Proclamatia Micului Print:
\nLa toti de fata si viitori, sanatate!
\n\u201eAm asteptat cu sufletul la gura disparitia nevrednicului McMic din spatiul media-alimentar al acestei tari, pentru a putea redacta acest manifest. C\u00e2ta \u00eeng\u00e2mfare mercantila, oameni buni, pe un lant de restaurante de m\u00e2ncare rapida (nu iute), \u00een \u00eencercarea de a ne fura noua, rom\u00e2nilor, cel mai de pret rasfat gustativ pe care \u00eel avem. Nu! Nu vrem ca micii nostri sa fie rezultatul tocarii unei vite \u00eentregi \u00eentr-o masina de tocat gigantica si spurcata, prin orificiile careia sa iasa apoi o pasta roz asemanatoare cu \u00eenghetata de capsuni! Cu ce ati dori? Cu crema de vaca sau topping de porc? Curat respingator!\u201c. Iar aici autorul chiar vorbeste serios. \u201eSa trecem, \u00eensa, la chestiuni mai serioase, de natura programatica. Cei care sunt de natura antigramatica sunt poftiti sa dea pagina. Asadar, \u00een fiecare an se organizeaza \u00een tara noastra o puzderie de zile sau festivaluri dedicate abundentei ne\u00eentrecute a produselor rom\u00e2nesti. Unii ar spune chiar \u201eabundentei incalificabile\u201c, crez\u00e2nd ca \u201eincalificabil\u201c este sinonim cu \u201eincomparabil\u201c, dar ce sa le ceri? Din locul \u00een care te afli si p\u00e2na la linia orizontului, c\u00e2t cuprinzi cu ochii, nasul si gura, ai parte de festivaluri ale cepei, usturoiului, tuicii, palincai, borsului de peste, sarmalei, caltabosului, mamaligii, c\u00e2rnatului, cred ca si slaninei, dar niciodata de un omagiu sau macar de o ne\u00eensemnata ceremonie tribala \u00eenchinata apoteozei magnificilor mici. Curios lucru, av\u00e2nd \u00een vedere faptul ca micul este cel mai popular preparat de carne din Rom\u00e2nia, nu? Traiasca! Citisem \u00eentr-o zi ca Liga pensionarilor din Arad si-ar fi pus \u00een g\u00e2nd si-n sanatate sa organizeze, acum ceva vreme, un festival al mititeilor, \u00eensa fara succes; or fi cazut greu la stomac. Tin sa mentionez ca stirea era at\u00e2t de bine scrisa \u00eenc\u00e2t nu am reusit sa-mi dau seama de la bun \u00eenceput daca festivalul era dedicat mititeilor din gratar sau nepoteilor; noroc cu poza atasata. Asadar, ce e de facut, oameni buni? Mai ales acum, \u00een vremuri de restriste c\u00e2nd micii nostri sunt amenintati cu extinctia de catre marea Comitie Europeana. Om fi ramas noi fara huila, ARO, Carpati si Snagov si poate Oltchim, dar sa ne ia si micii de la gura? Ba bine ca nu! Bicardonat de sodiu sau nimic!
\nChiar nu \u00eenteleg de ce prietenul si preparatul nostru national micul, a.k.a. mititelul, nu are si el o zi speciala dedicata maretiei sale? Sa fie, domnule, fixat \u00een calendar un eveniment de anvergura care sa cuprinda \u00eentreaga noastra dragoste si admiratie pentru aceasta carnita, al carei fum \u00eenecacios ne permite \u00een fiecare primavara sa deschidem o noua punte de comunicare cu raiul. Vorba aceea, ce e bun si lui Dumnezeu \u00eei place. Mai la sud de rai, nici Sarsaila nu cred ca ar spune \u201enu\u201c unui bulgare de carne suculent, rumen si rasfatat din plin cu mustar; ar fi concordie \u00eentre paradis si infern! O imagine scandaloasa, desigur, daca e sa ne luam dupa aparente, dar \u00een mod limpede bogomilismul s-ar fi nascut pe meleagurile noastre, de nu s-ar fi grabit vecinii nostri, bulgarii, sa inventeze dulceata aceea minunata de trandafiri. Cam astfel ar fi stat lucrurile si cu nemtii si dorinta lor initiala de a investi la noi pe litoral, dar cu asta deja intram \u00een alt bors de peste. Apropo, distractie placuta la Balcic!
\nRevenind la proclamatia noastra, cu cine sa ne mai \u00eentelegem, domne, \u00een tara asta? De ce nu ni se permite noua, cetatenilor rom\u00e2ni, sa avem si noi o zi nationala, poftim, a gastronomiei, dar cu micul \u00een prim-plan? Sa putem si noi sa celebram cum se cuvine tot succesul acestei chiftele din flori, toata straduinta pe care si-a dat-o acest neprihanit c\u00e2rnat bastard, \u00een \u00eencercarea de a ne satisface toate poftele alimentare! Ce profunda lipsa de respect pentru un simbol culinar cu traditie seculara. Se duc de r\u00e2pa valorile constitutive ale acestei tari! Trebuie sa recunoastem, drept si fara sovaire, faptul ca micul, doar el, este regele bucatariei noastre traditionale rom\u00e2nesti. Invocati prestigiul sarmalelor? Da, \u00eel recunosc, dar originea lor este o chestiune, totusi, prea echivoca. Bulgarii si s\u00e2rbii sustin ca sarmaua e a lor, noi si turcii la fel, de \u00eeti vine sa zici ca \u00een confruntarile balcanice nu ne-am fi omor\u00e2t \u00eentre noi pentru o f\u00e2sie de pam\u00e2nt, ci mai degraba pentru o foaie de varza murata. Daca ma \u00eentrebati pe mine, eu as spune ca au inventat-o sarmatii; doar erau prieteni cu dacii. \u00cen schimb, micul aproape ca se confunda cu propria noastra istorie. Si nu este ceva de care sa ne fie rusine, ba dimpotriva.
\nSa va explic, asadar, acest lucru prin intermediul unei povesti pe care unii oameni zelosi se \u00eencapat\u00e2neaza sa o conteste chiar si astazi. Da, chiar si \u00een ziua aparitiei acestui articol. E o lectie de istorie foarte scurta si foarte simpla. Cu toate acestea, nu sunt sigur c\u00e2t de multi compatrioti (mai) stiu ca rom\u00e2nii se trag din daco-romani, iar micii din patricieni.
\nPoftim? Da, asta a fost toata povestea, nu a trebuit sa fac dec\u00e2t o scurta referire. Cine nu s-a prins trebuie sa ia tot articolul de la \u00eenceput. Aviz celor care n-au reusit sa ia bacul nici macar la Oltenita; pentru a ajunge la Tutrakan, desigur. Puteti lasa spr\u00e2nceana st\u00e2nga jos acum.
\nCine sunt patricienii? Pe l\u00e2nga faptul ca sunt niste c\u00e2rnati pe care \u00eenca \u00eei puteti gasi umbl\u00e2nd prin restaurantele traditionale, c\u00e2ndva acestia reprezentau o casta de elita \u00een structura socio-politica a Imperiului Roman, fiind parte integranta a establishment-ului nobiliar si posed\u00e2nd o putere de influenta considerabila \u00een bucataria interna a Forumului Roman.<\/p>\n
Dupa circa 1600 de ani, odata cu Iordache Ionescu si al sau legendar local \u201eLa Iordache\u201c sau \u201eLa Idee\u201c, aflat c\u00e2ndva pe strada Covaci din cartierul Lipscani, patricienii au decis sa se debaraseze de \u00eenvelisul lor roman si sa devina rom\u00e2ni \u2013 adica niste mici. Odata dezgoliti, dintr-o casta de elita ei au devenit, peste noapte, o pasta de elita! Din asta rezulta ca micii sunt de carne nobila, nu? Daca englezii au fish & chips, americanii hamburger si derivate, iar italienii mozzarella si pepperoni, apai noi avem mici. Si bat cu pumnul \u00een masa!
\nDaca stau bine si ma g\u00e2ndesc, cred ca bucataria rom\u00e2nesca este singurul punct de referinta \u00een jurul caruia mai orbiteaza identitatea noastra nationala. Pentru ca, spre deosebire de sport, gastronomia nu dezamageste niciodata! Spre deosebire de politicieni, gastronomia este de \u00eencredere si nu minte niciodata! Spre deosebire de alte culturi, gastronomia este singura pe gustul tuturor si ne uneste pe toti \u00een jurul sau! Unde-s doi mici glicemia creste!\u201c
\n\u00cen loc de \u00eencheiere, vreau sa va lamuresc \u00een sf\u00e2rsit cu privire la subicetul acestei proclamatii. Ce usurare pentru voi, dar si pentru autorul acestui text, care nu se va mai obosi sa puna ghilimele si aici. \u00cen definitiv, nici nu stiu daca e vreo proclamatie ce fac eu acum, mai degraba as numi-o reclamatie! O reclamatie \u00een legatura cu pericolul disparitiei micilor de pe gratarele si farfuriile din plastic de unica folosinta ale rom\u00e2nilor. Am aflat cu totii ca pentru a fi totusi salvati, mititeii trebuie trecuti pe lista produselor traditionale de la noi din tara. Cel mai iubit preparat rom\u00e2nesc nu e pe lista noastra? E posibil? Ce ironie! Se pare ca am rezolvat marile probleme ale natiunii, dar au ramas micii. Halal sa va fie!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Proclamatia Micului Print: La toti de fata si viitori, sanatate! \u201eAm asteptat cu sufletul la gura disparitia nevrednicului McMic din spatiul media-alimentar al acestei tari, pentru a putea redacta acest manifest. C\u00e2ta \u00eeng\u00e2mfare mercantila, oameni buni, pe un lant de restaurante de m\u00e2ncare rapida (nu iute), \u00een \u00eencercarea de a ne fura noua, rom\u00e2nilor, cel… Cite\u0219te mai mult »Micul Print<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15661","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1534,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15661","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15661"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15661\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15661"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15661"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15661"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}