Nici urma de astfel de anecdote, glumite, b\u00e2rfe, aluzii la viata mondena (ca \u00een jurnalul lui A. C. Cuza, comentat de noi \u00een numarul trecut din \u201eCultura\u201c) \u00een uriasa corespondenta a sociologului Anton Golopentia (1909-1951), recuperata cu o neasemuita fervoare, dragoste, pricepere de fiica sa, Sanda Golopentia-Eretescu, profesor universitar, lingvist, etnolog, savant de renume international, as zice, daca formula nu s-ar fi tocit si ur\u00e2tit prin utilizarea ei \u00eentr-un alt context.
\nCeea ce impresioneaza \u00een aceasta imposibil de calificat cum se cuvine, de sintetizat \u00eentr-o formula corecta, de apreciat la justa ei valoare munca pe drept cuv\u00e2nt titanica este, pe de o parte, tenacitatea, r\u00e2vna fara margini a cercetatoarei (pentru ca aici este vorba despre o munca de cercetare \u00een cel mai exact sens al cuv\u00e2ntului, de cercetare stiintifica, se \u00eentelege, cu toate ale sale \u2013 scormonit \u00een arhive, transcriere, ordonare, note explicative, studii introductive) si balansul perfect \u00eentre o datorie de suflet a fiicei fata de mostenirea stiintifica a ilustrilor ei parinti \u2013 sociologul, filosoful, omul de actiune Anton Golopentia si profesoara, cercetatoarea, scriitoarea Stefania Cristescu-Golopentia \u2013 si o alta, la fel de apasatoare, de ordin moral, aceea de a restabili adevarul, tinut c\u00e2teva decenii ascuns, \u00een legatura cu viata si moartea (\u00een \u00eenchisoare) a celui pe care H. H. Stahl \u00eel socotea \u201ecel mai dotat sociolog din c\u00e2ti au luat parte la campaniile noastre monografice\u201c, calitate scoasa \u00een evidenta si de sotia sa, \u00eentr-un memoriu pregatit sa-l trimita lui Corneliu Manescu, pe atunci Ministru de Externe al Rom\u00e2niei, fost \u201emonografist\u201c, \u00een campaniile pregatite si conduse de A.G : \u201eNu uitati \u2013 scria St.C.-G. \u00een 1974 \u2013 ca A. Golopentia a fost un om cu conceptii democratice, de o forta morala, inteligenta, cultura si omenie cu totul iesite din comun. Tovarasii lui de generatie si de idei \u2013 care sunt toti la posturi de raspundere \u00een stat \u2013 o stiu destul de bine\u201c (Stefania Cristescu-Golopentia \u201eSporul vietii. Jurnal, studii si corespondenta\u201c, Text stabilit, introducere si note de Sanda Golopentia, Editura Paideia, 2007, p. 476).
\nNu stiu prin ce miracol \u2013 caci este vorba de un miracol \u2013 familia lui Anton Golopentia, sotia\u00a0 si fiica acestuia \u00een primul r\u00e2nd, au reusit sa pastreze, \u00een conditiile teribile ale razboiului, ale schimbarii regimului politic din Rom\u00e2nia, ale persecutiei, urmaririi, arestarii si detentiei capului familiei, documentele cele mai revelatoare ale memoriei timpului \u2013 scrisorile, primite si trimise\u00a0 de acesta, publicate \u00een trei volume masive (\u201eRapsodia epistolara. Scrisori primite si trimise de A. G. (1923-1950)\u201c vol. I Ion Adamesteanu \u2013 Nina Crainic. Editie \u00eengrijita de Sanda Golopentia si Ruxandra Gutu Pelazza. Introducere si note de Sanda Golopentia, Editura Albatros, 2004; \u201eRapsodia epistolara. Scrisori primite si trimise de A. G. (1932-1950)\u201c vol. II (Stefania Cristescu-Golopentia). Editie \u00eengrijita de Sanda Golopentia si Ruxandra Gutu Pelazza, Editura Enciclopedica, 2010, 701 p.; \u201eRapsodia epistolara. Scrisori primite si trimise de A. G. (1917-1950)\u201c, vol. III, Editura Enciclopedica, 2012, 762 p., la care trebuie adaugat volumul \u201eCeasul misiunilor reale\u201c. Scrisori catre Petru Comarnescu, Stefania Cristescu-Golopentia, Dimitrie Gusti, H. H. Stahl si Tudor Vianu. Editie \u00eengrijita si note de Stefania Golopentia s1977t, publicat de Sanda Golopentia, Editura Fundatiei Culturale Rom\u00e2ne, 1999; 344 p), \u00een total peste 2000 de pagini, inclusiv, desigur, prefetele, notele, indicii, iconografia. \u00cen volumul al III-lea sunt cuprinsi, \u00een ordine alfabetica,\u00a0 corespondentii de la Radu Crutescu la Sabin Manuila, ceea ce \u00eenseamna ca alte tomuri \u00eei vor cuprinde pe ceilalti, de la litera M la Z (o mica parte, un segment doar din acest tronson, corespondenta primita de A. G. de la Mihai Pop, \u00een timpul campaniei de la D\u00e2mbovnic,\u00a0 a fost publicat separat, de Sanda Golopentia, \u201eMihai Pop la D\u00e2mbovnic\u201c, \u00een vol. \u201eCentenar Mihai Pop 1907-2007\u201c. Studii si evocari. Editie \u00eengrijita de Ioana Fruntelata, Adrian Stoicescu, Rodica Zane, Editura Universitatii din Bucuresti, 2007, p. 19-52).
\nEditorul nu face doar munca, anevoioasa \u00een sine, de-a dreptul epuizanta, de descifrare, transcriere, ordonare, comentare \u00een note lamuritoare a celor c\u00e2teva sute de scrisori trimise si primite \u00een rastimpul celor 33 de ani, pe c\u00e2t se \u00eentinde corespondenta, din 1917, c\u00e2nd A. G. (am adoptat aceasta abreviere, folosita constant de catre editor, pentru Anton Golopentia) era un copil de 8 ani, p\u00e2na aproape de sf\u00e2rsitul sau tragic, ci, ca unul caruia i-a trecut prin m\u00e2ini, prin fata ochilor si prin minte, si nu o data, \u00eentreg acest masiv corpus epistolar, \u00eel si \u00eensoteste cu o \u201eIntroducere\u201c\u00a0 (p. XXIII-CXLI), ghid mai mult dec\u00e2t util \u00eentr-un hatis de texte trimise si primite de A.G. \u00een intervalul amintit, si cu un aparat critic, metatext la marele text epistolar, fara de care acesta din urma ar ram\u00e2ne, \u00een multe locuri, opac, de ne\u00eenteles.
\nSanda Golopentia reface, cu acribia unui filolog de clasa, contextul fiecarei scrisori, \u00eenc\u00e2t aproape ca, prin descrierea succinta, avem \u00een fata obiectul, scrisoarea, ciorna, cartea postala: \u201eAFG. Scris cu cerneala (ultimul paragraf cu creion chimic) pe o carte postala (recto-verso)\u201c (p. 114) si cadrul general, cultural, social al schimbului epistolar, cu date esentiale despre expeditor si destinatar, despre situarea lor \u00een spatiu la momentul corespondentei (adresele fiecaruia), amanunte despre persoane, carti, evenimente mentionate \u00een scrisoare. Comentariile la scrisoarea nr. 3, trimisa de Mircea Eliade lui A.G. \u00een 12. 2. 1947, cuprind nu mai putin de 22 de note referitoare la personalitati din anturajul celor doi la vremea respectiva (Al. Rosetti, poetul si prozatorul Mihai Niculescu, David Mitrany, \u201eistoric si politolog britanic de origine romana\u201c, Emil Cioran, Alexandru Cioranescu, Nicolae Herescu, \u201epoet, prozator, traducator si eseist, profesor universitar de istoria literaturii latine la Bucuresti, se stabileste la Lisabona, trec\u00e2nd ulterior \u00een Franta\u201c, Joachim Wach, \u201especialist care a introdus distinctia \u00eentre istoria si filozofia religiilor\u201c, Ananda Kentish Coomaraswamy, \u201efilozof si metafizician, istoric si interpret al culturii indiene \u00een S. U. A.\u201c, Piky Victor Radulescu Pogoneanu, \u201eparticipant la cercetarile monografice… diplomat de cariera, arestat, dupa 23 August 1944, mort \u00een \u00eenchisoare\u201c, Constantin Noica, Octavian Vuia, Mircea Vulcanescu etc.), la carti si publicatii aparute atunci, la proiecte ale lui Eliade, realizate mai t\u00e2rziu, o ampla fisa de istorie culturala, \u00eentocmita cu acurateta maxima.
\nPutem presupune ca, pe l\u00e2nga sentimentul datoriei \u00eemplinite, contactul intens, direct cu ilustrul sau parinte si cu aceia cu care el a corespondat, membri ai familiei apropiate (tatal, mama, cei doi frati mai mici, consistent, cu unchi si matusi, veri si verisoare, sporadic) si persoane din mediul profesional, \u00een primul r\u00e2nd cu Dimitrie Gusti, relev\u00e2nd relatii tensionate, la un moment dat, \u00eentre magistru si discipol, dar si cu alti \u201emonografisti\u201c, editorul a trait alaturi de tatal sau \u00eentr-o intensitate pe care v\u00e2rsta frageda a copilariei (Sanda Golopentia avea 12 ani la moartea tatalui ei) nu o \u00eengaduia. Editorul matur de astazi nu lasa sa se \u00eentrevada dec\u00e2t arareori emotia pe care \u00eent\u00e2lnirea cu Tatal din scrisori, ca si posibilitatea de a-l \u00eensoti la Bozovici, la Berlin, \u00een biroul de la Ministerul Instructiunii si Cultelor, pe tern, dincolo de Bug, la \u00eent\u00e2lnirile cu Profesorul si cu ceilalti monografisti i-o vor fi provocat-o. Si fiica pare (nu pare, sigur) a (fi) \u00eenvatat de la A. G. cumpatarea, sobrietatea, demnitatea, corectitudinea, dreapta judecata a sa si a celor din jur, calitatea de \u201ea pretui mai mult adevarul dec\u00e2t politetea\u201c (subl. mea \u2013 N.C.) cum\u00a0 scrie undeva, retrospectiv, A.G. Era dupa \u00eentoarcerea de la studii, la sf\u00e2rsitul \u201eanilor de ucenicie\u201c, c\u00e2nd savantul se pregatea pentru \u00eenceputul zborului fr\u00e2nt prea cur\u00e2nd si brutal de un regim politic de foarte trista aducere aminte.
\nScrise fara vreo intentie calofila, dar redactate \u00eentotdeauna \u00eengrijit (dovada sta si \u00een faptul ca multe din epistolele lui A. G. s-au pastrat \u00een ciorne, etape pregatitoare ale textului expediat) scrisorile trimise (si primite) de Anton Golopentia contureaza portretul unei personalitati de prim rang a culturii rom\u00e2nesti, surprins \u00een ipostaza sa de fiu si frate (un roman de familie, in nuce), coleg, camarad, prieten, sot, tata (alt roman, al familiei sale acum), student, doctorand, functionar, colaborator si redactor al unor publicatii de specialitate, organizator si participant la\u00a0 campaniile de teren al \u201emonografistilor\u201c, g\u00e2nditor (al treilea roman, al formarii profesionale si stiintifice), toate trei pe fundalul celei mai complexe, mai contorsionate, mai fram\u00e2ntate epoci din istoria Rom\u00e2niei moderne, la edificarea careia, ca om al faptei, Anton Golopentia si-a adus contributia, at\u00e2ta c\u00e2t a fost lasat sa o faca. (ultima prezenta publica, pe scena politica, \u00eel surprinde ca \u201eexpert statistic pe probleme de populatie si teritoriu\u201c \u00een delegatia Rom\u00e2niei la Conferinta de Pace de la Paris, august \u2013 octombrie 1946, trei scrisori catre sotia sa, \u00een \u201eRapsodia\u2026\u201c II, p. 551-53). Cele trei volume de corespondenta sunt \u201ed\u00e2ra de s\u00e2nge\u201c pe care omul si savantul Anton Golopentia a lasat-o pe \u201eglobul cel de tina\u201c \u00een scurta, dar efervescenta sa trecere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nici urma de astfel de anecdote, glumite, b\u00e2rfe, aluzii la viata mondena (ca \u00een jurnalul lui A. C. Cuza, comentat de noi \u00een numarul trecut din \u201eCultura\u201c) \u00een uriasa corespondenta a sociologului Anton Golopentia (1909-1951), recuperata cu o neasemuita fervoare, dragoste, pricepere de fiica sa, Sanda Golopentia-Eretescu, profesor universitar, lingvist, etnolog, savant de renume international,… Cite\u0219te mai mult »Scripta manent… Farmecul discret al scrierilor nonfictionale (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8922],"class_list":["post-15659","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnalul-lui-a-c-cuz"],"views":1740,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15659","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15659"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15659\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15659"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15659"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15659"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}