{"id":15684,"date":"2013-06-13T11:22:47","date_gmt":"2013-06-13T09:22:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15684"},"modified":"2013-06-13T11:22:47","modified_gmt":"2013-06-13T09:22:47","slug":"ozana-cea-frumos-curgatoare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ozana-cea-frumos-curgatoare\/","title":{"rendered":"Ozana cea frumos curgatoare"},"content":{"rendered":"

Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu, dupa ce mi-am luat viata-n spinare si-am emigrat, nu ma mai g\u00e2ndesc zi si noapte la Ozana cea frumos curgatoare. Nu-mi foloseste. Ba sociologii spun ca, <\/strong><\/em>
\nemigrant fiind, \u00eeti dauneaza chiar.<\/strong> <\/em>
\n\u00ceti \u00eencetineste procesul de adaptare g\u00e2ndul ca ceea ce ai lasat \u00een urma era mai frumos, mai mintos si mai matasos dec\u00e2t ceea ce \u00eent\u00e2mpini printre straini, \u00een viata de zi cu zi.
\nNici \u00een tara nu prea eram eu sensibila la lozincile de tipul \u201eTraiasca harnicul popor rom\u00e2n!\u201c. Ba chiar, duc\u00e2ndu-mi cea mai mare parte a vietii \u00eentr-un mediu cu multe minoritati, ma simteam stingherita. Cum adica un popor sa traiasca, c\u00e2nd \u00een jurul lui sunt si alte popoare? Ele adica ce-ar trebui sa faca? Sa moara mai repede? Si cum poti sa le doresti unora sa traiasca, pe motiv ca, vezi Doamne, sunt harnici?! Ce adica, ceilalti sunt puturosi?
\nToate aceste \u00eentrebari mi se actualizeaza zi de zi, acum c\u00e2nd emigratia rom\u00e2neasca a devenit fenomen de masa. C\u00e2nd neamul de pe Ozana cea frumos curgatoare a ajuns \u00een tarile altora, care scriu si ei pe garduri \u201etraiasca, harnicii…. etc.\u201c. Este adevarat ca nu-i poate da prin cap oricui o asemenea vajnica formulare. Asa ca formularile lor sunt mai anemice si mai putin azv\u00e2rlite \u00een metafizic, acolo unde se \u00eent\u00e2lneste viata cu moartea si cei cu acces la dumnezeire stabilesc cine sa traiasca si cine sa moara.
\nCeea ce vezi scris acum pe garduri prin toate partile Europei este \u201e\u00centoarceti-va \u00een tarile voastre, nu ne luati locurile de munca!\u201c, etc., etc.
\nNumai ca rom\u00e2nii au plecat prin tarile altora tocmai pentru ca la ei acasa nu aveau locuri de munca. Si s-au stabilit \u00een strainatate pentru un ban si pentru o viata c\u00e2t de c\u00e2t mai \u00eendestulata. Viata pe care nu si-au putut-o cladi printre ai lor. Viata pe care \u00een cea mai mare masura ei si-au faurit-o \u00een emigratie.
\nCe-au \u00eenteles rom\u00e2nii din aceasta lectie existentiala? Frica mi-e ca as putea vorbi cu pacat. Dar mi se pare ca n-au \u00eenteles mare lucru.
\nSi ajung la aceasta concluzie citind \u00een ultima vreme numar de numar presa emigrantilor din Italia.
\nItalia \u00eenregistreaza un numar enorm de emigranti rom\u00e2ni. Probabil ca i-a atras usurinta de-a \u00eenvata limba. Nevoia tarii de forta de munca ieftina. Soarele, permisivitatea si multe alte caracteristici ale poporului italian, care i-au facut faima.
\n\u00cen ultimele saptam\u00e2ni, Italia se pregateste de alegeri. Si, dat fiind numarul mare de emigranti rom\u00e2ni din peninsula, este normal ca si d\u00e2nsii sa figureze printre candidati. Deci, sa fie supusi b\u00e2lciului electoral.
\nEmigratia rom\u00e2neasca, cu mic cu mare, participa la b\u00e2lciul electoral. Si cum anume participa? \u201eVotati-i pe-ai nostri!\u201c
\nRevista duce o politica echilibrata si vreau sa consemnez acest lucru. Echilibrul se dovedeste si prin publicarea unor articole care pun sub semnul \u00eentrebarii formula de mai sus. Daca nu chiar o contrazic prin argumente cu greutate.
\nCine adica sunt \u201eai nostri\u201c? Sunt rom\u00e2nii dintre ale caror hotare s-a plecat, nemultumiti fiind emigrantii de dreapta \u00eempartire. Sunt rom\u00e2nii printre care ne-am trezit \u00een emigratie, unul mai asa si altul mai asa, ba, parca mai mult asa dec\u00e2t asa. Sunt neamul nostru cu care m\u00e2ncam p\u00e2inea strainului, \u00een tara care ne-a primit si ne-o da. Si \u00een care trebuie sa g\u00e2ndim si sa traim cu chibzuinta, fiindca \u00een momentul de fata Europa cea numai vis si bunastare cara \u00een spinare un bolovan.
\n\u201eAi nostri\u201c se mai \u00eent\u00e2mpla sa fie si unii pe care n-ai fi vrut niciodata sa-i ai prin preajma \u00een tara. Cu care te-ai fi ferit sa ai orice contact. Ba chiar, \u00eent\u00e2lnindu-i pe strada, ai fi trecut pe cealalta parte. Dar emigratia ne-a adus la un loc, ne-a unit, am devenit toti \u201eai nostri\u201c. Si-acum, fiind multi \u00eentr-o tara straina, democratia ne da tuturor dreptul sa candidam la alegeri. Deci \u201eVotati-i pe-ai nostri!\u201c. Deci \u201eTraiasca harnicul popor rom\u00e2n!\u201c. Ce program electoral sustin ai nostri, ce vor face ei pentru Italia, ca doar despre asta e vorba, ce vor face ei pentru lumea cea mare care se cam apleaca acum \u00eentr-o r\u00e2na, n-are importanta. Doar nu pentru asemenea lucruri se organizeaza alegeri. Alegerile se organizeaza \u00een Europa, ca sa iasa \u201eai nostri\u201c.
\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00een presa rom\u00e2neasca din Italia apar articole pentru care redactia merita felicitata. Un asemenea articol m-a facut sa-mi \u00eendemn conationalii sa-l voteze pe Ignazio Marino. Dintre toate declaratiile lui \u00eentr-un interviu, pot sa spun sigur ca italianul este \u201ede-al nostru\u201c. Sau cel putin \u201ede-al meu\u201c, \u00een mod sigur. Candideaza la postul de primar. Este om cu minte. Are o meserie strasnica, e chirurg neurolog. Are o viziune de-o extraordinara larghete asupra lumii. Umblat pe toate continentele. Si \u00een contact cu toate paturile sociale prin care meseria lui \u00eel poarta. Aduc\u00e2ndu-i pacientii sub cutit, indiferent daca sunt albi sau negri, bogati sau saraci, localnici sau emigranti.
\nCitesc un interviu al doctorului Ignazio Marino. Si vad ca \u00eentelege lumea. \u00centelege vremurile. Si are un program clar \u00een angajarea lui sa le faca mai bune, mai suportabile, pentru c\u00e2t mai multi dintre noi. Dintre cei care oric\u00e2nd ne putem transforma, sub lovitura hazardului ce niciodata nu alege, \u00een pacientii lui. Pacienti fata de care el stie, prin structura psihologica si prin educatie, sa se poarte egalitar.
\nVotati-l, deci, pe primarul Ignazio Marino, ca e de-ai nostri. Chiar daca ar fi si numai pentru frumoasa declaratie pe care o face \u00eentr-un interviu, raspunz\u00e2nd la una dintre \u00eentrebarile despre viitorul copiilor de emigranti. Am fost la marginea orasului, spune el, si am vorbit cu o fetita care traia \u00een cort. Mi-a spus ca vrea sa ajunga designer. Voi face tot ce voi putea ca ea sa-si poata \u00eendeplini visul. Asemenea fetei mele, care si ea doreste sa poata sa-si duca visele la \u00eemplinire.
\nUn g\u00e2nd plin de simtire. Si de \u00eentelegere a ceea ce ne uneste. Si mai ales a ceea ce ne desparte. Zidul gros care nu ne ofera \u00een viata sanse egale. Nefiind aici vorba nici despre \u201etraiasca\u201c, nici despre \u201eharnicul popor\u201c, si nici despre \u201eai nostri\u201c \u201esi-ai lor\u201c.
\nDaca as fi emigrant \u00een Italia, as merge pe m\u00e2na doctorului Ignazio Marino. Fiindca este \u201ede-ai mei\u201c.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n

P.S. Tot \u201eGazeta rom\u00e2nilor\u201c din Italia publica \u00een ultima vreme reportaje si interviuri (foarte bine scrise) sub semnatura Crinei Suceveanu. Sper ca nu ma \u00eensel presupun\u00e2nd ca este minunata \u201ebadanda\u201c de 17 ani despre care am scris \u00een aceasta pagina de revista din Rom\u00e2nia \u00een urma cu un an, Si mai apoi \u00een cartea \u201eRom\u00e2nia din afara Rom\u00e2niei: avem!\u201c. Cer\u00e2ndu-le atunci conationalilor mei din peninsula s-o ajute sa-si depaseasca conditia. Fiindca \u00eentr-un interviu pe care cineva i-l luase ei ca badanda, \u00eent\u00e2mplator, fata se dovedea un om luminos si cu drag de carte. Si uite ca acum \u00eesi face treaba excelent ca ziarista. Asemenea mie, acel cineva probabil ca i-a descoperit si el calitatile. Si a reusit sa i le puna \u00een valoare. Bravo celui care a avut initiativa si a putut sa contribuie la formarea unui om cu un destin, dupa c\u00e2te se pare, iesit din comun!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu, dupa ce mi-am luat viata-n spinare si-am emigrat, nu ma mai g\u00e2ndesc zi si noapte la Ozana cea frumos curgatoare. Nu-mi foloseste. Ba sociologii spun ca, emigrant fiind, \u00eeti dauneaza chiar. \u00ceti \u00eencetineste procesul de adaptare g\u00e2ndul ca ceea ce ai lasat \u00een urma era… Cite\u0219te mai mult »Ozana cea frumos curgatoare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15684","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1655,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15684","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15684"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15684\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15684"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15684"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15684"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}