Am mai folosit acest titlu \u00een urma cu ceva ani si am crezut ca nu voi mai avea ocazia sa-l notez. Fusesem convins ca moda trecutelor stagiuni, c\u00e2nd se prezentasera concertant \u201eManon Lescaut\u201c, \u201eMacbeth\u201c, \u201eTurandot\u201c, \u201eCei doi Foscari\u201c etc. (cel putin primele doua transformate ulterior \u00een spectacole), a apus. N-a fost sa fie asa. Pentru Anul omagial Wagner, fostul management al teatrului liric din Splai anuntase o noua productie scenica a operei \u201eTannh\u00e4user\u201c, cu regie, decoruri, costume asa cum se cuvine. Urma sa faca parte si din programul apropiatului Festival \u201eGeorge Enescu\u201c. Din ratiuni necunoscute mie, noua conducere a optat \u00eensa pentru versiunea concertanta a capodoperei si, implicit, titlul a fost scos si de pe afisul festivalului. Un lucru firesc pe cale de consecinta, data fiind prezenta, tot concertanta, a \u00eenca patru opere de Wagner, constituentele \u201eRing\u201c-ului.
\nChiar \u00een aceste conditii, noul \u201eTannh\u00e4user\u201c a desav\u00e2rsit la Opera Nationala un triunghi onorant, alaturi de \u201eOlandezul zburator\u201c si \u201eLohengrin\u201c (anterior reprezentate si existente \u00een repertoriu), singurul c\u00e2t de c\u00e2t mai comod si mai accesibil de a fi produs \u00een conditiile de existenta limitata a vocilor rom\u00e2nesti apropiate (\u00eentr-o anumita masura) de cele autentic wagneriene. \u00centr-o perspectiva rezonabila de timp, nici nu poate fi vorba de \u201eRienzi\u201c, \u201eRing\u201c, \u201eTristan si Isolda\u201c sau \u201eParsifal\u201c, cum g\u00e2ndeau \u00een trecut unii aventurieri.
\nLa \u201eTannh\u00e4user\u201c, al doilea semn de mirare a venit din plasarea orchestrei \u00een fosa, o alegere neobisnuita pentru o versiune concertanta, c\u00e2nd tot aparatul sonor ar fi trebuit sa se afle pe scena.
\nPrezenta la pupitru, dupa un \u201eLohengrin\u201c glorios, a lui Cristian Mandeal a fost prima garantie a noii realizari. Apetenta marelui maestru rom\u00e2n pentru descatusarea efluviilor sonore wagneriene este evidenta. Revin de multe ori la amintirea unui concert la Ateneu, acum circa douazeci si cinci de ani, sustinut \u00een compania Orchestrei Filarmonicii \u201eTransilvania\u201c din Cluj-Napoca. Cristian Mandeal oferea o versiune rascolitoare a Marsului funebru la moartea lui Siegfried din \u201eAmurgul zeilor\u201c. Mi-am spus atunci: \u201eIata un mare wagnerian!\u201c si momentul mi-a ramas \u00een memorie cu putere de referinta.
\nG\u00e2ndirea dirijorului se \u00eenscrie \u00een ratiunile de patrundere \u00een spiritul filosofic al tramei intrinsec legate prin muzica si text. Analitica este puternica si transpunerea \u00een sunet se face cu imersarea \u00een profunzimi, cu rezultante \u00een subtilitati de expresie, poetica si constructii majestuoase. Transferul de fluid catre solisti, catre public, se simte, se percepe si \u00eenalta sufletul. Maestrul daltuieste de multe ori cartezian, taios, motiv pentru care uvertura si bacanala din primul act au avut o oarecare severitate, detasata de conductul romantic suplu. Un accelerando care a guvernat \u00een actul secund corul invitatilor la Castelul Wartburg a surprins. \u00cen rest, tempii au avut logica si echilibru. Sub bagheta lui Cristian Mandeal, Orchestra Operei Nationale a atins o culme a coerentei, sunetului compact si dens, a scos \u00een evidenta valoarea componentilor ei, stadiu de la care calitatea unor instrumente se observa cu indicii necesare pentru ameliorare.
\nClujeanul Marius Vlad Budoiu a abordat rolul titular \u00eentr-o perfecta cunostinta a stilisticii wagneriene, proba a unei culturi ad\u00e2nci, serioase. Desi cu voce \u00eenvaluitoare, tenorul a c\u00e2ntat eroic, incisiv, cu accente potrivite si a pigmentat discursul sau sonor cu expresive tente coloristice \u00een mezzavoce. Printre altele, minunata a fost replica mortii \u201eHeilige Elisabeth, bitte f\u00fcr mich!\u201c, rostire resemnata \u00een piano, ca sinteza a parcursului eroului prin viata. Culminatia serii pentru Budoiu si \u00eentregul concert a fost Povestirea Romei \u201eInbrunst im Herzen\u201c (actul al III-lea), emotionanta si patetica, pentru care tenorul a economisit multa energie \u00een actul al II-lea. Ma refer la unele replici repetitive de forta precum \u201eErbarm dich mein\u201c, pierdute \u00een tumultul orchestral-coral. Aspect foarte important, pronuntia \u00een limba germana a fost impecabila.
\nExemplara a fost demonstratia de progres vocal, de evolutie prin instruire continua (un mare bravo! profesoarei Georgeta Stoleriu), altminteri cerinta pentru orice c\u00e2ntaret, facuta de t\u00e2nara mezzosoprana Antonela B\u00e2rnat, la debut \u00een dificilul rol Venus. Frumosul glas al artistei este \u00eemplinit, rotunjit, omogen, a capatat consistenta si serveste frazele muzicale de la lirismul superb si senzual la forta de penetranta a acutelor extreme, emise \u00een mare siguranta. Este drept ca aceste atacuri aduc voalari pasagere imediate \u00een registrul grav, dar, prin performanta \u00een rol, Antonela B\u00e2rnat anunta posibilit\u00e3ti mari de abordare \u00een viitor a unor eroine arhetipale din repertoriul de mezzosoprana, Carmen, Dalila… Un c\u00e2stig pentru Opera Nationala.
\nElisabeth a fost Iulia Isaev, soprana cu timbralitate fasta prin pretioasele armonice, frazare impecabila si inteligenta \u00een c\u00e2nt, care a daruit rugaciunii \u201eAllm\u00e4cht’ge Jungfrau!\u201c (actul al III-lea) sensibilitate si nuantari extreme, inflexiuni imponderabile \u00een piano, alaturi de linistea si reculegerea implorarii. A fost momentul de v\u00e2rf al artistei, \u00een seara premierei. Marea arie din actul secund, \u201eDich teure Halle, gr\u00fcss ich wieder\u201c, a avut av\u00e2nt, \u00een pofida unor intonatii mai putin precise.
\nMa \u00eentreb de ce seful de orchestra, \u00een calitatea sa de responsabil al spectacolului, cititi concertului, nu a ales o alta solutie pentru interpretul lui Wolfram, baritonul Eugen Secobeanu, un artist cu glas important (nu aceasta este problema), dar lipsit de moliciunile si nobletea timbrala cu care trebuie sa fie \u00eenzestrate frazele renumitului cavaler si bard Wolfram von Eschinbach, at\u00e2t \u00een invocatia catre Luceafar (care a suferit si intonational), c\u00e2t si \u00een adresarile catre Tannh\u00e4user si Elisabeth sau \u00een interventia din S\u00e4ngerkrieg.
\n\u00cen celelalte roluri au c\u00e2ntat Horia Sandu (Hermann), Liviu Indricau (c\u00e2nt cultivat \u00een Walther von der Vogelweide), Vasile Chisiu (Biterolf), Daniel Madia (Heinrich der Schreiber) si Filip Panait (Reinmar von Zweter). Total nesigura a fost Andreea Sali (Un pastoras). \u00cen plus, a c\u00e2ntat \u00eentr-o limba germana absolut neinteligibila.
\nCorul mare, pregatit de maestrul Stelian Olariu si cel de copii (Smaranda Morgovan) au facut fata cu brio dificilelor portative. Si daca nu ar fi existat micile nesigurante ale Sirenelor din scena bacanalei, totul s-ar fi derulat fara repros.
\n\u00cen programul de sala a figurat si semnatura Adrianei Urmuzescu pentru… scenografie, light- si video-design. Au fost doar surogate, una-doua cortine, deja obisnuitele (la Opera Nationala) proiectii electronice (unele redundante cu textul) si cam at\u00e2t. De multe ori, am simtit nevoia relationarii actoricesti \u00eentre personaje, ca suport al expresivitatii lor \u00een c\u00e2nt. Versiunea concertanta a \u00eempiedicat-o, unii interpreti au stat doar cu ochii \u00een partitura.
\nCu multe plusuri si ceva minusuri, \u201eTannh\u00e4user\u201c \u00een Anul Wagner a fost o buna realizare. Ma \u00eentreb \u00eensa daca se mai poate spera la o versiune scenica \u00een Bucuresti. Cine stie…? Altminteri, pacat de munca depusa. Nu trebuie uitat ca Opera Nationala este \u00een primul r\u00e2nd institutie de spectacole.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am mai folosit acest titlu \u00een urma cu ceva ani si am crezut ca nu voi mai avea ocazia sa-l notez. Fusesem convins ca moda trecutelor stagiuni, c\u00e2nd se prezentasera concertant \u201eManon Lescaut\u201c, \u201eMacbeth\u201c, \u201eTurandot\u201c, \u201eCei doi Foscari\u201c etc. (cel putin primele doua transformate ulterior \u00een spectacole), a apus. N-a fost sa fie asa. Pentru… Cite\u0219te mai mult »Din nou, premiera concertanta la Opera<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[685],"class_list":["post-15647","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-opera-nationala"],"views":1621,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15647","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15647"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15647\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15647"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15647"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15647"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}