{"id":15655,"date":"2013-05-30T15:29:53","date_gmt":"2013-05-30T13:29:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15655"},"modified":"2013-05-30T15:34:49","modified_gmt":"2013-05-30T13:34:49","slug":"o-mare-expozitie-oravitzan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-mare-expozitie-oravitzan\/","title":{"rendered":"O mare expozitie: Oravitzan"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Nu am sa \u00eencerc vreodata sa\u00a0 \u00eemi arog aere de cunoscator \u00een domenii care trec de expertiza mea. Am studiat muzica doar suficient c\u00e2t sa ajung meloman, iar cunostintele mele \u00een domeniul artelor vizuale sunt si mai precare. Am \u00eensa convingerea ca o educatie artistica minima este cea care ne poate face sa privim arta cu minima \u00eentelegere necesara pentru delectare si pentru reflectie. Si mai cred ca arta adevarata, cea care nu mimeaza trairile si care se naste din inspiratie si munca, nu din impostura, poate oferi diverse niveluri de \u00eentelegere pentru oricine, astfel \u00eenc\u00e2t nimeni nu se poate simti complexat.<\/strong> <\/em><br \/>\nA privi un tablou de Silviu Oravitzan poate fi un exercitiu de admiratie pentru oricine. Chiar si un copil nestiutor va putea sa observe ca lucrarile pictorului banatean sunt pur si simplu frumoase. De aici p\u00e2na la oamenii trecuti prin scoli \u00eenalte, care vor descoperi sensurile profunde ale artei maestrului Oravitzan, sunt o infinitate de trepte ale delectarii artistice, ale revelatiei si ale cunoasterii; oricine poate afla, pentru sine, un loc pe aceste trepte, cu simpla bucurie a privitorului sau cu maxima \u00eentelegere a celui care si-a exersat \u00eendelung mintea si simturile, prin lectura si prin vizite \u00een muzee\u2026<br \/>\nProbabil ca vizitatorul comun al muzeelor de arta rom\u00e2nesti, daca ar fi sa numeasca 10 mari artisti contemporani din tara noastra, nu s-ar g\u00e2ndi sa includa si pe Silviu Oravitzan \u00een acest clasament. Si asta, pentru ca acum el este mai cunoscut \u00een strainatate dec\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia.<br \/>\nNascut \u00een 1941, \u00eentr-un sat din Caras-Severin, copilul \u00eenvatatorilor Iosif si Ecaterina Cretu, el a urmat p\u00e2na \u00een 1963 cursurile scolare, liceale si universitare doar \u00een Banat. Tot acolo, a avut si primele expozitii, la Lugoj, \u00een 1966, si la Timisoara, \u00een 1968. Legat sufleteste de Oravita, unde a si trait o vreme, si-a ales numele pe care \u00eel va asterne pe p\u00e2nze si sub care s-a facut cunoscut \u00een \u00eentreaga lume. Totusi, pentru cine \u00eei parcurge biografia, este evident faptul ca Silviu Oravitzan este un artist care nu s-a grabit. Abia \u00een 1969, pe c\u00e2nd \u00eenca era profesor de desen, expune pentru prima oara \u00een Capitala la Sala Dalles (care, pe vremea aceea, este adevarat, era regina salilor de expozitii bucurestene, cea care consfintea recunoasterea valorii unui artist!) si, \u00een fine, \u00een 1976, pentru \u00eent\u00e2ia oara participa la o expozitie \u00een strainatate, la Manchester; nu \u00eemplinise 35 de ani. Se poate spune ca, abia de atunci \u00eencoace, cariera lui Silviu Oravitzan \u00eencepe sa capete recunoastere, fiind invitat sa expuna \u00een Grecia, Germania, Portugalia, Suedia si Franta, \u00een urmatorul deceniu. P\u00e2na \u00een 1989 avusese mai multe expozitii \u00een strainatate dec\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia. Dar lucrurile nu s-au schimbat nici dupa acel an. \u00cen continuare, raportul expozitiilor din Rom\u00e2nia, \u00een comparatie cu cele din strainatate, continua sa fie cam de una la trei, p\u00e2na \u00een ziua de azi. Totusi, numarul acestora a crescut mult, \u00een ultimii 15 ani, dupa ce a avut primele expozitii \u00een SUA. Publicul din Rom\u00e2nia l-a (re)descoperit cu adevarat abia \u00een 2007 si 2009, cu prilejul unor importante expozitii pe care le-a avut la Sibiu si, respectiv, la Timisoara. A mai expus, \u00eentr-un grup de prestigiu, \u00een anul 2012, la Mogosoia, dar adevarata \u00eentoarcere \u00een Bucuresti, prima dupa 1969, o face abia acum, \u00een 2013, prin ceea ce \u00eemi pare a fi cea mai importanta expozitie a unui artist rom\u00e2n contemporan din acest an.<br \/>\nExpozitia se numeste simplu: \u201eOravitzan\u201c. Artistul nu a vrut sa continue seria de expuneri \u201eLux Lumen\u201c, desi unele din lucrari provin din perioada \u00een care, \u00een deceniul trecut, Oravitzan a organizat mai multe prezente ale sale, aleg\u00e2nd acest nume. Lumina lumii este cea care \u00eel calauzeste mai departe pe Silviu Oravitzan, desi, adeseori, ai senzatia ca \u00eensusi Dumnezeu i-a suflat peste pensula, cobor\u00e2nd pe Pam\u00e2nt cu lumina Sa. Prevazuta initial sa se desfasoare \u00een cinci sali diferite, p\u00e2na la urma, din motive care nu \u00eei sunt imputabile artistului, expozitia actuala se constituie \u00eentr-un periplu prin mai multe sali: \u201eIrina Nicolau\u201c, \u201eOaspeti\u201c si \u201eFoaier\u201c \u2013 toate acestea, la Muzeul National al Taranului Rom\u00e2n \u2013 si \u00een \u201eHolul cu mozaic\u201c din palatul de la Mogosoaia. Vernisajele au avut loc \u00een zilele de 16 si 19 mai, str\u00e2ng\u00e2nd un mare numar de cunoscatori si de curiosi.<br \/>\n\u00cen mod evident, arta lui Oravitzan nu poate fi povestita. Cei care au vorbit la cele doua vernisaje, secretarul de stat Radu Boroianu, (\u00eenca) directorul Muzeului de Arta Timisoara, Marcel Tolcea (despre a carui rusinoasa \u201eevaluare\u201c, de catre o comisie organizata sub patronajul Consiliului Judetean Timis am scris, cu putina vreme \u00een urma) si Doina M\u00e2ndru, directorul adjunct al Centrului Cultural Palatele Br\u00e2ncovenesti, au \u00eencercat sa adune, \u00een putine cuvinte, esenta unui \u00eendelung parcurs intelectual, sintetizat cel mai bine \u00een trecerea prin cele trei sali de la muzeul bucurestean. Acolo, din atmosfera aproape sepulcrala a Salii \u201eIrina Nicolau\u201c, trecem la explozia de lumina pogor\u00e2ta, parca de la Hristos \u00eensusi, prin filtrul unei muzici tibetane\u00a0 (aleasa de compozitoarea Cornelia Tautu), \u00een Sala \u201eOaspeti\u201c si ne ridicam spre ceruri \u00een abstractismul stelar din Sala \u201eFoaier\u201c. C\u00e2t despre expozitia din palatul br\u00e2ncovenesc, nici ca se putea alege mai bine o sala precum \u201eHolul cu mozaic\u201c, unde aurul pardoselii si obiectele colectiei Nasta par sa fie gazde perfecte pentru lucrarile lui Oravitzan, care \u00eentregesc spatiul, de parca ar fi trebuit sa se nasca acolo.<br \/>\nDesi, de aceasta data, se concentreaza pe expresia picturala, expozitia lui Oravitzan are relief sculptural \u2013 fapt evident si numai daca am privi modul \u00een care sunt expuse lucrarile din primele doua sali. Impresia pe care vizitatorul o are este ca maestrul si-a g\u00e2ndit lucrarile parca special pentru aceste sali. Munca intensa, alaturi de cele doua curatoare (Monica Morariu, pentru expozitia de la Muzeul Taranului, si Doina M\u00e2ndru, pentru cea de la Mogosoaia) nu se lasa ghicita, pentru ca este acoperita de firescul pe care numai marea arta \u00eel poarta.<br \/>\nDe la Ion Frunzetti si Andrei Plesu p\u00e2na la Radu Preda si Ioan I. Ica jr., multi au fost cei care au vorbit despre opera lui Oravitzan. Probabil, \u00eensa, ca unul dintre cei care a reusit sa sintetizeze cel mai bine mesajul acesteia a fost Paul Barbaneagra, atunci c\u00e2nd a spus: \u201eSigur ca nimeni nu poate vindeca alienarea lumii moderne, dar macar o asemenea arta da posibilitatea sa ne-o asumam mai putin dureros, mai putin catastrofic. Adica, ne ajuta sa gasim un echilibru interior, \u00een raport cu dezechilibrul care devine din ce \u00een ce mai sufocant, mai apasator, datorita unei forte care vine din ad\u00e2ncul fiintei si care \u00eeti permite sa-ti reamintesti anumite valori, care nu sunt numai ale artei, care sunt ale fiintei, pentru ca arta traia, \u00eenainte, ca expresie a fiintei, nu ca expresie a unui talent, a unui punct de vedere personal. Or, aceasta re\u00eentoarcere la originile artei si la raportul de ordin ontologic cu lumea constituie, cred, poate principala calitate a artei lui Silviu Oravitzan.<br \/>\nAlbumul realizat de galeristul timisorean Razvan Gavrila, \u00eentr-un timp record, si care poate fi cumparat din expozitie, este interesant pentru oricine va \u00eencerca sa ia cu el, acasa, o parte din opera maestrului.<br \/>\nExpozitia poate fi vizitata p\u00e2na la 23 iunie, la muzeul bucurestean, si p\u00e2na la 30 iunie, \u00een cel de la Mogosoaia. \u201ePoate? am spus? Ma scuzati.\u201c Expozitia trebuie vizitata\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nu am sa \u00eencerc vreodata sa\u00a0 \u00eemi arog aere de cunoscator \u00een domenii care trec de expertiza mea. Am studiat muzica doar suficient c\u00e2t sa ajung meloman, iar cunostintele mele \u00een domeniul artelor vizuale sunt si mai precare. Am \u00eensa convingerea ca o educatie artistica minima este cea care ne poate face sa privim arta&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-mare-expozitie-oravitzan\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O mare expozitie: Oravitzan<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15655","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":2187,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15655","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15655"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15655\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15655"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15655"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15655"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}