{"id":1567,"date":"2010-02-25T12:49:18","date_gmt":"2010-02-25T10:49:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1567"},"modified":"2010-02-25T12:49:55","modified_gmt":"2010-02-25T10:49:55","slug":"capitalismul-critica-marxista-si-subiectul-istoric-astazi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/capitalismul-critica-marxista-si-subiectul-istoric-astazi\/","title":{"rendered":"Capitalismul, critica marxista si subiectul istoric astazi"},"content":{"rendered":"

In cadrul Congresului de la Davos, presedintele Frantei a criticat, in discursul sau de deschidere, derapajele speculative necontrolate ale capitalismului, fara insa a condamna si structurile economice si politice care le-au facut posibile. Discursul presedintelui francez n-a izbutit deci sa-i atinga pe bancherii si pe patronii prezenti in acel perimetru unde se desfasoara, anual, sacra messa a capitalismului glorios.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Dezaprobat de votanti, cu ocazia alegerilor partiale din Masachussetts, prin alegerea unui republican in locul celebrului democrat Teddy Kennedy, presedintele Obama a incercat imediat sa mascheze esecul adopt\u00e2nd un ton potrivit liberalismului de st\u00e2nga american, critic\u00e2nd modul de organizare a sistemului bancar american si solicit\u00e2nd sa fie modificat: responsabilii in cauza sa initieze separarea totala a activitatilor de atragere de depozite si creditare in cazul investitiilor comerciale si industriale, pe de o parte, de activitatile speculative pe pietele financiare, obligatiuni si hedge funds, pe de alta parte, at\u00e2t pentru clientii lor c\u00e2t si pentru fondurile proprii ale bancilor. Pentru prima oara am auzit, in discursul unui inalt demnitar politic, sa se faca referire nu la notiunea de \u201esistem bancar\u201c, o terminologie clasica de secol XIX, ci la aceea de \u201eindustrie bancara\u201c \u2013 cu sensul de ansamblu de activitati \u201eproductive\u201c, de v\u00e2nzare si cumparare a unor \u201eproduse\u201c strict financiare (termenul s-a generalizat de ceva timp in jargonul finantist). Presedintele ar fi spus, pe scurt, cam asa: speculati, speculati, imbogatiti-va, dar nu-i expuneti la riscuri derezonate pe depunatori si, mai ales, nu periclitati finantele alocate activitatilor de producere a bunurilor materiale reale \u2013 adica dezvoltarii \u2013 motorul esential al cresterii economice…
\nCaci criza prin care toata planeta a trecut si in care continuam sa traim \u2013 cu exceptia Chinei si poate a Indiei si a tarilor at\u00e2t de sarace inc\u00e2t se afla in afara circuitului economic global (Eritreea, Somalia, Laos, ori, last but not least, cele c\u00e2teva tarisoare din Caraibe si din Pacific, paradisuri fiscale ale bancilor, traficantilor si mafiilor de tot felul) \u2013 ei bine, aceasta criza a fost provocata de expansiunea fara limite a \u201eindustriei financiare\u201c in asa hal inc\u00e2t chiar si cel mai mic semn de periclitare a productiei (in acest caz, originea crizei sta la baza recesiunii in domeniul constructiilor imobiliare\u00a0 bazate pe credite ieftine, din SUA), cea mai neinsemnata scadere a veniturilor salariatilor din industrie sau servicii, datorata supraproductiei ciclice (Internetul e un exemplu), cea mai mica fr\u00e2na pusa revenirii la investitiile ultra-rapide, urmarite in continuare cu aviditate poate sa zg\u00e2lt\u00e2ie, instantaneu si din temelii, sistemul economic global, prob\u00e2ndu-i uimitoarea fragilitate.
\nIn\u00a0 numai c\u00e2teva zile din septembrie 2008, capitalismul-rege s-a dovedit gol. Giganticele fonduri a caror provenienta devenise tot mai enigmatica si care circulau din m\u00e2na in m\u00e2na, din banca in banca si din hedge funds in hedge funds, amplific\u00e2ndu-si, pe acest traseu, valoarea, s-au revelat a nu fi fost altceva dec\u00e2t gogosi: valori fictive pentru momit gurmanzii lacomi de profit imediat, care si-au dat astfel gologanii sunatori (intrati imediat in buzunarele fondurilor de gestiune) in schimbul unor cifre afisate pe ecranul unui computer. Iata de ce, dupa zece ani de speculatii fara limite, a fost nevoie de sume colosale din banul public pentru a pune pe linia de plutire sau a nationaliza banci si companii de asigurare, fiindca sumele ramase in teschereaua acestora n-ar fi putut acoperi nici macar o treime din activele avute in depozit (particulare, industriale, comerciale, ale firmelor de asigurare si de pensii). OCDE, organism serios, care nu poate fi banuit de intentii \u201erevolutionare\u201c, a evaluat recent la cca 11 400 de miliarde de dolari sumele mobilizate din banii contribuabililor pentru salvarea bancilor si a companiilor de asigurari \u2013 asta insemn\u00e2nd 1 676 de dolari de la fiecare locuitor al acestei planete 1.
\nFara acest aport, situatia consumatorilor de nivel mediu si a unui mare numar de investitori ar fi fost crunta, iar consecintele politice ale unui asemenea dezastru financiar \u2013 usor de anticipat. Elitele conducatoare ale democratiilor reprezentative ar fi fost obligate sa faca fata unor miscari sociale de o amploare nemaiint\u00e2mplata din anii 1930 incoace, sa recurga la masuri de represiune, sa declare stare de urgenta ori, mai rau, cine stie, sa declare stare de asediu, pe care sa nu le poata gestiona, insa, din lipsa resurselor \u2013 risipite in razboaiele imperialiste duse in mai multe teatre de operatiuni din Orientul Apropiat si Mijlociu.
\nAstfel, aceiasi actori economici care denuntau altadata, cu virulenta stiuta, omnipotenta statului \u2013 tr\u00e2mbit\u00e2nd peste tot sloganele \u201etraiasca privatizarea generalizata\u201c, \u201edoar capitalul privat e capabil sa gestioneze armonios economia\u201c, doar \u201em\u00e2na invizibila a legii cererii si a ofertei (noua versiune a deus ex machina) va putea sa rezolve contradictiile economice si sociale, in cadrul deciziilor intotdeauna rationale ale actorilor economici\u201c \u2013 au aratat acum ca nu sunt dec\u00e2t niste inselatori ordinari, niste pomanagii deghizati, implor\u00e2nd bani statului sub amenintarea ca falimentul propriu va antrena si cele mai rele consecinte socio-economice mondiale de dupa 1929…
\nAvem de-a face, asadar, cu escrocheria colosala a unei lumi \u2013 cea a finantelor \u2013 care, cu complicitatea responsabililor politici, huzureste pe deasupra legilor. Nu numai direct-implicatii in gesionarea economiei private au gresit, dar si cei care trebuiau sa-i controleze pe acestia \u2013 o dovada in plus, daca mai era nevoie, a malversatiilor incestuoase dintre actorii majori ai industriei financiare si ai politicii. Or, incredibil dar adevarat, nimeni n-a fost pedepsit ori condamnat pentru efectele acestei gestionari catastrofice, a acestui rapt de proportii, ca s-o zic pe-a dreapta. Un inginer, un arhitect, un militar, un cercetator, un lucrator oarecare daca ar fi comis asemenea greseli profesionale ar fi fost fara doar si poate t\u00e2r\u00e2ti in fata unui tribunal. Escrocilor planetari nu li s-a int\u00e2mplat insa nimic2. Ba mai mult: o data stabilizate bancile private, directorii acestora au reinceput speculatiile cu bani publici, continu\u00e2nd sa dicteze regula jocului ca si p\u00e2na acum (fiindca pretul de piata al banilor si cursurile valutare sunt determinate prin schimburile interbancare, stabilite desigur cu concursul bancilor centrale), si acord\u00e2nd imprumuturi cu dob\u00e2nzi mult mai mari (si riscuri cvasi-nule) dec\u00e2t cele acordate lor de bancile centrale. Astfel, pe traseul dintre creditor si debitor, bancile aduna sume frumusele, care le permit sa ramburseze fondurile publice si, simultan, sa fabrice din nou dividendele si primele-gigant pentru satisfacerea conducatorilor si brokerilor lor.
\nAsa-zisa relasare economica e de fapt una fictiva si nu se sprijina pe o activitate industriala reala (cu exceptia Chinei), ci pe scaderea costurilor de productie gratie somajului masiv (suportat tot de masa contribuabililor, sub forma subventiilor publice si a ajutorului de somaj) si pe gaselnita indatorarii cetatenilor la banci. Totul functioneaza asadar ca si cum in c\u00e2rca acestor \u201eelite\u201c economice n-ar sta nici o responsabilitate sociala, ca si cum omul de r\u00e2nd si realitatea cotidiana n-ar exista, ca si cum mentinerea privilegiilor lor financiare \u2013 exorbitante \u2013 ar fi o necesitate si singurul mod prin care pam\u00e2ntenii ar putea rasplati calitatile suprafiresti ale acestor fiinte deosebite. Insa, fie ca \u201eelitelor\u201c le place, fie ca nu, restabilizarea institutiilor financiare cu pricina s-a facut cu banii salariatilor, ai muncitorilor si cu banii oamenilor fara viitor, virati cuminte in buzunarul statului, sub forma de impozit.
\nCam asa arata peisajul financiar azi: o pacaleala colosala pusa la cale de \u201eindustria financiara\u201c si de statele dindaratul ei. Or, in acest context, intelectualii, care in majoritatea lor zdrobitoare se pretind reprezentanti ai societatii civile si deci ai moralei civile, n-au gasit altceva mai bun de facut dec\u00e2t sa apeleze la tactica tacerii asurzitoare. Cu c\u00e2teva, remarcabile, exceptii: sa fim drepti si sa recunoastem ca in Europa, ca si in Statele Unite (in Rom\u00e2nia se pare ca nu prea…), s-au facut auzite voci discordante, ici si colo, si chiar anumite critici destul de ferme; un zgomot infim insa in comparatie cu logoreea dezlantuita in mod curent in jurul oricarui subiect pretins etic pe care doxa puterii li-l plimba pe la nas. Bravii tenori ai drepturilor omului n-au zis nici p\u00e2s de aceasta data…
\nIn Occident, c\u00e2tiva specialisti au aratat acum, plec\u00e2nd de la problemele tehnice datorate disfunctiilor de gestionare a capitalismului liberal3, precaritatea bazelor sistemului economic liberal in sine, in relatie cu progresul tehnic al modernitatii sau cu administrarea resurselor naturale care se epuizeaza mai repede dec\u00e2t se prevazuse. Pe scurt spus: au fost punctate contradictiile esentiale si himerele cunoscutului \u201ea produce mai mult pentru a c\u00e2stiga mai mult\u201c: nimic, sau aproape nimic important in ceea ce priveste efectele unei civilizatii globale care are drept axioma, praxis si telos profitul cu orice pret si fara reguli4 nu fusese p\u00e2na azi explicat onest cetatenilor.
\nInsii c\u00e2t de c\u00e2t educati si cu facultatea memoriei nezaharisita au remarcat fara doar si poate ca epoca lui Luk\u00e0cs, a lui Ernst Bloch, Adorno, Heidegger, Hannah Arendt sau Castoriadis a apus, fara insa ca in locul lor sa vina urmasi de acelasi calibru. Sigur, c\u00e2tiva epigoni mai publica inca, dar sunt tot timpul haituiti de frica de a nu fi t\u00e2r\u00e2ti in noroi de comisarii corectitudinii politice\u2026 Sigur, ici si colo, se mai inalta c\u00e2te o voce, in Franta, in Germania, in Italia, in Marea-Britanie, in Statele Unite chiar mai multe, Spania si Portugalia ram\u00e2n\u00e2nd in adormire. Asta in vreme ce, retorica universitara de st\u00e2nga isi duce traiul dulce, in vreme ce in amfiteatre colocviile curg g\u00e2rla (din c\u00e2te stiu eu insa, niciodata un colocviu universitar n-a stat la baza unor contestatii veritabile); dar, cu toate acestea, impunatoarele liturghii st\u00e2ngiste oficiate de la Berlin la Londra si de la Paris la Torino sau Milano, de arhiereii momentului (Badiou, Zizek, Negri, Ranci\u00e8re, Vattimo si Nancy \u2013 niste tipi destul de putin marxisti, intre noi fie vorba…)5 nu permit deschiderea noilor generatii ale g\u00e2ndirii critice spre praxis-ul radical, spre un binom cuv\u00e2nt-actiune decisiv \u2013 adica spre maniera care contesta eficient puterea, care o pune in pericol, care isi asuma riscuri. A prepara examene, a patrona expozeuri si seminarii, a redacta teze si a tine cursuri intre zidurile unei universitati devenite o masina de distribuire in serie a diplomelor nu influenteaza cu nimic mersul societatii intr-un sens sau altul. In fapt si in general, studiile umaniste oficiale n-au servit, de-a lungul timpului, dec\u00e2t la legitimarea actiunilor Printului conducator.
\nIar in aceasta privinta, universitarii se inteleg tare bine… Iata de ce trebuie sa-i fie recunoscut\u00a0 lui Toni Negri, in ciuda iluziilor pe care le propaga astazi in privinta noii lupte de clasa ce va sa vie, macar faptul de a fi trait o reala experienta a praxis-ului revolutionar, chiar daca una profund eronata (dar asta e deja o alta discutie). De la aceste colocvii, cum ziceam, tinerii participanti ies cu iluzia ca iata, au facut ceva, asa inc\u00e2t, dupa ce starurile invitate si-au incheiat discursul, tot militantismul se reduce la bautul unui paharel la bodega din colt… Or, o critica fara riscurile punerii in practica nu e cu adevarat o actiune revolutionara, e un simplu hobby, un hobby care ascunde, c\u00e2teodata, si o mare desertaciune. Lucrul e evident: tot elanul insilor care se lauda ca-i au ca modele pe Marx, Lenin, Trotki, Mao, Castro sau Che se rezuma la a purta tricouri cu figura imprimata a respectivilor.
\nPoate ma insel eu, dar nu-i prea vad pe st\u00e2ngistii nostri acolo unde imperialismul arde cu sc\u00e2ntei, nici nu aud critici sistematice si perseverente ale imperialismului \u2013 asa cum ar fi fost normal sa aud in fiecare zi \u2013 chiar daca rezultatele ar fi int\u00e2rziat sa apara. Nu i-am vazut pe acesti \u201erevolutionari\u201c de colocviu alatur\u00e2ndu-se deputatilor europeni in timpul marsului de Anul Nou impotriva ofensivei israeliene din f\u00e2sia Gaza. I-am auzit prea putin sustin\u00e2ndu-i pe Chavez sau pe Morales, nu-i vad prezenti l\u00e2nga acestia, merg\u00e2nd sa predea acolo (desi, pentru un european, spaniola nu e o limba dificila), la rigoare chiar critic\u00e2ndu-le politica… Cu toate acestea, chiar daca exista divergente intre interpretarile catastrofei planetare (\u201ePlanet of Slumbs\u201c) oferite de Mike Davis si analizele lui Chomsky asupra naturii relatiilor dintre imperialismul american si rolul statului Israel in Orientul Mijlociu, faptul nu impiedica, din punctul de vedere al unei pedagogii sociale exemplare, initierea unor conferinte populare in Nicaragua, de exemplu, vizitarea fostelor inchisori israeliene din sudul Libanului ori discutiile cu liderul Hezbollah, in ceea ce-l priveste pe Chomsky, sau conferintele si lucrul cu grupuri de militanti pentru sustinerea cauzelor saracilor de la periferiile marilor orase si pentru un minim de salubritate, daca vorbim de Mike Davis. De asemenea, actiunile lui Amy Goodman (in mod sigur unul dintre rarisimele cazuri de jurnalisti occidentali onesti si curajosi, co-directoare a unor retele de radio si a televiziunii Democracy Now) sunt tot at\u00e2tea operatiuni teoretico-practice cu efect (unul modest, adevarat, sa fim totusi lucizi) asupra mentalitatii si comportamentului unor oameni aiuriti de elucubratiile unui Badiou6 peror\u00e2nd in jurul revolutiei culturale sau al amorului si stuchind, in acelasi timp, pe Heidegger, ori de vociferarile gaunoase ale unui Zizek clam\u00e2nd intoarcerea lui Robespierre sau a lui Lenin7. Experienta acestor universitari n-a trecut niciodata dincolo de peretii salilor de curs si seminar, a conferintelor de presa si a seratelor mondene! Cum tot zice un vechi prieten al meu, militant cu vechime, exclus si el din PCF, astia n-au pus piciorul la periferiile orasului, n-au trecut dincolo de bulevarde\u2026 In fapt, a denunta exploatarea saracilor de catre bogati, a dominatilor de catre dominatori, nu e c\u00e2tusi de putin un lucru nou; e o constanta a istoriei umane, de la nasterea civilizatiei urbane antice\u2026 adica de c\u00e2teva milenii.<\/p>\n

Traducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1) Cf., Fr\u00e9d\u00e9ric Lordon, \u201eLe Monde Diplomatique\u201c, februarie 2010.<\/p>\n

2) Presedintele executiv al companiei americane de asigurari AIG, companie cu 116 000 de angajati, din 130 de tari, si 74 de milioane de clienti in lume, in mare parte americani, si-a administrat at\u00e2t de bine institutia inc\u00e2t a dus-o pe buza prapastiei: automat, clientii sai ar fi trebuit sa se trezeasca fara asigurare medicala, fara asigurarea auto sau fara pensie. Ei bine, acest inalt demnitar al finantei mondiale isi man\u00e2nca pensia tihnit, in Marea-Britanie. In comparatie cu el, celebrul Madoff si cele 20 de miliarde de dolari escrocate de acesta par maruntis de cutia milei\u2026<\/p>\n

3) E vorba de criticile strict tehnice venite din partea premiatului cu Nobel in economie Joseph E. Stiglitz, insarcinat de presedintele Frantei sa evalueze disfunctiile economiei franceze.<\/p>\n

4) Profit de ocazie pentru a lauda seria de articole economice publicate in \u201eLe Monde diplomatique\u201c de Fr\u00e9d\u00e9ric Lordon si Jacques Sapir; de asemenea mentionez textele difuzate (in franceza si in engleza) pe site-ul Global Research, de exemplu textul lui Michel Chossudovsky, \u201eThe Global Financial Crisis\u201c, si, textul mai recent, semnat de John Kozy, \u201eMorality and Economics. A\u00a0 Critical Review of Joseph E. Stiglitz\u2019s Writings\u201c.<\/p>\n

5) Toti acesti filosofi sunt universitari, francezii si italienii sunt functionari ai statului\u2026 Sa fi uitat dumnealor parerea lui Nietzsche asupra filosofiei universitare?
\nCf. \u201eUnzeitgem\u00e4sse Betrachtungen III (Schopenhauer als Erzieher)\u201c: \u201enu poti servi in acelasi timp adevarul si statul\u201c.<\/p>\n

6) Cf. scandaloasa prefata realizata in colaborare cu Barbara Cassin pentru reeditarea unui capitol din \u201eIntroducere in metafizica\u201c a lui Heidegger la Seuil, in 2008. Dintre lucrarile sale, numai \u201eLe Si\u00e8cle\u201c are meritul de a fi pus intrebari cu adevarat importante pentru vremurile noastre, in special capitolul consacrat Comunei din Paris si conceptiei sale despre putere fundamental anti-autoritare.<\/p>\n

7) Iata ce scrie pe banderola, evident rosie, de pe coperta celui mai recent volum al lui Zizek din librariile frantuzesti: \u201eCel mai periculos intelectual al vremurilor noastre!\u201c Nimic mai grotesc si mai ridicol. Sa nu fi auzit Zizek de vorbele batr\u00e2nului sef de sindicat german si reformist August Bebel (1840-1913), care afirmase, la inceputurile secolului al XX-lea: \u201eC\u00e2nd burghezia ma lauda, imi spun tot timpul ca trebuie sa fi gresit pe undeva…\u201c? Asadar, daca Zizek ar fi fost cel mai periculos g\u00e2nditor al zilelor noastre, de mult ar fi fost el pus sub obroc… Nefiind dec\u00e2t poate cel mai putin periculos, verbozitatea discursului sau impotriva Printului conducator face din el alibiul perfect pentru politica reala si represiva a prezentului.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In cadrul Congresului de la Davos, presedintele Frantei a criticat, in discursul sau de deschidere, derapajele speculative necontrolate ale capitalismului, fara insa a condamna si structurile economice si politice care le-au facut posibile. Discursul presedintelui francez n-a izbutit deci sa-i atinga pe bancherii si pe patronii prezenti in acel perimetru unde se desfasoara, anual, sacra… Cite\u0219te mai mult »Capitalismul, critica marxista si subiectul istoric astazi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1189,1187,104,1188],"class_list":["post-1567","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-caraibe","tag-congresului-de-la-davos","tag-obama","tag-teddy-kennedy"],"views":4231,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1567","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1567"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1567\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1567"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1567"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1567"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}