompatibile cu principiile comunitatii europene pe care Rom\u00e2nia s-a angajat sa le respecte.
\nParis, 27 aprilie 2013<\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1) A se vedea \u00een acest sens o nota a securitatii reprodusa \u00een Mihai Pelin: \u201eOperatiunile Melita si Eterul\u201c, Editura Compania, 2007,
\np. 134: \u201e\u00cen ultimul timp, (Paul Goma) este tot mai preocupat de evolutia miscarilor protestatare initiate de unii intelectuali din diferite tari socialiste. Paul Goma a fost solicitat, \u00een acest sens, de Virgil Tanase, care, \u00een prezent, se afla \u00een Franta, de unde i-a reprosat ca \u00abnumai \u00een Rom\u00e2nia nu se \u00eent\u00e2mpla nimic\u00bb\u201c. A se vedea si primele pagini ale cartii lui Paul Goma \u201eCuloarea curcubeului\u201c.
\n2) A se vedea \u00een acest sens Milan Kundera, \u201eL’Art du roman\u201c, Gallimard, 1986, p. 29: \u201eExpresie a unei lumi pe care prezenta omului o condamna sa ram\u00e2na ambigua si relativa, romanul este incompatibil cu societatea totalitara. Aceasta incompatibilitate este mai radicala dec\u00e2t cea care desparte un dizident de un aparatcic, un militant pentru drepturile omului de un tortionar, pentru ca ea este nu numai politica sau morala ci ontologica\u201c.<\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Banalizarea raului<\/strong><\/p>\n

BASARAB NICOLESCU<\/strong><\/p>\n

Am citit cu stupefactie sentinta din 2 iulie 2012 a Curtii de Apel din Bucuresti \u00een cazul Nicolae Breban. Pentru orice minte sanatoasa care analizeaza cu atentie continutul sentintei, este evident ca nu exista absolut nici un argument substantial, sprijinit pe texte si documente, \u00een favoarea atribuirii infamantului titlu de \u201ecolaborator al Securitatii\u201c lui Nicolae Breban. Cum nu am nici un motiv sa pun la \u00eendoiala competenta judecatoarei sunt obligat sa deduc ca legea este str\u00e2mba. Mai precis, definitia data de lege notiunii de \u201ecolaborator\u201c este at\u00e2t de ambigua, \u00eenc\u00e2t permite interpretari delirante ca cea \u00een cazul discutat. Aceste interpretari delirante conduc inevitabil la o banalizare a raului ale carei consecinte, pe plan social, pot fi incalculabile. Ca membru al exilului rom\u00e2nesc din Paris, din 1968 si p\u00e2na \u00een 1989, cunosc foarte bine zvonurile rasp\u00e2ndite \u00een Franta de Securitate privind colaborarea lui Nicolae Breban. Daca sentinta este corecta, acest lucru \u00eenseamna ca Securitatea \u00eesi denunta proprii sai colaboratori. Rolul calailor si al victimelor se inverseaza, toti nevinovatii devin vinovati, iar adevaratii vinovati devin eroi. Cazul Nicolae Breban ar trebui sa constituie o alarma pentru forurile legislative care ar trebui sa adopte de urgenta o noua lege contin\u00e2nd o definitie precisa (precum cea propusa de Gabriel Andreescu) a notiunii de colaborator.
\nDincolo de aspectul legal, important este si aspectul etic al cazului Nicolae Breban. El ar putea deveni un caz de jurisprudenta, \u00een virtutea caruia multi dintre intelectualii de marca ai tarii se pot trezi peste noapte calificati drept colaboratori. Cine dintre ei nu a avut o discutie \u00een viata sa cu un capitan, maior, colonel sau general de securitate? Faptul ca Nicolae Breban discuta cu un general si nu cu un ofiter mai mic nu tinea dec\u00e2t de notorietatea romancierului si de importanta lui pe plan international. \u00centr-o tara normala, sentinta din iulie 2012 (comunicata doar \u00een aprilie 2013) ar trebui sa declanseze o miscare masiva de solidaritate cu marele scriitor. Cel putin Academia Rom\u00e2na, din care face parte Nicolae Breban, ar trebui sa exprime o pozitie clara de solidaritate, conforma prestigiului ei intelectual si moral.<\/p>\n

 <\/p>\n

Sofism judecatoresc<\/strong><\/p>\n

I. BUDUCA<\/strong><\/p>\n

Iata, \u00een opinia mea, paragraful (argumentul) din motivatia sentintei prin care Curtea de Apel Bucuresti admite calitatea de colaborator al Securitatii \u00een dosarul Nicolae Breban:
\n\u201eEste foarte adevarat, si \u00een opinia prezentei instante, ca daca \u00eentr-o discutie purtata de p\u00e2r\u00e2t cu diverse persoane (Paul Goma ori Monica Lovinescu) acesta se adreseaza lor opin\u00e2nd ca \u00abnu procedeaza bine c\u00e2nd fac declaratii ostile tarii\u00bb, o astfel de discutie nu se \u00eencadreaza \u00een disp. Art. 2 lit. B din OUG nr. 24\/2008 referitoare la furnizarea de informatii prin care se denuntau activitatile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si care au vizat \u00eengradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. \u00censa c\u00e2nd respectiva discutie este relatata de p\u00e2r\u00e2t unui lucrator al Securitatii, sunt pe deplin incidente dispozitiile legale mentionate\u201c.
\nAcest limbaj lemnos trebuie transformat \u00eentr-o secventa epica \u2013 daca vrem sa-l \u00eentelegem.
\nAsadar, scriitorul Nicolae Breban se afla la Paris, \u00eentr-o perioada anterioara anului 1982 (c\u00e2nd un ofiter al Securitatii, la Bucuresti, face un raport despre discutiile lui Nicolae Breban cu Paul Goma si Monica Lovinescu pe baza relatarilor orale ale scriitorului \u00eensusi). \u00cen discutiile de la Paris, Nicolae Breban opineaza (s. m., I. B.) \u2013 si instanta accepta ca avem de a face cu opinii \u2013 ca Paul Goma si Monica Lovinescu \u201enu procedeaza bine c\u00e2nd fac declaratii ostile tarii\u201c. Da, zice instanta, avem de a face cu opinii, asta e foarte adevarat, numai ca din clipa c\u00e2nd aceste opinii personale au fost comunicate Securitatii, ele, opiniile acelea, s-au transformat \u00een informatii, si anume \u00een acel fel de informatii despre care legea de azi spune ca denunta activitati sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist si, prin chiar denuntarea lor, ele, informatiile acelea, vizeaza \u00eengradirea unor drepturi si libertati ale lui Paul Goma si Monica Lovinescu.
\nAltfel spus, instanta rom\u00e2neasca a anului 2012 interpreteaza acest episod \u00een felul urmator: la Paris, \u00een fata lui Paul Goma si a Monicai Lovinescu, Nicolae Breban sustine ca nu e bine sa ai atitudini ostile tarii, iar la Bucuresti, \u00een fata unui ofiter de Securitate, Nicolae Breban ar sustine (indirect) ca Paul Goma si Monica Lovinescu ar trebui sanctionati \u00een drepturile si libertatile lor din pricina acelor atitudini ostile.
\n\u00cen felul acesta, relat\u00e2ndu-si opiniile unui ofiter de Securitate, Nicolae Breban s-ar fi transformat \u00een colaborator al Securitatii, adica \u00eentr-o persoana a carei calitate devine aceea de furnizor de informatii cu anume urmari asupra drepturilor si libertatilor altor persoane.
\nUnde este ascuns sofismul?
\nInstanta poate considera ca opinia lui Nicolae Breban s-a transformat \u00een informatie numai nelu\u00e2nd \u00een seama ca informatia aceea era deja publica de multa vreme si ca, prin \u201eEuropa libera\u201c, beneficia de o mare notorietate. Care informatie? Faptul ca Paul Goma si Monica Lovinescu au atitudini ostile regimului comunist de la Bucuresti. Aceasta informatie n-avea cum sa parvina la Bucuresti prin Nicolae Breban c\u00e2ta vreme, de multi ani, milioane de rom\u00e2ni fusesera \u00eenstiintati, prin mass-media, ca Paul Goma si Monica Lovinescu au atitudini ostile regimului comunist. Nicolae Breban \u00eensusi aflase prin \u201eEuropa libera\u201c ce fel de atitudini au Paul Goma si Monica Lovinescu. Instanta presupune ca, \u00een conditiile \u00een care milioane de rom\u00e2ni detineau acea informatie, numai Securitatea nu o detinea si l-a asteptat pe Nicolae Breban ca sa o \u00eenregistreze din gura lui.
\nDovada ca instanta rom\u00e2neasca a anului 2012 a deliberat asupra acestei absurditati se afla, de asemenea, \u00een motivatia sentintei Curtii de Apel Bucuresti:
\n\u201eAstfel, se remarca din discutiile p\u00e2r\u00e2tului cu generalul Plesita informatiile furnizate acestuia din convorbirile purtate de p\u00e2r\u00e2t cu numitul P. G., inclusiv afirmatiile facute de acesta din urma dar si de numitul E. I. \u00een cadrul unui interviu de care generalul Plesita nu avea cunostinta\u201c.
\nDespre ce este vorba? \u00centr-o convorbire telefonica cu generalul Plesita, \u00een februarie 1977, Nicolae Breban \u00eel \u00eentreaba daca a ascultat interviul dat, recent, de Eugen Ionescu la \u201eEuropa libera\u201c. Instanta interpreteaza ca generalul Plesita n-ar fi avut cunostinta despre acel interviu si, prin urmare, Nicolae Breban i-ar fi furnizat aceasta informatie pretioasa pentru lupta Securitatii cu atitudinile ostile regimului comunist.
\nConjectura instantei din 2012 cum ca generalul n-ar fi avut cunostinta despre aceasta informatie este o enorma absurditate. Daca n-ar fi avut cunostinta, generalul s-ar fi aflat \u00een flagrant de incompetenta, dat fiind ca, \u00een fiecare dimineata, serviciul de monitorizare a emisiunilor \u201eEuropei libere\u201c era dator sa-i prezinte raportul cu astfel de informatii.
\nNicolae Breban nu putea fi at\u00e2t de rupt de realitate \u00eenc\u00e2t sa nu stie ceea ce mii de rom\u00e2ni stiau, anume ca acel serviciu de monitorizare a emisiunilor \u201eEuropei libere\u201c \u00eesi facea datoria si, prin urmare, nu el, Nicolae Breban, era \u00een pozitia de a-l informa pe general cu astfel de informatii, care aveau, de altfel, un caracter deschis (public) din clipa c\u00e2nd au fost emise de \u201eEuropa libera\u201c.
\nCe dorea Nicolae Breban \u2013 se vede clar \u00een transcrierea acelei convorbiri telefonice \u2013 nu era sa-l informeze pe general, ci sa-i comunice o opinie personala despre opiniile lui Eugen Ionescu.
\nAcesta este locul din motivatie \u00een care se vede clar ca instanta din 2012 era constienta de faptul ca opiniile nu sunt informatii, cu at\u00e2t mai putin opiniile neostile regimului comunist \u2013 cum erau, \u00een acea convorbire, opiniile lui Nicolae Breban. Tot acolo, \u00een acel paragraf, mai sus citat, se vede clar ca pentru a putea utiliza sofismul potrivit caruia o opinie se poate transforma \u00een informatie, instanta rom\u00e2neasca din 2012 a trebuit sa faca ipoteza ca generalul Plesita nu avea cunostinta de o anume informatie nesecreta \u00een legatura cu care era obligat, prin juram\u00e2nt, sa fie la curent.
\n* * *<\/strong>
\nMai rea dec\u00e2t coruptia nu poate fi, \u00een Justitie, dec\u00e2t incompetenta.
\nSentinta Curtii de Apel Bucuresti \u00een dosarul Nicolae Breban face dovada flagranta a modului \u00een care incompetenta unor judecatori face praf si pulbere prestigiul simbolic al ideii de dreptate \u00een Rom\u00e2nia de azi.
\nIar incompetenta asociata cu reaua-credinta, cum este cazul \u00een sentinta pronuntata \u00een acest dosar de Curtea de Apel Bucuresti, face vorbire despre mentalitatea care a fost cultivata ani de zile \u00een societatea rom\u00e2neasca cum ca orice fel de contacte cu Securitatea ar fi fost de natura sa compromita moral. N-am avut niciodata o dezbatere realista despre miile de contacte ale cetatenilor rom\u00e2ni cu Securitatea \u00een urma carora constiinta morala a acestor cetateni a ramas intacta. Acesta ar fi trebuit sa fie rolul Justitiei \u2013 daca n-a putut fi rolul onestitatii noastre intelectuale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Continuam dezbaterea pe marginea cazului Nicolae Breban, public\u00e2nd texte de Virgil Nemoianu, Virgil Tanase, Basarab Nicolescu si I. Buduca. \u00cen numerele anterioare din \u201eCultura\u201c am reprodus Sentinta civila nr. 4430, data \u00een sedinta publica de la 02.07.2012, \u00een Dosarul nr. 3084\/2\/2012, \u00een care CNSAS cerea Curtii de Apel Bucuresti sa constate calitatea de \u201ecolaborator al… Cite\u0219te mai mult »Cazul Nicolae Breban (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-15694","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1955,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15694","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15694"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15694\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15694"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15694"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15694"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}