Din revista \u201eSteaua\u201c de la Cluj aflam ca dl Nicolae Prelipceanu, laureatul pentru Opera omnia la a XXII-a editie a Festivalului Eminescu de la Botosani, si-a tinut alocutiunea pe versurile lui Mihai Eminescu: \u201eAlocutiunea lui Nicolae Prelipceanu, neconventionala, dezinvolta, asa cum ne-a obisnuit, de fapt\u201c \u2013 scrie dl Adrian Popescu in editorialul revistei \u2013 \u201ea constat din citirea adecvata, contemporana ai zice, a unui Eminescu mai putin cunoscut. Plin de lirismul specific, dar pigmentat de umor si verva, textul eminescian \u00abUmbra lui Istrate Dabija-voievod\u00bb a fost citit impecabil de premiant, cu o evidenta familiaritate cu ritmul si muzicalitatea poemului. Semn ca strofele au fost recitate ascultatorilor \u2013 ma numar printre ei \u2013 de foarte multe ori, de foarte mult timp\u201c. Poetul de la \u201eSteaua\u201c confera acestei alegeri si \u201ecitirii adecvate\u201c a textului eminescian o functiune adeziva: umbra lui Dabija lasa mostenire un apel la solidaritate si, cum scrie poetul clujean, o \u201epledoarie pentru o lume civilizata a literelor contemporane, unde vanitatea celor ce-si neaga inaintasii literari devine ridicola\u201c. Mesajul lui Istrate Dabija-voievod e, intr-adevar, unul profund pacific, plin de intelepciune si umor, contine un indemn melancolic la stingerea trufiei si vanitatii in taria ametitoare a butoaielor cu vin din pivnita domnasca: \u201eCum trece-n lume toata slava\/ Ca si un vis, ca spuma undei!\/ Sus, in cetate la Suceava,\/ Eu zic: Sic transit gloria mundi!\/ Pe ziduri negre bate luna.\/ Din vechi icoane numai pete,\/ Sub mine-aud un glas ce suna,\/ Un glas ad\u00e2nc zic\u00e2nd: \u00abMi-e sete.\u00bb\/ Si vad iesind o umbra alba.\/ Mosneag batr\u00e2n, purt\u00e2nd coroana…\u201c Mosneagul \u2013 umbra lui \u2013 lasa dupa sine un testament, \u201emioritic\u201c, de stingere a certurilor si a trufiilor vane: \u201eSe certe ungurii si lesii…\/ Ce-mi pasa mie? La Cotnari\/ Eu chefuiam cu cimpoierii,\/ Cu mascarici si lautari:\/ Si sub umbrarele de cetini\/ Norodu-ntreg juca si bea,\/ Iar eu ziceam: sa bem prietini,\/ Sa bem p\u00e2n-nu vom mai putea\u201c. \u201eUmbra\u201c, nepasatoare, il prevesteste si ni-l evoca, precum un avatar rasturnat, pe Hyperion din inalturi, adres\u00e2ndu-se \u201ecercului str\u00e2mt\u201c din viitorul poem \u201eLuceafarul\u201c: \u201eRapiti paharele cu palma,\/ Iar pe pahar sa str\u00e2nga pumn\/ Si sa c\u00e2ntam cu toti de-a valma\/ Diac tomnatic si alumn;\/ C\u00e2ntam ad\u00e2nc un: De profundis.\/ Perennis humus erit rex.\/ Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s?\/ S-au dus pe veci! Bibanus Ex\u201c. In umbra mosneagului bahic poetul incrusteaza o veritabila arta poetica: \u201ears longa, vita brevis\u201c. In realitate poemul nu e, cum pare, doar o evocare nostalgica si plina de umor a trecutului (si vietii) ce nu se mai intoarce, dar o afirmare energica si orgolioasa a puterii artei asupra vietii celei de obste, iute trecatoare, careia ii mai da o sansa de renastere si supravietuire: in \u201epoloboacele\u201c din pivnita lirismului eminescian se ascunde taria unor parfumuri nepieritoare pe care bietii pam\u00e2nteni n-au ajuns a le cunoaste si simti. Sub resemnarea aparenta a celui ascuns in umbra mosneagului Dabija clocoteste si iese la iveala incredintarea poetului genial, pur si absolut, ca arta lui, precum vinul vechi, e mai presus si mai durabila dec\u00e2t vanitatile efemere si ridicole: \u201eCum trece-n lume toata slava\/ Ca si un vis, ca spuma unei…\u201c Intr-o lectiune paralela cu aceea literala, \u201eumbra\u201c nu-i chiar a mosneagului Dabija, ci a poetului insusi, care-si strecoara si face auzita vocea \u201emetatextuala\u201c a viitorului Hyperion \u201enemuritor si rece\u201c… Laureatul ultimei editii a Festivalului Eminescu de la Botosani si-a ales bine alocutiunea, citind \u201eadecvat\u201c \u2013 cum observa Adrian Popescu \u2013 \u201eun Eminescu mai putin cunoscut\u201c: poate chiar necunoscut. Tot in \u201eSteaua\u201c clujeana citim relatarea lui George Chiriac dspre ceremonia conferirii titlului de Doctor honoris causa al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj\u2013 Napoca lui Nicolae Manolescu. Evenimentul s-a petrecut la mijlocul lui decembrie anul trecut. Marta Petreu \u2013 spune reporterul \u2013 a rostit \u201eo superba Laudatio, fac\u00e2nd o puternica vivisectie a volumelor semnate de Nicolae Manolescu (…) Dupa calculele Martei Petreu, Nicolae Manolescu este cel mai prolific critic, insum\u00e2nd prin ceea ce a publicat in \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb un text de aproximativ 16 milioane de semne\u201c. Scriitoarea Marta Petreu mai sustine faptul ca volumele lui Manolescu publicate p\u00e2na la aceasta data, puse in linie dreapta, ar depasi lungimea de un metru. Finalul conturat de Marta Petreu atinge apogeul evenimentului: \u00abNu sunt multe personalitatile dintr-o epoca despre care sa poti sa spui: daca nu ar fi existat, epoca ar fi aratat altfel. Si anume, cu mult mai rau\u00bb\u201c. Criticul a dezbatut liber \u2013 spune reporterul \u2013 o problema despre care a marturisit ca il obsedeaza \u2013 autoritatea in scoli. Intr-adevar, disolutia autoritatii profesionale din scoala rom\u00e2neasca este probabil cel mai grav simptom al saraciei din Rom\u00e2nia, ca fenomen previzibil pe termen lung. \u201eLumea de m\u00e2ine va arata cum o facem azi\u201c \u2013 a spus criticul, sceptic cu privire la viitorul invatam\u00e2ntului rom\u00e2nesc.
\nCum este sau incepe sa fie lumea de m\u00e2ine pe care o facem azi rezulta si dintr-o foarte instructiva ancheta a \u201eStelei\u201c intitulata \u201eFenomenul Facebook\u201c. O trasatura comuna aproape a tuturor interventiilor la tema provine din maniera \u201eludica\u201c a abordarii, lucru aproape firesc at\u00e2ta vreme c\u00e2t nivelul intelectual al \u201econtributorilor\u201c, cu totii tineri, atinge cel mai des excelenta. In al doilea r\u00e2nd, se poate observa ca putine opinii \u2013 si acelea doar partial \u2013 se livreaza cu entuziasm necritic fenomenului discutat. Ruxandra Cesereanu noteaza intr-o spirituala si plina de umor introducere a anchetei din \u201eSteaua\u201c: \u201eCa megashow al umanitatii internautice, in mod cert cel mai spectaculos teatru de tip panopticum in miscare, pe banda rulanta, de p\u00e2na acum, cu actori maximali, dar cu si mai multi actori infinitezimali, fenomenul Facebook are un impact aparte in Rom\u00e2nia datorita specificului de causerie al natiei, datorita histrionismului si exhibitionismului care le sunt in oase si in s\u00e2nge rom\u00e2nilor intr-un procent debordant\u201c. Cu alte cuvinte, \u201efenomenul\u201c ii atrage pe rom\u00e2ni din cauza unei trasaturi accentuate a specificului lor national: placerea nepotolita a vorbariei de care e plin Caragiale. \u201eRom\u00e2nii\u201c \u2013 scrie Ruxandra Cesereanu \u2013 \u201evor sa vorbeasca toata vremea, sa flecareasca, sa traga cu ochiul prin toate gaurile cheii si pe sub presuri. Rom\u00e2nii vor sa sfatuiasca si, uneori, sa primeasa sfaturi, sa trancaneasca, sa faca mutre, grimase, pozne, sa se expuna si sa-i devore pe cei expusi\u201c. Rom\u00e2nii ar fi astfel niste \u201ecopii teribili\u201c capabili de pozne si \u201ecruzimi\u201c, curiosi p\u00e2na la indiscretie grosolana si v\u00e2r\u00e2ti p\u00e2na-n g\u00e2t in \u201emarea trancaneala\u201c cu aspecte teroriste catre care-i imping pe nesimtite noile tehnologii si manipulatorii acestora. Incet-incet, o trasatura a \u201especificului national\u201c ce poate fi chiar simpatica prin aparenta ei tinerete si pofta de \u201ecopilarire\u201c se transforma intr-un veritabil drog al mintii si al vietii sufletesti, cu efecte imposibil de controlat: \u201eViata intima, viata cerebrala, individual vorbind, dar si vietile sociale, politice ori culturale colective, toate acestea st\u00e2rnesc un carusel al informatiei si al imaginii, un carnavalesc aluvionar sufocant, dar care creeaza dependenta acuta, fie ca aceasta dependenta este recunoscuta sau este negata cu aplomb. Facebook este heroina pura, LSD, marihuana and C. Se ingereaza cu seringa in vene, cu pipeta in ochi si in gura ori se aspira cu narile. Publicitarea adictiei facebookiste este ea insasi o modalitate de supravietuire intre ceilalti drogati-internauti care rivalizeaza adesea, fiindca se afla intr-o competitie mini-existentiala ca la un joc de ruleta sau, dimpotriva, ca in culisele unei campanii electorale (…) Un Parlament Facebook nu exista inca, in schimb exista o subtil-fatisa politie care monitorizeaza membrii organului FCB deoarece indivizii adicti au alcatuit deja un urias popor de buna voie in sclavie\u201c. Intrat de buna voie in sclavie, \u201epoporul FBC\u201c si-a creat si o limba \u201eFacesperanto\u201c(!) usor de invatat si de predat: \u201eDar mai departe de toate acestea sau dincolo de ele, ce anume ram\u00e2ne? C\u00e2t, cum si de ce? Acesta este rostul prezentului numar tematic din revista \u00abSteaua\u00bb\u201c \u2013 precizeaza Ruxandra Cesereanu, avertiz\u00e2nd totodata ca e bine \u201esa observam aceste texte sub lupa valabila doar pentru oarece vreme\u201c, deoarece totul e in miscare intr-o lume in care si \u201enimica misca\u201c! Sub aceasta buna rezerva, ancheta se poate desfasura. Radu Vancu scrie sub un titlu generos: \u201eAristotel si Facebook-ul. Un status despre prietenie\u201c. Il citeaza pe Ion Muresan, poet care una spune in public \u2013 \u201eInternetul, ca si poezia, face spiritul vizibil!\u201c \u2013 pentru ca, intr-o marturisire facuta in particular \u201esa-mi produca teoria riguros antinomica, dupa care Internetul corupe spiritul si-l opacizeaza\u201c. Curat poet! Fortata mi s-a parut in schimb, de nu-i tot de factura strict poetica, intentia lui Radu Vancu de a-l \u201eimprieteni\u201c pe Aristotel cu\u2026 Internetul! Respectiv, crede ca in \u201eEtica nicomahica\u201c stagiritul \u201eproduce una dintre cele mai exacte descriptii imaginabile ale Facebook-ului\u201c! Isi ia, ce-i drept, precautia ca, inainte de a da citatul despre prietenie si comuniune din Aristotel, sa precizeze ca \u201ein cele ce urmeaza o sa dau in gropi de-a dreptul\u2026\u201c. Gura\u2026 poetului adevar graieste. Toate raspunsurile \u2013 opiniile \u2013 inscrise in aceasta ancheta de mare interes contin idei si observatii pline de umor, inteligenta, remarcabila mobilitate spirituala, in fine, arata o mentalitate deschisa noutatilor, partial preocupata de si precauta cu semnificatia si urmarile \u201esocializarilor\u201c si \u201eimprietenirilor\u201c pe Internet, in larga, infinita lume virtuala a \u201edemocratiei absolute\u201c cum n-au visat-o nici macar marii clasici ai utopiilor cunoscute p\u00e2na acum. De departe, una din cele mai echilibrate si profunde tinute intelectuale vadeste in raspunsul sau Niculae Liviu Gheran, care, printr-o parafraza a celebrului \u201eCuget, deci exist\u201c, isi intituleaza articolul \u201eHabeo Facebook ergo sum!\u201c. De la titlu si p\u00e2na la ultima fraza e vizibil umorul subiacent ca masura tactica de distantare de subiect, altminteri tratat cu seriozitate, chiar cu o faconda academica, de cercetator stiintific, de sub care, ici si colo, in punctele esentiale, sclipeste sc\u00e2nteia c\u00e2te unei ironii menite sa mai descreteasca fruntea cititorului predispus sa citeasca prea \u201eacademic\u201c: \u201eOdata cu globalizarea, deconstructia granitelor nationale si internationale, precum si progresul tehnologic al ultimilor ani, a aparut si fenomenul retelelor de socializare. Acestea sunt un adevarat melting pot civilizational (nu neaparat civilizat, depinde de la caz la caz), in care fiecare om isi poate manifesta\/construi\/deconstrui identitatea dupa bunul plac\u2026<\/p>\n
…Un spatiu virtual utopic al democratiei perfecte unde, de la gunoier la profesor universitar sau chiar mare demnitar, toti avem aceleasi drepturi si oportunitatea de a ne exprima\u201c. Prima intrebare ce-mi vine in minte dupa aceste r\u00e2nduri despre \u201edemocratia perfecta\u201c si egalitatea egalitarista dintre gunoier si profesor universitar este aceasta: mai e om \u2013 omul din spatiul virtual al socializarii intru \u201edemocratie perfecta\u201c asaltata de o polarizare in ritm catastrofal datorata, paradoxal, informaticii, una din cele mai mari cuceriri ale mintii omenesti?! \u201eInitial\u201c \u2013 arata Niculae Liviu Gheran \u2013 \u201esite-ul (al lui Mark Zuckerberg, initiatorul FB in 2004 \u2013 n.n.) era menit sa functioneze cu circuit inchis\u2026 Lucrurile s-au schimbat in timp si la ora actuala aproximativ un miliard de oameni in intreaga lume sunt utilizatori FB. Nimeni nu e trist, nimeni nu arata rau in poze, nimeni nu sufera in Facebookotopia sau, daca sufera, sufera pentru ca este absolut necesar ca prietenii virtuali sa fie constienti de asta, spectatori la teatru si eventual sa puna un \u201eJ\u201c in dosul postarii, viata privata incep\u00e2nd incet-incet sa dispara, las\u00e2nd loc trairilor de grup la distanta\u201c. Daca \u201eviata privata\u201c nu e \u2013 nimic nu e! \u2013 ar spune personajul lui Marin Preda. Cum este noua tara sau ultimul continent ivit pe harta, \u201eFacebookotopia\u201c (alta \u201eKakanie\u201c?!), in privinta numarului de locuitori? Si ce loc au rom\u00e2nii in acest continent? \u201eConform statisticilor realizate de site-ul www.socialbackers.com, Rom\u00e2nia se poate lauda cu un numar destul de ridicat. Tara noastra este pe locul 9 in Europa, 34 mondial (cu 5.175.760 utilizatori), afl\u00e2ndu-se momentan pe un trend ascendent ce arata o crestere rapida de 220.000 de noi utilizatori doar in ultimele trei luni. Nu doar numarul mare surprinde, c\u00e2t si raportul dintre acest numar si populatia tarii, 23% dintre rom\u00e2ni av\u00e2nd cont pe site-ul de socializare, procentaj similar inregistrat de tari aflate in topul 5 european precum Franta, Germania sau Italia. Rom\u00e2nia este astfel la doar un loc distanta (in topul european) de Federatia Rusa (care are o populatie de 143.200.000 de locuitori). Facebookistii rom\u00e2ni reusesc astfel sa surclaseze ca numar pe fratii lor intru tastatura din Irlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca, Belgia, Portugalia, Ungaria, Grecia, Elvetia, Austria, Bulgaria, Ucraina, Moldova etc. Vaticanul se afla pe ultimul loc in lume cu doar 20 de utilizatori FB! Avem asadar mai multi utilizatori dec\u00e2t au Norvegia (2.000.280) si Danemarca (3.005.040) puse la un loc, aproximativ unul din patru rom\u00e2ni av\u00e2nd cont pe site-ul de socializare\u201c. Ce dovedeste aceasta elocventa statistica? In primul r\u00e2nd ca Rom\u00e2nia reala se depopuleaza, globaliz\u00e2ndu-se in continentul virtual. Si, in al doilea r\u00e2nd, confirma sustinerea Ruxandrei Cesereanu, conform careia \u201eRom\u00e2nii vor sa vorbeasca toata vremea, sa flecareasca, sa trancaneasca\u201c. Pe scurt, rom\u00e2nii se \u201esocializeaza\u201c si traiesc din ce in ce mai bine pe site-uri. Explicatia pe care Niculae Liviu Gheran o da acestui mare pas inainte pe care-l fac rom\u00e2nii internauti este demna de tot interesul: \u201eEste oarecum fascinant contextul rom\u00e2nesc al problemei, deoarece rom\u00e2nul traieste perioada de dupa cei 50 de ani de comunism in care a trait cu anxietatea ca cineva, undeva, la o usa, din spatele unui colt intunecat ii va raporta activitatile. Acum, majoritatea utilizatorilor rom\u00e2ni nu au nici o problema in a raporta orice de buna voie si nesilita de nimeni pe FB, anihil\u00e2nd tocmai ideea de viata individuala si privata de care s-a facut at\u00e2ta caz justificabil. Ce rost mai are existenta unui sistem totalitar care investeste timp si resurse pretioase in supravegherea individului c\u00e2nd, acum, indivizii pot sa se supravegheze intre ei, singuri, gratuit. Ai un nou amor? Trebuie revizuit profilul pe FB? Te-a inselat cineva? Poporul trebuie sa stie. A decedat un membru din familie? Pl\u00e2ngem impreuna ca in traditia strabuna! Nu stii cu cine sa votezi? Aceasta veche dilema caragialiana poate fi rezolvata tot pe FB pentru ca aici toti prietenii au grija sa-ti recomande cu cine cam de patru ori pe zi, Doamne fereste sa faci vreo prostie si sa g\u00e2ndesti sau sa alegi singur. Unde lucreaza membrii familiei, ce fac in timpul liber, ce filme, muzica si carti consuma? Pam\u00e2ntul pare a nu se mai inv\u00e2rti fara ca prietenii tai virtuali sa nu poata sa aiba acces la toate aceste informatii printr-un simplu click al mouse-ului. Rom\u00e2nul foloseste FB cel mai abitir dintre toti, el are cel mai detaliat profil, este cel mai social dintre socializatori. O fi mult elogiata noastra fire prietenoasa de ginte latina?\u201c. Toate celelalte informatii si opinii din care am citat suna la fel. Consideratii consistente se fac si pe seama \u201eprezentei FB\u201c in lumea literara, a institutiilor ei. Observatia ca \u201ein Occident cartea incepe sa fie perceputa din ce in ce mai mult ca simplu produs de consum\u201c laolalta cu \u201eun televizor, o canapea, o vaza\u201c cumparate dintr-un magazin online \u2013 aceasta observatie se poate extinde si asupra rom\u00e2nilor care astfel devin si ei din ce in ce mai occidentali. Meseria de scriitor \u2013 scrie autorul \u2013 devine si ea \u201eo meserie ca oricare alta, fie ca medic, dulgher, farmacist, fierar-betonist \u2013 scriitorul devenind un simplu prestator de servici care satisface o cerere de viata specifica a populatiei\u201c. Desi in aceasta privinta nu i-am ajuns inca pe occidentali, sunt sperante ca in spatiul virtual al socializarii ii vom ajunge si poate ii vom si intrece. Textul lui Niculae Liviu Gheran imi pare a demonstra si demonta chirurgical o monstruozitate. Una care vine cu pasi repezi, cam ca o armata de ocupatie: daca nu cumva ne si calca fara ca o sa simtim. Sunt silit sa inchei aici darea de seama despre fascinanta ancheta din \u201eSteaua\u201c: o bucata \u2013 probabil la fel de consistenta \u2013 din ea a sarit, ca si cum n-ar fi, din revista, de la pag. 16 la 21. Cu regretul ca nu-i pot sti autorul, mai citesc in chip de concluzie aceasta constatare de la pagina 21: \u201eSi totusi, dincolo de atractiile sale, Facebook-ul mi se pare un fals mijloc de comunicare. Nu e comunicare, e \u00absocializare\u00bb, un salon digital in care intri pentru a face piruete de efect, nu a cutremura constiinte. Esti \u00abaici\u00bb, peste tot si cu oricine\u201c. Admirabil si inspaim\u00e2ntator: \u201eun salon digital\u201c, salonul umbrelor. Nu mai esti cu nimeni c\u00e2nd esti cu prea multi, nici cu tine nu mai esti fiindca te imparti tuturor ca azima, p\u00e2na la pierderea de sine. Intrebarea Ruxandrei Cesereanu ne face melancolici: \u201eDar mai departe de toate acestea sau dincolo de ele ce anume ram\u00e2ne?\u201c. Simplific\u00e2nd si elimin\u00e2nd patetismul nostalgic, noua lume a Internetului si Facebook-ului devine ori poate deveni victima confuziei dintre mijloc si scop, precum si a aceleia dintre informatie si cunoastere: stii (afli) din ce in ce mai multe lucruri pe care nu le cunosti si ajungi sa vorbesti usor despre multe pe care nu le intelegi. E forma de alienare a lumii ce vine.<\/p>\n
P.S.<\/strong> Cititorul int\u00e2mplator e rugat sa nu tina seama de prea multele semne de intrebare din aceasta dare de seama: sunt semnele unui retrograd, ale unui analfabet care tine cu dintii la analfabetismul sau.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Din revista \u201eSteaua\u201c de la Cluj aflam ca dl Nicolae Prelipceanu, laureatul pentru Opera omnia la a XXII-a editie a Festivalului Eminescu de la Botosani, si-a tinut alocutiunea pe versurile lui Mihai Eminescu: \u201eAlocutiunea lui Nicolae Prelipceanu, neconventionala, dezinvolta, asa cum ne-a obisnuit, de fapt\u201c \u2013 scrie dl Adrian Popescu in editorialul revistei \u2013 \u201ea… Cite\u0219te mai mult »Viata privata in Facebookotopia…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15682","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1168,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15682","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15682"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15682\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15682"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15682"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15682"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}