{"id":15643,"date":"2013-05-30T15:18:02","date_gmt":"2013-05-30T13:18:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15643"},"modified":"2013-05-30T15:18:02","modified_gmt":"2013-05-30T13:18:02","slug":"in-numele-fiului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-numele-fiului\/","title":{"rendered":"In numele fiului"},"content":{"rendered":"

David Grossman, Caderea din timp,<\/em> traducere de Gheorghe Miletineanu, Iasi, Editura Polirom, 2013.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201ePe timp de pace, copiii \u00eesi <\/strong><\/em>
\n\u00eenmorm\u00e2nteaza parintii. <\/strong><\/em>
\nRazboiul rastoarna ordinea fireasca <\/strong><\/em>
\nsi face ca parintii sa-si <\/strong><\/em>
\n\u00eenmorm\u00e2nteze copiii.\u201c (Herodot)<\/strong><\/em><\/p>\n

Scriitorul David Grossman si-a pierdut fiul \u00een confruntarile armate israeliano-libaneze din vara anului 2006. Uri a cazut la datorie la doar doua zile dupa ce tatal sau, alaturi de Amos Oz si A.B. Yehoshua, sustinuse, \u00een cadrul unei conferinte de presa, necesitatea \u00eencetarii focului si gasirii, la masa negocierilor, a unei solutii pasnice pentru conflictele din zona. Confruntarile armate s-au \u00eencheiat la scurt timp dupa aceea, las\u00e2nd, \u00eensa, \u00een urma, durerea multor familii israeliene care-si pierdusera copiii \u00een aceasta tragica escaladare a violentei care a marcat, ca si \u00een alte ocazii, Orientul Mijlociu. Fara sa-si propuna sa scrie texte autobiografice si evit\u00e2nd cu grija sa vorbeasca despre propria sa suferinta, David Grossman a publicat, de atunci \u00eencoace, doua texte tulburatoare, \u201eP\u00e2na la capatul pam\u00e2ntului\u201c (2008) si \u201eCaderea din timp\u201c (2011). Iar daca \u00een primul caz cititorul are \u00een fata povestea unei mame, Ora, \u00eendurerate de pierderea lui Ofer, fiul sau, \u00een cel de-al doilea scriitorul israelian urmeaza pasii unui tata care decide sa o porneasca el \u00eensusi catre tar\u00e2mul unde a ajuns fiul sau dupa moarte. Deopotriva, Grossman construieste un veritabil labirint al vocilor \u2013 de altfel, cartea este subintitulata \u201eo poveste pe mai multe voci\u201c \u2013 care recompun, pe r\u00e2nd, fiecare \u00een felul sau, c\u00e2te o poveste ce va contribui la alcatuirea unui extrem de sugestiv si de viu tablou al suferintei, dar si al capacitatii omului de a se ridica, cu demnitate, deasupra propriei dureri.
\n\u00centre scris si melancolie<\/strong>
\n\u00cen eseul \u201eDoliu si melancolie\u201c, Sigmund Freud descrie pe larg procesul psihic care \u00eencepe cu negarea inconstienta a mortii celor dragi si care duce, treptat, la acceptarea acestei realitati dureroase, \u00een momentul \u00een care fiinta umana se simte capabila sa vorbeasca despre o astfel de pierdere, iar apoi sa-si reconfigureze\/ reg\u00e2ndeasca propria existenta, oric\u00e2t de dificil poate fi demersul acesta. Numai ca unele situatii sunt mai putin obisnuite, c\u00e2ta vreme scriitorul lovit de nenorocirea pierderii unei fiinte apropiate are adesea tendinta nu at\u00e2t de a \u00eencerca sa-si reorganizeze viata \u00eentr-un mod care sa o faca oarecum acceptabila ori mai usor de suportat, c\u00e2t de a surprinde \u00een cuvinte tocmai marea suferinta de care e cuprins. Prin urmare, acel complex proces al doliului implic\u00e2nd experienta melancoliei e destul de putin aplicabil \u00eentr-un asemenea caz, \u00een primul r\u00e2nd deoarece actul \u00eensusi al scrisului, ca si literatura traita \u00een cel mai deplin sens au darul de a pastra vreme \u00eendelungata sentimentul iremediabilului si esenta dezastrului personal \u00eentr-o forma vie si de-a dreptul concreta; dar si de a da omului curajul de a merge mai departe. Iar \u201eCaderea din timp\u201c, de David Grossman, reprezinta un excelent exemplu \u00een acest sens. Punctul de plecare este, desigur, legat de experienta personala, \u00eensa, depasind acest nivel, autorul realizeaza o complexa investigatie literara a diferitelor chipuri si forme de manifestare a suferintei, a carei forta artistica extraordinara trebuie pusa \u00een legatura, oric\u00e2t de paradoxal ar putea sa para acest lucru, si cu capacitatea lui Grossman de a jongla cu resursele nebanuite ale unei adevarate poetici a distantarii si, deopotriva, cu evaluarea atenta a semnificatiilor exilului.
\nDistantarea, evidenta si daca avem \u00een vedere modul \u00een care textul este structurat, miz\u00e2nd mult pe resorturile poeziei si pe valentele stilistice ale unui discurs de o intensitate lirica rara, este si rezultatul deciziei autorului de a nu scrie un text care sa convinga din punctul de vedere al mai vechiului realism psihologic, ci de a se raporta la o maniera artistica de-a dreptul mitologica, evidenta \u00eenca din primele pagini, Barbatul fiind hotar\u00e2t sa paseasca \u00een lumea celor morti: \u201e\u2013 Dar, spune-mi, ce \u00eenseamna \u00abacolo\u00bb? Nu exista un asemenea loc, nu exista nici un acolo! \u2013 Daca mergem acolo, \u00eenseamna ca acolo exista. \u2013 Si de-acolo nu exista \u00eentoarcere pentru nimeni. \u2013 Fiindca p\u00e2na acum s-au dus acolo numai morti.\u201c Dialogul celor doi soti afectati de moartea, cu cinci ani \u00een urma, pe front, a fiului lor dezvaluie incapacitatea lor de a-si continua existenta de p\u00e2na atunci, marcata de imposibilitatea am\u00e2ndurora de a mai rosti vreun cuv\u00e2nt: \u201eMai mult dec\u00e2t de vocea mea, mi-a fost dor de vocea ta.\u201c
\nDrumuri si calatorii \u00a0<\/strong>
\nAstfel \u00eenc\u00e2t obisnuinta cotidiana, farfuria cu supa si orele petrecute \u00eempreuna, \u00een tacere, \u00een bucatarie, vor fi parasite de barbatul care, convins de propria sa singuratate, va pleca \u00eentr-o calatorie pe parcursul careia va descoperi nu numai suferinta altor semeni ai sai, loviti de nenorociri aproape identice, nu doar doliul si gustul lacrimilor, ci mai ales ca, oric\u00e2t de greu \u00eei vine sa creada, nu este singur. O moasa, un fost profesor de matematica, un cizmar, femeia muta din navod, si, alaturi de acestia, Cel care noteaza tot ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een oras ori Centaurul sunt personajele care, dincolo de faptul ca \u00eel ajuta pe Grossman sa structureze cartea \u00een primul r\u00e2nd la un nivel simbolic, au darul de a marca traseul initiatic al Barbatului plecat \u00een cautarea fiului pierdut. Discut\u00e2nd cu acestia sau ascult\u00e2ndu-i cum \u00eesi deapana povestile, \u201eBarbatul care merge\u201c (asa cum i se va spune dupa plecarea de acasa) redevine capabil sa stabileasca si sa pastreze o legatura cu cei de l\u00e2nga el si, \u00eenca mai important, sa comunice. De altfel, acesta este efectul \u00eent\u00e2lnirilor pe care le au asupra tuturor celor implicati, spre finalul cartii acestia nemaifiind individualizati si transform\u00e2ndu-se \u00een \u201eCei care merg\u201c, ale caror voci \u00een cor, asemenea celor din tragedia greaca, rostesc marile adevaruri ale lumii \u00een care traiesc \u2013 \u00een care traim. \u00cen fond, preocuparile le sunt asemanatoare, iar discursurile, \u00eenrudite, fiecare \u00een parte a pierdut un copil, un fiu ori o fiica, \u00een razboi ori din cauza cine stie carei nenorociri, mai demult sau mai de cur\u00e2nd.
\n\u00censa David Grossman realizeaza pericolul la care s-ar expune daca ar plasa actiunile fie ele si simbolice ale acestei carti \u00een lumea israeliana contemporana. Prin urmare, scriitorul creeaza un alt cadru pentru \u201eCaderea din timp\u201c: un soi de univers atemporal, o localitate de pe malul unui lac, aflata sub dominatia unui duce doritor a sti totul despre oamenii de aici, drept pentru care si-l apropie pe Cel care noteaza tot ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een oras, dar numai dupa ce-i cere iar apoi \u00eei ordona acestuia sa o uite pe propria sa fiica: \u201eNu pot, \u00cenaltimea Ta. \u00cen ziua \u00een care s-a \u00eent\u00e2mplat nenorocirea mi-ai poruncit s-o uit. (…) Uit parul ei scurt si subtire.\/ Uit degetele ei trandafirii, aproape stravezii.\/ Uit c-a fost copila mea rasfatata si gingasa.\/ Uit cum era…\u201c Evident, si aceasta figura, la fel ca si celelalte mentionate sunt, \u00een fond, extensii simbolice ale tatalui, imaginea care strabate cartea de la \u00eenceput p\u00e2na la sf\u00e2rsit. Si, chiar daca sunt diferite clasele sociale din care provin si chiar daca sunt diferite si circumstantele \u00een care si-au pierdut copiii, cu totii depun marturie despre durere si pierdere, despre suferinta imposibil de \u00eendurat, dar si despre nevoia fiecaruia de a gasi undeva, cumva, alinare. Fie si numai prin cuvintele pe care le spun ori pe care si le spun. \u00censa, deloc \u00eent\u00e2mplator, Barbatul care merge este cel care va explica demersul tuturor si, \u00een egala masura, titlul acestei at\u00e2t de tulburatoare carti, imposibil de \u00eencadrat \u00een rigorile vreunei specii literare: \u201eChiar si dorul meu de tine\/ e-ntemnitat\/ \u00eenauntrul timpului. Doliul\/ se-nvecheste, \u00eembatr\u00e2neste\/ cu anii, si sunt zile \u00een care el\/ este nou-nout,\/ proaspat.\/ Asa si m\u00e2nia fata de tot ce ti-a fost rapit. Dar tu\/ de-acuma nu.\/ Tu \u00eensuti de-acuma nu.\/ Tu esti\u00a0 \u00een afara timpului.\/ (…) Un om dintr-o tara\u00a0 \u00eendepartata mi-a povestit c\u00e2ndva\/ ca pe limba lui\/ despre cineva care a murit \u00een razboi se spune\/ A cazut.\/ Asa si tu: ai cazut\/ \u00een afara timpului, timpul\/ \u00een care salasluiesc eu\u00a0 trece\/ prin fata ta cineva\/ sta singur\/ pe peron,\/ \u00eentr-o noapte\/ a carei negreala s-a scurs\/ toata\u00a0 dinauntrul ei.\u201c
\nCaderea \u00een literatura<\/strong>
\nCentaurul reprezinta, \u00een cartea de fata, o aparitie aparte, c\u00e2ta vreme, spre deosebire de modelul sau mitologic jumatate om, jumatate cal, acesta e prezentat drept o fiinta care nu doreste ori nu mai poate sa se desprinda de biroul sau, loc unde a adus toate lucrurile fiului decedat cu cincisprezece ani \u00een urma si, de atunci, \u00eencearca sa \u00eenteleaga, scriind, ce s-a \u00eent\u00e2mplat si, mai cu seama, de ce s-a \u00eent\u00e2mplat astfel: \u201eNu sunt \u00een stare sa-nteleg ceva p\u00e2na nu pun acel ceva pe h\u00e2rtie. Sa-l \u00eenteleg cu adevarat \u2013 vreau sa spun cu deplina exactitate. Acum te rog sa scrii cu litere mari, cu litere uriase: trebuie neaparat sa-l creez din nou sub forma de poveste.\u201c Dar, chiar daca va face asta, \u00een cele din urma va \u00eentelege ca povestea pe care el o asterne cu infinita grija pe h\u00e2rtie nu va reusi niciodata sa-i readuca baiatul la viata, ci \u00eel va ajuta pe el \u00eensusi sa traiasca, sa duca o existenta \u00een care sa-l poata pastra pe fiul sau aproape. Daca nu \u00een carne si oase, macar prin intermediul cuvintelor menite a-i duce mai departe povestea. Devine evident, \u00een acest punct, ca centaurul este un dublu al imaginii scriitorului, la fel ca si Barbatul care merge si, la alt nivel, la fel ca Cel care noteaza tot ce se petrece \u00een oras. Iar cartea lui David Grossman devine, citita din aceasta perspectiva, \u00eencercarea tuturor de a spune p\u00e2na la capat povestea unui copil prematur plecat dintre cei vii si a-i pastra, astfel, vie amintirea, reprezentata, \u00een general, de cele mai mici gesturi, de vreun sur\u00e2s, de modul \u00een care fiul se trezea sau fiica adormea, de sunetul pasilor lor. De aici exilul voluntar pe care \u00eel aleg parintii marcati de durerea ca fiul ori fiica lor nu au avut sansa de a trai. Si tot de aici destramarea realitatii si alegerea excelenta din punct de vedere estetic pe care o face Grossman de a prezenta totul prin intermediul monologurilor poetice ale acestor voci ratacitoare pe tar\u00e2mul dintre lumea celor vii si tar\u00e2mul celor morti.
\n\u201eCaderea din timp\u201c reprezinta, \u00eensa, si un extraordinar dialog intertextual pe care autorul \u00eel \u00eentretine cu texte celebre, de la Biblie la scriitorii israelieni ai prezentului (Amos Oz sau Hanoch Levin), trec\u00e2nd prin lirica lui E.E. Cummings sau a lui Rainer Maria Rilke, ale caror poeme sunt mentionate \u00een mod explicit. Pe de alta parte, fragmente semnificative ale acestei carti sunt puse sub semnul operei chiar daca niciodata amintite ca atare a lui John Donne: \u201eAm auzit o voce\/ de femeie \u00eenalt\u00e2ndu-se din\/ oras\/ ca orice om e\/ o insula,\u00a0 ca nu se poate\/ cunoaste\/ un alt om\/ dinauntrul lui\u201c, spune la un moment dat Barbatul care merge. Si, chiar daca, dupa cum suspina o voce de copil, \u201eEste\/ suflare este\/ suflare \u00een\u00a0 durere este\/ suflare\u201c, povestea, amintirea, rostirea celor vii vor pastra, oric\u00e2t ar fi de dureros acest lucru, amintirea celor morti, salv\u00e2ndu-i, astfel, de la risipirea \u00een neant: \u201eSi-at\u00e2ta doar, mi se rupe inima,\/ dragul meu drag,\/ la g\u00e2ndul\/ ca-i cu putinta,\/ ca am gasit\u00a0 pentru asta\/ cuvinte…\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

David Grossman, Caderea din timp, traducere de Gheorghe Miletineanu, Iasi, Editura Polirom, 2013.   \u201ePe timp de pace, copiii \u00eesi \u00eenmorm\u00e2nteaza parintii. Razboiul rastoarna ordinea fireasca si face ca parintii sa-si \u00eenmorm\u00e2nteze copiii.\u201c (Herodot) Scriitorul David Grossman si-a pierdut fiul \u00een confruntarile armate israeliano-libaneze din vara anului 2006. Uri a cazut la datorie la doar… Cite\u0219te mai mult »In numele fiului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8917,8916],"class_list":["post-15643","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-caderea-din-timp","tag-david-grossman"],"views":1157,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15643","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15643"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15643\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15643"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15643"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15643"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}