Saptam\u00e2na trecuta, scriind despre Eugen Simion, ma refeream si la un eseu al criticului intitulat \u201eLimitele compromisului\u201c. Reamintesc, Eugen Simion face acolo o distinctie neta \u00eentre ceea ce numeste \u201eculpa estetica\u201c si \u201eculpa morala\u201c, \u00een judecata oricarui autor prima fiind, \u00een opinia sa, cea care trebuie luata \u00een considerare \u00eenainte de toate. Fireste, \u201eculpa morala\u201c nu poate fi ocultata, dar ea trebuie avuta \u00een vedere abia \u00een al doilea r\u00e2nd. \u00cen fond, este ceea a facut si G. Calinescu \u00een \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een prezent\u201c. Criticul nareaza viata operei si biografia celui ce a creat-o, cea dint\u00e2i din perspectiva estetica, cealalta dintr-una moral-psihologica. \u00cen \u201eIstoria…\u201c sa, o vasta fresca, fiecare scriitor, mare sau mai putin important, fiecare personaj real sau imaginat, \u00eesi gasesc locul pe care \u00eel merita \u00een viziunea marelui critic. Totodata, Calinescu convoaca la grandiosul symposion cititorul, care sa-i continue g\u00e2ndul si sa completeze, eventual, tabloul. Aerul de noutate perpetua al acestei epopei, de at\u00e2tea ori remarcat, se datoreste si acestei formidabile deschideri care fascineaza si te implica aproape fara sa-ti dai seama. Pentru Calinescu, valoarea literaturii consista si \u00een imaginea ei. Iconografia, dar si o harta \u00een relief imaginata de el \u2013 din pacate nerealizata, din cauza dificultatilor tipografice si nu numai \u2013 erau menite sa o potenteze.
\n\u00centr-o conferinta rostita la 75 de ani de la moartea lui Eminescu, Calinescu vorbea despre artistii, despre scriitorii \u201esigilati de destin\u201c, rari \u00een comparatie cu cei care \u201eau o opera eminenta si o biografie monotona si fara semnificatie\u201c. Dar \u00een \u201eIstoria…\u201c sa, criticul releva de fapt traiectoria unui destin generic. Forta sa epica de a pune totul \u00eentr-o noua miscare si \u00eentr-o noua ordine se vadeste si \u00een ceea ce priveste literatura (si cultura) noastra veche, ce i se revela ca \u201eun bloc de marmura \u00een care stau \u00eenca nenascuti Eminescu si Creanga, Caragiale si Sadoveanu\u201c. \u00cenc\u00e2t efortul lui Calinescu ne apare ca fiind al unui re\u00eentemeietor de mituri. De mituri fecunde. Gratie lui retraim, asa-zic\u00e2nd, marea geneza si cresterea limbii si literaturii rom\u00e2ne. Criticul schiteaza portrete vii si formuleaza propozitii fundamentale care astazi nu-i lasa sa doarma linistiti sau sa se delecteze cu v\u00e2natoarea pe unii istorici literari… demistificatori.
\nUn exemplu este si capitolul consacrat lui Miron Costin de la a carui nastere se \u00eemplinesc, iata, 380 de ani. Cel ce ne-a lasat \u201eLetopisetul Tarii Moldovei\u201c, \u201eDe neamul moldovenilor\u201c, poemul \u201eViata lumii\u201c are, scrie Calinescu, o contributie esentiala privind sintaxa: \u201eCunoscator al limbii latine, el a desfasurat-o \u00een spiritul si cu ajutorul limbii noastre, pastr\u00e2ndu-i toate registrele si toate fluierele. Cu el sintaxa literara apare \u00eenceputa si cu desav\u00e2rsire \u00eencheiata, \u00een stare de a exprima orice g\u00e2nd\u201c. Maestru al portretului el \u00eensusi \u2013 a se vedea, de pilda, cele ale lui Hasdeu, Maiorescu, Eminescu, Creanga, Caragiale, Iorga, Vasile P\u00e2rvan etc. \u2013 , Calinescu remarca arta portretistica a lui Miron Costin, \u00een portretele caruia \u2013 \u201eintra \u00een masuri egale simtul personalitatii si ideea de destin\u201c. Scriitor \u00een toata puterea cuv\u00e2ntului, Miron Costin \u201eobserva sistematic, compune, si ceea ce iese de sub pana lui este rodul unei arte. El are lunga respiratie epica, simtul sublim al destinului uman, mestesugul patetic de a se opri din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd sa rasufle de greutatea faptelor si sa le contemple de sus. Nu mai avem de-a face cu o cronica, ci cu desfasurarea organica a unei epoci, \u00een valuri mari, rostite si sustinute cu expresii de popas si trimitere. Descriptia e atenta, constructiva. Cronicarul are viziunea apocaliptica. Pagina \u00een care descrie navala lacustelor este cea mai puternica transfigurare biblica a realitatii din literatura rom\u00e2na, un maret episod dantesc…\u201c \u00centr-una din epistolele expediate de la Iasi editorului sau, Alexandru Rosetti, \u00een timp ce elabora \u201eIstoria…\u201c, Calinescu postula ca literatura rom\u00e2na nu e de conceput fara Miron Costin. La r\u00e2ndul sau, Vladimir Streinu considera ca el este \u201eprimul nostru mare clasic\u201c. \u00cen alta ordine de idei, Elvira Sorohan releva: \u201eDoi sunt, cu precadere, scriitorii din opera carora au fost pastrate, \u00een limbajul intelectual uzual, formulari memorabile: Costin si Caragiale. Gravitatea cuvintelor celui dint\u00e2i e contracarata de miza comica din formulele caragialesti. Coexista \u00een natura rom\u00e2nului gravitatea si zeflemeaua? Sau una i-a luat locul celeilalte, \u00een timp?\u201c \u00cenclin sa cred mai degraba \u00een a doua varianta.
\nScriind sententios: \u201e…nu este vremea sub om, ci bietul om sub vremi\u201c, Miron Costin pare ca \u00eesi prevedea si \u00eesi definea propriul destin. Unul cu valoare de simbol, caci, observa tot Elvira Sorohan: \u201e…toata cariera lui \u00een istoria Moldovei ilustreaza conflictul etern \u00eentre intelectualul autentic si puterea politica vremelnica.\u201c Marele carturar si scriitor sf\u00e2rseste, cum se stie, prin a fi decapitat la mosia sa de l\u00e2nga Roman, din ordinul domnitorului Constantin Cantemir. Este apogeul \u00eens\u00e2ngerat, tragic al \u201ecarierei\u201c sale, pe deplin graitor privind drama unei culturi si, \u00eentr-un plan mai larg, a unei istorii. Asa st\u00e2nd lucrurile, nici nu mai importa daca ordinul de executie dat de domnitorul nestiutor de carte avea sau nu o motivatie politica, fie ea si majora. Criticul Mihai Ungheanu este autorul unui foarte interesant eseu de justitiara istorie literara. El a \u00eentreprins o ancheta pentru a clarifica \u00eemprejurarile \u00een care capul cronicarului \u201ea cazut \u00een tar\u00e2na lumii \u00eenselatoare\u201c, soldata cu concluzii mai mult dec\u00e2t plauzibile.
\nDe la un faimos ministru si sfatuitor al lui Napoleon stim ca mai grava dec\u00e2t o crima este o greseala politica. Daca ar fi sa dam crezare cercetarilor si \u2013 de ce nu? \u2013 sa tragem unele \u00eenvataminte din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat de at\u00e2tea ori \u00een istoria rom\u00e2nilor, chiar \u00een cea mai recenta, ar presupune sa admitem ca Miron Costin a fost lichidat din ratiuni politice. Asta ar \u00eensemna sa admitem si ca domnitorul analfabet, orbit de putere si prada intrigilor, a preferat o crima unei erori politice. Miron Costin nu era \u00eensa numai un om politic, cu \u00eenalte demnitati \u00een statul acela de tip medieval, ci si un ilustru intelectual al vremii. Ca G. Calinescu vedea \u00een uciderea cronicarului un semn tragic al \u00eensusi destinului culturii si istoriei noastre ne-o dovedeste si un alt gest al sau. \u00cen 1940, c\u00e2nd legionarii \u00eel ucid pe Nicolae Iorga, el tine, la Universitatea din Iasi, un curs despre Miron Costin. Oricum, fapta \u00een veci neprescriptibila a lui Constantin Cantemir este si o crima, si o eroare politica cu reverberatii \u00een veacurile viitoare, chiar daca sau poate tocmai de aceea, p\u00e2na la urma, \u201ebiruit-au g\u00e2ndul\u201c si nu securea calaului.
\n\u00cen Iasi cronicarul are o statuie care e o capodopera a genului. O datoram initiativei si stradaniei unor mari personalitati ale culturii nationale: Mihail Kogalniceanu, Al. Odobescu, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, B.P. Hasdeu, V.A. Urechia, Vasile Pogor, Leon Negruzzi. Piatra fundatiei monumentului, opera a sculptorului Wladimir C. Hegel, s-a pus la 12 iunie 1888. La baza lui au fost \u00eengropate osemintele cronicarului si ale fratelui sau Velicico, aduse de la Barbosi-Roman unde Costinestii au fost decapitati \u00een 1661. Nicolae Tonitza aprecia: \u201eCea mai reusita statuie din care s-au ridicat pe pam\u00e2ntul tarii rom\u00e2nesti este, fara tagada, statuia cronicarului Miron Costin, din Iasi. Estetii sunt unanimi \u00een aceasta parere. Este cea mai reusita, fiindca \u00eendeplineste toate calitatile ce se cer unui monument public. E elocventa, fara sa fie zbuciumata. E ireprosabila ca forme anatomice si ca proportii. E ideal adaptata la un soclu cu o arhitectura pitoreasca si cuminte. E documentat costumata. E expresiva si sugestiva. Si, mai cu seama, e decorativa si perfect \u00eencadrata \u00een decorul \u00eenconjurator…\u201c
\nInaugurarea a avut loc la 30 septembrie 1888, \u00een prezenta a zece mii de participanti, un record pentru acea vreme, \u00eentre care membrii delegatiilor de studenti din Bucovina si Polonia. La impresionanta ceremonie au rostit discursuri Kogalniceanu, V.A. Urechia si Vasile Pogor.
\nAsa cum am mai relatat si altadata, dupa mai bine de un secol de la acel moment de \u00eenalta emotie, \u00een harmalaia postdecembrista, c\u00e2nd bande de huligani si infractori \u00eesi bateau joc, nestingherite, de tot si de toate, inclusiv de morminte, pana din m\u00e2na lui Miron Costin, ce lunecase suier\u00e2nd istoric \u00een aerul \u00eennobilat de clasici al Iasilor si al Moldovei, a fost smulsa si a disparut. Durerea cronicarului va fi \u00eentrecut-o cu mult pe cea suferita c\u00e2nd i s-a taiat capul!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Saptam\u00e2na trecuta, scriind despre Eugen Simion, ma refeream si la un eseu al criticului intitulat \u201eLimitele compromisului\u201c. Reamintesc, Eugen Simion face acolo o distinctie neta \u00eentre ceea ce numeste \u201eculpa estetica\u201c si \u201eculpa morala\u201c, \u00een judecata oricarui autor prima fiind, \u00een opinia sa, cea care trebuie luata \u00een considerare \u00eenainte de toate. Fireste, \u201eculpa morala\u201c… Cite\u0219te mai mult »Un destin emblematic: Miron Costin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15641","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2108,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15641","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15641"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15641\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15641"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15641"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15641"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}