{"id":15692,"date":"2013-06-13T11:27:53","date_gmt":"2013-06-13T09:27:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15692"},"modified":"2013-06-13T11:27:53","modified_gmt":"2013-06-13T09:27:53","slug":"ambiguitati-si-certitudini","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ambiguitati-si-certitudini\/","title":{"rendered":"Ambiguitati si certitudini"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Intram \u00een vara cu putine certitudini, smulse si acestea de energia\u00a0 istoriei, si cu destule ambiguitati. \u00centelegerea ruso-americana pentru convocarea unei conferinte consacrate razboiului din Siria este o certitudine. Ram\u00e2ne de vazut cu ce se va solda. Pentru unii, de mult a fost certitudine si concluzia la care a ajuns (abia acum) presedintele american Barack Obama: \u201erazboiul global fara limite\u201c \u00eempotriva terorismului nu mai are sens. Vom vedea daca recunoasterea acestui esec, caci despre esec este vorba, are urmari \u00een viitor. Noul premier italian Enrico Letta a vazut ceea ce trebuie vazut \u00een batalia deschisa la Bruxelles \u00eempotriva paradisurilor fiscale: o ipocrizie. Daca un italian a gasit potrivit sa faca o astfel de declaratie chiar \u00eenaintea primei reuniuni a Consiliului European la care participa \u00een calitate de prim-ministru, \u00eenseamna ca situatia este cu adevarat grava. Mai sunt si alte subiecte care alimenteaza tensiunile internationale, dar pentru aceasta saptam\u00e2na sa ne oprim aici.<\/strong><\/em><br \/>\n<strong>O noua conferinta pentru pacea sirienilor si linistea noastra<\/strong><br \/>\nDupa \u00eencercarile din Consiliul de Securitate si de la prima conferinta\u00a0 (Geneva,\u00a0 mai 2012) pentru solutionarea conflictului din Siria, toate esuate, Washington-ul si Moscova au luat initiativa convocarii unei noi conferinte, sa-i spunem de pace. Nu au intervenit prea multe date noi, razboiul continua sa faca victime, dar Rusia si Statele Unite au ajuns, probabil, la \u00eentelegeri care sa le impuna partilor \u00een conflict \u2013 adica regimul dictatorului Bachar al-Assad si opozitia revolutionara \u2013 sa se aseze la masa negocierilor. Protejatul Moscovei, guvernul de la Damasc, a fost convins sa participe la conferinta. \u00cen Coalitia nationala a opozitiei, lucrurile sunt \u00een curs de limpezire. \u00cenainte de a lua \u00een considerare participarea, opozitia reclama gesturi convingatoare de vointa din partea guvernului de la Damasc. Ministrul sirian de externe Walid Mouallem a confirmat acordul pentru participare. \u201eNoi credem ca aceasta conferinta internationala va oferi o buna ocazie pentru a gasi o solutie politica la criza din Siria\u201c. Dupa ce timp de mai bine de doi ani conflictul, transformat \u00een razboi de guvernul de la Damasc, a facut aproape 100.000 de victime si a obligat peste un milion de sirieni sa ia drumul bajeniei, vorbele lui Mouallem vin prea t\u00e2rziu fara sa se desprinda de ecoul crimelor.<br \/>\nReusita conferintei de la Geneva depinde \u00een mare masura de actorii negocierii pacii. O pace impusa doar din afara, \u00een absenta partilor \u00een conflict, mai ales a vinovatilor, nu are nici un viitor. Agenda discutiilor nu este cunoscuta, dar pentru asezarea pacii \u00een Siria si pentru linistea noastra, nu ar trebui ocolite \u00een negocieri unele dintre ingredientele internationale ale s\u00e2ngerosului conflict sirian: limitele schimbarilor \u00een lumea araba, temeliile noului echilibru de interese \u00een regiune si, bine\u00eenteles, adevaratele cauze ale transformarii revoltei siriene \u00een razboi. Pentru ca, \u00een timp ce se fac pregatiri pentru aceasta conferinta de pace, conflictul de altadata ce parea o etapa a \u201erevolutiei iasomiei\u201c trece granitele Siriei si antreneaza Libanul \u00een razboi. Israelul, Turcia, Irakul si Iranul sunt cu pusca la picior. Convocarea conferintei devenise, si din aceasta cauza, imperativa. Stabilirea datei (luna iunie) si a locului (Geneva) nu au ridicat dificultati. Mai dificila se arata\u00a0 convenirea listei participantilor. La 17 mai, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon s-a deplasat la Soci pentru a-l vedea pe presedintele Putin; la 27 mai, secretarul de stat american John Kerry s-a \u00eent\u00e2lnit, pentru a doua oara, cu ministrul rus de Externe Serghei Lavrov. Statele Unite au acceptat ca la conferinta sa ia parte, pe l\u00e2nga reprezentanti ai opozitiei, si cei ai puterii de la Damasc. Rusia tine sa fie invitate si alte state implicate \u00eentr-un fel sau altul sau afectate de conflictul sirian. Sunt avute \u00een vedere mai ales Iranul si Arabia Saudita. Acestor preocupari li se adauga cererea occidentalilor adresata Moscovei de a nu-i mai furniza arme lui Assad. Rusii continua sa explice, neconvingator \u00eensa, ca este vorba de un contract \u00een derulare, \u00eencheiat \u00een 2010, pentru livrarea de arme defensive (sistem de aparare antiaeriana S-300), care nu pot fi folosite \u00een operatiuni terestre. Totusi&#8230; Agasat de acuzele din presa occidentala pe aceasta tema, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus: \u201easta nu creeaza nici o violare a echilibrului fortelor \u00een regiune si nici un avantaj \u00een lupta \u00eempotriva opozitiei\u201c.<br \/>\n<strong>Axioma lui Madison<\/strong><br \/>\n\u00centr-un discurs tinut la Universitatea Apararii Nationale din Washington, presedintele Barack Obama l-a evocat pe presedintele James Madison (1809-1817) cu citatul: \u201enici o natiune nu-si poate prezerva libertatea prin razboaie fara sf\u00e2rsit\u201c. A recurs la acest citat pentru a anunta o schimbare de tactica \u00een lupta \u00eempotriva terorismului. Rationamentul lui Madison are valoare axiomatica. El este tras din experienta razboaielor din secolul al XIX-lea, cele interne care au condus la nasterea natiunii americane, si cele cu Franta si Anglia, c\u00e2ndva\u00a0 puteri cu mari ambitii coloniale pe continentul nord-american. P\u00e2na la Primul Razboi Mondial, \u00een vremea izolationismului american, axioma lui Madison a functionat. Dupa aceea a cam fost uitata. Acum Obama o scoate din istorie si o pune \u00een fata strategilor militari. Cei care au despicat discursul au spus ca presedintele \u00eencearca sa se desparta de traditia belicoasa a predecesorului lui republican George W. Bush si sa rupa tabuul razboiului global \u00eempotriva terorismului. Este cunoscut faptul ca, la numai trei zile de la atentatul din 11 septembrie 2001, Bush jr. a declansat un razboi total terorismului \u00een afara granitelor Statelor Unite. Atentatul din mai, de la Boston, a demonstrat ca terorismul si-a schimbat tactica, nu mai este un fenomen exterior, ci poate fi unul intern. \u00cen aceste conditii, sustine presedintele Obama, razboiul total fara limite nu mai are sens. Logica evocarii lui James Madison cu acel rationament axiomatic despre relatia dintre libertate si razboi tine de nevoia de modificare a strategiei de lupta: trebuie fixate mai bine tintele. Ce l-a determinat pe Obama sa recurga la aceasta schimbare de atitudine? Unii cred ca bilantul greu al razboaielor initiate de Administratia Bush jr. si continuate \u00een ciuda promisiunilor electorale. Prin cheltuielile uriase, de peste 1.000 de miliarde de dolari \u00een doisprezece ani, razboiul din Irak, sustin unii, a slabit capacitatea de lupta \u00eempotriva terorismului dusa \u00een Afganistan, iar tributul \u00een vieti omenesti, 7.000 de soldati americani, a fost prea mare. Ca si razboiul din Irak, cel din Afganistan nu poate fi considerat c\u00e2stigat. \u201eAmerica este la rascruce&#8230; Lupta \u00eempotriva terorismului, asa cum a fost dusa timp de doisprezece\u00a0 ani, trebuie sa se \u00eencheie&#8230; Ne-o spune istoria. Ne-o impune democratia\u201c. Sunt vorbele lui Obama. El mai este fram\u00e2ntat si de faptul ca nu si-a tinut promisiunea de a lichida \u00eenchisoarea de la Guantanamo. Acolo \u00eenca mai sunt detinuti, fara sa fi fost judecati, 166 de prezumtivi teroristi: \u201eImaginati-va viitorul, peste zece, douazeci de ani: Statele Unite detin \u00eenca oameni asupra carora nu apasa nici o vina, (detinuti) pe un petic de pam\u00e2nt care nu le apartine&#8230;Este aceasta America pe care dorim sa o lasam copiilor nostri?&#8230; \u00cen lume, Guantanamo a devenit simbolul unei Americi care a \u00eencalcat statul de drept. C\u00e2nd se g\u00e2ndesc ca un terorist sf\u00e2rseste la Guantanamo, aliatii nostri nu vor sa\u00a0 mai coopereze cu noi\u201c. Aceiasi analisti cred ca, daca nu vor fi \u00eendeplinite aceste doua curajoase initiative: \u00eencheierea razboiului extern \u00eempotriva terorismului si lichidarea puscariei de la Guantanamo, bilantul mandatelor lui Obama nu se va deosebi prea mult de cel al mandatelor lui George W. Bush. Acum se \u00eentelege mai bine de ce, \u00een razboiul din Mali dus tot \u00een numele terorismului, Washingtonul a acordat Frantei doar ajutor logistic.<br \/>\n<strong>Ipocrizia europeana<\/strong><br \/>\nNu este o specie noua, nici rara ipocrizia europeana. Cum scriam mai sus, seful guvernului italian Enrico Letta a avut onestitatea sa nu-si ascunda deceptia fata de cruciada Bruxelles-ului \u00eempotriva fraudei fiscale, declansata de Bruxelles prea t\u00e2rziu pentru a nu fi banuita de fatarnicie. Letta spune ca suntem \u00een fata unei \u201eipocrizii incredibile la nivel european\u201c. Primul-ministru belgian, Elio Di Rupo vorbeste si el de \u201evinovatia morala a unor anumiti conducatori\u201c. Evident, europeni. Incomodat de suspiciunile \u00een jurul pozitiei Londrei, premierul britanic David Cameron face gestul formal de a adresa invitatia administratiilor teritoriilor de peste mari ale Coroanei britanice, cunoscute ca paradisuri fiscale, sa colaboreze la lupta \u00eempotriva evaziunii. Cum sa nu-i dai dreptate lui Letta?<br \/>\nTema luptei \u00eempotriva fraudei fiscale \u2013 adaugata celei a energiei stabilita initial \u2013 a fost inclusa \u00een ultima instanta pe agenda reuniunii Consiliului European din 22 mai. Este posibil sa aflam ca a fost mai degraba un tertip al Comisiei Europene de a gasi alibiuri dec\u00e2t de a face ceva cu folos. Numai ca situatia este grava si nu mai poate fi ascunsa mult timp sub pres. Mai \u00eent\u00e2i, pentru ca prin proportiile ei, 1.000 de miliarde de euro, frauda fiscala anuala goleste visteria Uniunii Europene. \u00cen al doilea r\u00e2nd, pentru ca, fiind transfrontaliera, frauda are vinovati care apar la vedere cu usurinta pe vreme de criza. \u00cen al treilea r\u00e2nd, pentru ca este la originea unor scandaloase profituri ilicite. Statul de drept nu trebuie sa fie doar calul de bataie pentru soarta democratiei la noii veniti \u00een Uniunea Europeana ci si norma unei vieti economice sanatoase. Chiar daca, o spune acuzator premierul italian Letta, lupta \u00eempotriva paradisurilor fiscale \u201eare consecinte care nu pot fi pe placul unora pentru ca \u00eenlaturarea fraudelor antreneaza pierderi ale veniturilor realizate usor\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Intram \u00een vara cu putine certitudini, smulse si acestea de energia\u00a0 istoriei, si cu destule ambiguitati. \u00centelegerea ruso-americana pentru convocarea unei conferinte consacrate razboiului din Siria este o certitudine. Ram\u00e2ne de vazut cu ce se va solda. Pentru unii, de mult a fost certitudine si concluzia la care a ajuns (abia acum) presedintele american Barack&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ambiguitati-si-certitudini\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ambiguitati si certitudini<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-15692","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1142,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15692","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15692"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15692\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15692"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15692"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15692"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}