{"id":15632,"date":"2013-05-30T15:10:04","date_gmt":"2013-05-30T13:10:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15632"},"modified":"2013-05-30T15:10:04","modified_gmt":"2013-05-30T13:10:04","slug":"o-biografie-scrisa-si-prescrisa-de-securitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-biografie-scrisa-si-prescrisa-de-securitate\/","title":{"rendered":"O biografie scrisa si prescrisa de Securitate"},"content":{"rendered":"

Clara Mares, Zidul de sticla. Ion D. S\u00eerbu \u00een arhivele Securitatii, Editura Curtea Veche, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Am spus altadata, baz\u00e2ndu-ma pe exemple notorii (dosare de urmarire informativa publicate si comentate), ca Securitatea facea istorie literara, fara sa stie si fara sa vrea. Nu facea opera stiintifica, \u00een acceptia moderna a Analelor (ar fi fost culmea, ar fi fost extraordinar sa fie asa: sa transcrie neutru viata cotidiana a unor subversivi sau disidenti), ci facea politie politica represiva. Nu intentiona mai mult dec\u00e2t sa tina sub observatie intelectualii suspecti pentru ostilitate fata de regimul comunist si sa adune dovezi pentru pericolul ideologic pe care \u00eel reprezinta. Iar aceste dovezi nu erau inocente, nu erau simple foi de observatie sociala si politica a relatiilor si a opiniilor unui scriitor; ele se puteau constitui \u00een acte de acuzare, argumente pentru izolarea unui scriitor, ca potential sau real pericol de subminare a puterii comuniste \u2013 izolare care putea \u00eensemna supraveghere la domiciliu, domiciliu obligatoriu sau \u00eenchisoare severa. Lucrurile se cunosc prea bine, \u00een principiu, ca mod de procedare a institutiei, dar si concret, prin cazurile analizate. Din dosarele Securitatii se pot detasa numeroase biografii documentare \u2013 fragmentare sau, uneori, complete, cu toate detaliile necesare, de la problemele sociale mai generale la cele intime, cu totul speciale. Marturiile (informarile colaboratorilor, rapoartele de serviciu ale ofiterilor de caz) contin distorsiuni vadite, rezultate din comanda politica a supravegherii. Urmaritul trebuia neaparat dovedit ca vinovat. Reactiile lui (cel mai adesea de frica, dar uneori si de sfidare sau tarie de caracter) erau si ele \u00eenregistrate ca atare. Cazurile lui V. Voiculescu, N. Steinhardt sau I.D. S\u00eerbu sunt cele mai relevante si mai pline de \u00eenvatatura ca exemple de moralitate si de rezistenta. Nu exista nimic dubios (cedare, ezitare, scadere a vigilentei, colaborare oric\u00e2t de marunta, compromis) \u00een biografiile lor politice din perioada comunista. De aceea, merita povestite oric\u00e2t de des, pentru exemplaritatea lor.
\nUn recalcitrant indomptabil <\/strong>
\nca personaj<\/strong>
\nAproape tot ce tine de viata lui I.D. S\u00eerbu (biografia intima de la tinerete p\u00e2na la batr\u00e2nete, aspiratii politice, sociale si intelectuale, afirmare literara, relatii umane, corespondenta, organizarea locuintei, conversatii cotidiene, convorbiri telefonice, drumuri prin tara si strainatate, carti, manuscrise, prieteni, adversari, boli etc.) se afla \u00een dosarele Securitatii. Biografia lui nu e doar scrisa de catre Securitate, \u00een sensul depozitarii ei \u00eentr-o arhiva de documente, \u00een dosare voluminoase de marturii despre ce facea \u201eobiectivul\u201c, dar e si prescrisa de Securitate, \u00een sensul influentarii si determinarii ei dupa cerintele constatarilor de eventual pericol politic, p\u00e2na la deturnare si schimbare de sens (mutarea obligatorie a secretarului literar de teatru si a domiciliului sau de la Petrosani, dintre mineri, la Craiova, pentru izolare si o supraveghere mai buna; cenzurarea cartilor; am\u00e2narea sau interzicerea calatoriilor; slabirea \u00eencrederii \u00een prieteni si \u00een sine \u00eensusi; cultivarea suspiciunii; zadarnicirea eforturilor intelectuale). Pe scurt, Securitatea voia sa faca din I.D. S\u00eerbu un alt om. Desi urmaritul avea o disponibilitate sau o orientare de st\u00e2nga (careia nu pot sa-i spun, totusi, vocatie), Securitatea nu a putut sa-l converteasca la credinta \u00een regimul comunist. Era un recalcitrant indomptabil, un spirit critic necrutator, un iubitor al libertatii de opinie cu orice pret, chiar cu pretul paradoxal al libertatii ca persoana.
\nToate aceste fapte sunt consemnate ca atare, elementar, profesional-securistic, \u00eentr-un fel de jurnal de bord al urmaririi acestui caz ideologic de catre Securitate \u00een c\u00e2teva dosare. Perspectiva, epicul, \u00eenlantuirea faptelor si a motivatiilor, viziunea de ansamblu trebuie create din \u00eentreaga reconstituire. Clara Mares cerceteaza aceste dosare, le redeschide, le citeste, le rezuma, le povesteste, le comenteaza, le contextualizeaza si ne arata \u00een ce masura e \u00eenghesuita acolo toata viata lui I.D. S\u00eerbu \u2013 o viata contorsionata \u00een aceste dosare ca \u00een niste cutii constr\u00e2ngatoare, ce obliga povestea biografica sa capete pliuri severe ca fracturi de destin. Sigur ca orice biografie trebuie sa fie documentara, adica bazata pe documentele unei realitati atestabile, culese din mai multe medii si din mai multe surse, \u00een toate reconstituirile unui traseu biografic. Dar ceea ce e neobisnuit \u00een cazul biografiei lui I.D. S\u00eerbu, realizate de Clara Mares, e ca reconstituirea se bazeaza \u00een cea mai mare masura, daca nu \u00een exclusivitate, pe documentele din dosarele de Securitate. Toata viata lui I.D. S\u00eerbu, viata exterioara, dar si parti importante din viata interioara (sentimente, convingeri, aspiratii, relatii personale, ocupatii, procese, declaratii, interviuri, acuzatii, reactiile celui prins \u00een cusca, informari etc.), este \u00eendosariata meticulos de catre Securitate, ca pentru unul dintre cei mai periculosi dusmani ai regimului comunist. Nu s-ar putea spune ca nu era, dar, urmarindu-l pas cu pas si I.D. S\u00eerbu simtind asta, Securitatea l-a \u00eenversunat si mai mult, nu l-a \u00eembl\u00e2nzit.
\nInvestigatia Clarei Mares tinde sa fie completa, at\u00e2t c\u00e2t poate fi o astfel de investigatie \u00eentr-o arhiva incompleta. Autoarea semnaleaza existenta a sapte volume, cu 1680 de pagini, referitoare la evenimente cuprinse \u00eentre anii 1957-1989, un material brut imens. Procedeaza foarte bine ca nu transcrie pur si simplu documentele din dosarele Securitatii, fie si numai cele considerate semnificative, ci le selecteaza, le antologheaza si le comenteaza, alcatuind o naratiune biografica fluenta si strabatuta de fiorul dramatic al unei vieti deturnate de la menirea ei, o viata controlata cu cinism \u00een cele mai mici amanunte. Rezultatul e o biografie documentara prin prisma arhivelor Securitatii, un portret dinamic, \u00een spiritul scriitorului luptator intransigent pe toate fronturile \u2013 o biografie fidela, asa cum numai corespondenta din ultimii ani mai reusea sa transmita o cardiograma: \u201elupta mea iacobina \u2013 dupa cum afirma scriitorul \u2013 cu un secol si un loc geografic \u00een care m-am nascut gresit, piezis, aiurea si inutil\u201c (p. 27). Documentele redau foarte bine o stare permanenta de conflict. I.D. S\u00eerbu a scris cum a trait: piezis. Securitatea nu putea sa-l perceapa altfel.
\nD.U.I. ca D.I.L. (Dosar de istorie literara)<\/strong>
\n\u00cenceputul calvarului vietii lui I.D. S\u00eerbu \u00eel reprezinta acuzatia de omisiune de denuntare a lui Marcel Petrisor, care, dupa Revolutia din Ungaria, ar fi complotat sa mobilizeze studentii la solidarizare cu revolta maghiara, ceea ce i-a atras acuzatia grava de \u201ecrima de uneltire \u00eempotriva securitatii interne a RPR\u201c (p. 53). Anchetele, procesele, detentia \u00een aceasta chestiune dureaza din 1957 p\u00e2na \u00een 1963 si-i vor compromite total t\u00e2narului scriitor sansele unei cariere literare normale, cu un debut la timp. Situatia se complica prin suspiciunea privitoare la piesa de teatru \u201eSovrom-carbune\u201c, banuita de subversiune, iar autorul suspectat de a fi intentionat sa o trimita \u00een strainatate. De la o simpla avertizare \u00een urma anchetei din 1957, urmata de o condamnare de un an, se ajunge \u00een 1958 la o condamnare de sapte ani, \u00een baza acelorasi fapte si acuzatii. Reformulate \u00een octombrie 1958, acuzele \u00eel vor urmari toata viata pe I.D. S\u00eerbu: \u201emanifestari ostile regimului (\u00een perioada evenimentelor din Ungaria a elogiat bandele fasciste, dorind ca \u00een Rom\u00e2nia sa se produca evenimente similare), a scris o piesa dusmanoasa pe care a multiplicat-o la Cluj, \u00eencerc\u00e2nd expedierea ei peste granita\u201c (p. 69). Ostilitatea fata de regimul comunist si subversivitatea operei vor persista ca motive principale de urmarire a lui I.D. S\u00eerbu de catre Securitate p\u00e2na \u00een 1989, la moartea scriitorului. \u201eUn intelectual de talia lui, cu preocuparile sale, cu vehementa opiniilor sale, nu avea cum ram\u00e2ne \u00een libertate\u201c (p. 74) \u2013 afirma cu amaraciune Clara Mares. Va strabate infernul penitenciar si va beneficia \u00een intervalul 1963-1969 de primii ani de libertate \u2013 \u00eensa o liberatte supravegheata \u00eendeaproape. Revine \u00een Valea Jiului, la Petrila, ca miner, iar \u00een februarie 1964 este acceptat secretar literar la teatrul din Petrosani. Fara nici un fel de explicatii, la 1 august 1964 este transferat la Teatrul National din Craiova, tot ca secretar literar, \u00eentr-o forma mascata de domiciliu obligatoriu, pentru a fi mai bine supravegheat. Atentia focalizata pentru cel care facea comentarii ostile la adresa regimului (aduc\u00e2nd critici conducatorilor de stat si de partid) este gradualizata de catre Securitatea Dolj \u00een seriozitate si complexitate, de la actiune informativa \u00een 1965, pentru o documentare preliminara si o str\u00e2ngere de informatii din toate sursele, la dosar de verificare \u00een 1967 si, desigur, dosar de urmarire informativa (D.U.I.), corolarul controlului sever al \u00eentregii activitati a scriitorului, \u00eenconjurat de zeci de informatori zelosi. \u201eSecuritatea era interesata de tot ce scria, g\u00e2ndea si facea Ion D. S\u00eerbu\u201c (p. 105) \u2013 noteaza Clara Mares. Cum sa nu rezulte dintr-un asemenea dosar de urmarire informativa un extraordinar dosar de istorie literara?! Se aduna nu zeci, ci sute de note informative despre comportamentul, relatiile si conversatiile scriitorului la teatru, pe strada, \u00een edituri, este transcrisa corespondenta interna si externa a lui I.D. S\u00eerbu (at\u00e2t scrisori expediate, c\u00e2t si scrisori primite), se instaleaza microfoane \u00een casa, \u00eenregistr\u00e2ndu-se conversatiile zilnice cu sotia sau cu prietenii la telefon, se compara \u00eenregistrarile cu relatarile agentilor pentru a le verifica loialitatea fata de institutie si fidelitatea fata de versiunea autentica a spuselor obiectivului \u2013 ce aparat imens, eficient si bine pus la punct al unei observatii \u201eobiective\u201c de istorie literara!
\nOlimpian Ungherea<\/strong>
\nI.D. S\u00eerbu beneficiaza de specialisti, adica de scriitori securisti, \u00een interpretarea si intrumentalizarea dosarului, \u00een coordonarea actiunilor informative. Nu stiu de ce pune Clara Mares un semn de \u00eentrebare a nedumerire dupa numele unui ofiter de caz, care analizeaza avizat \u201ecauzele celebritatii\u201c lui I.D. S\u00eerbu: \u201eofiterul Ungherea (?)\u201c (p. 108), la care se refera de mai multe ori (p. 106, 107, 114 etc.). E un expert \u00een cazul I.D. S\u00eerbu, lui pare sa-i fi fost adus pe tava (iertata-mi fie expresia nepotrivita) dramaturgul la Craiova: Olimpian Ungherea e un scriitor atestat, autor de romane de spionaj, \u00eenregistrat de Marian Popa \u00een \u201eIstoria…\u201c sa si analizat ca atare \u00een \u201eDictionarul general al literaturii rom\u00e2ne\u201c (vol. VII, T-Z, 2009, p. 87). Lui Victor Achim, ofiter de securitate notoriu dupa 1989, care s-a ocupat la Bucuresti de Uniunea Scriitorilor, Clara Mares \u00eei da fisa biografica \u00eentr-o nota (la p. 110). Putea sa i-o dea si lui Olimpian Ungherea (e cea mai importanta lacuna de informatie pe care i-o reprosez Clarei Mares \u00eentr-o carte impecabil documentata). Daca serviciul informativ este bine str\u00e2ns \u00een jurul lui I.D. S\u00eerbu la Craiova, daca interpretarile insidioase sunt bine comunicate la centru, daca persecutia si controlul total asupra lui I.D. S\u00eerbu au reusit pe deplin \u2013 acestea se datoreaza, desigur, si unui bun specialist ca Olimpian Ungherea, care, ca autor de romane politiste, deci ca scriitor, stia care sunt aspiratiile, sensibilitatile si suferintele unui scriitor ca I.D. S\u00eerbu, stia cum poate fi deceptionat si demobilizat \u00een chiar proiectele lui de scriitor, nu doar \u00een atitudinile ostile fata de regim. C\u00e2nd, \u00een 1969, I.D. S\u00eerbu, era interesat de reabilitarea politica si spera \u00een eliberarea de un trecut ca o povara, dupa un turneu \u00een Bulgaria cu teatrul, scriitorul este vizitat acasa de Olimpian Ungherea, cu o prietenie \u00eenselatoare, dar amfitrionul \u00eei cunoaste perversitatea (p. 121). Sunt pagini excelente de analiza psihologica, realizate de Clara Mares, care \u00eesi cunoaste foarte bine personajul principal.
\nUn roman politic<\/strong>
\nCe d\u00e2rzenie extraordinara e \u00een afirmatia sa disperata din 1977: \u201eVreau sa nu ma las calcat \u00een picioare si sa spun adevarul…\u201c (p. 174). De aceea, mai spune \u00eenca o data Clara Mares, \u201eprin planurile de masuri propuse, Securitatea \u00eesi dorea sa cunoasca fiecare act, fiecare g\u00e2nd si fiecare r\u00e2nd al scriitorului\u201c (p. 189). Iar \u00een acest scop foloseste toate mijloacele, umane si tehnice: informatori, microfoane \u00een casa, interceptari telefonice, arhivarea scrisorilor, perchezitii la birou si acasa, copierea manuscriselor, interventii la edituri si la teatre, pentru carti \u00een curs de aparitie sau piese \u00een pregatire etc. \u00cen anii \u201980, \u201econtinutul scrisorilor, manuscriselor (respinse sau secrete) devine prioritatea absoluta a ofiterilor\u201c (p. 324) \u2013 observa cercetatoarea. Securitatea este mai preocupata acum de scriitorul I.D. S\u00eerbu dec\u00e2t de intelectualul ostil regimului: \u201eManuscrisele lui I.D. S\u00eerbu vor constitui obsesia maladiva a tuturor ofiterilor responsabili de urmarirea scriitorului. Suspiciunea sertarului secret, amenintarea latenta a oricarui r\u00e2nd scris vor constitui mobilurile supravegherii ne\u00eencetate\u201c (p. 134), mai ales dupa ce, \u00een 1986, Securitatea este alertata de manuscrisul romanului \u201eLupul si catedrala\u201c. Referatul Securitatii pe aceasta tema (p. 334) ar merita reprodus si studiat, ca o dovada de vigilenta perversa. Securitatea \u00eesi exercita competenta si \u00een literatura. Era absolut necesar. Altfel dosarul de istorie literara al lui I.D. S\u00eerbu nu ar fi fost complet.
\n\u00cenchegata \u00eentr-o naratiune documentara autentica, individualiz\u00e2nd un personaj uluitor al perioadei comuniste, puternic, memorabil, proiectat pe un fundal de epoca si completat cu personaje secundare si comentarii psihologice, morale si politice adecvate, biografia scriitorului I.D. S\u00eerbu, realizata de Clara Mares exclusiv pe baza arhivelor Securitatii, este construita ca un roman politic nonfictiv rivaliz\u00e2nd cu orice fictiune. Cazul I.D. S\u00eerbu ar trebui sa fie at\u00e2t de bine cunoscut \u00eenc\u00e2t sa devina un reper fundamental \u00een discutiile despre comportamentul politic al scriitorului rom\u00e2n \u00een comunism.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Clara Mares, Zidul de sticla. Ion D. S\u00eerbu \u00een arhivele Securitatii, Editura Curtea Veche, 2011.   Am spus altadata, baz\u00e2ndu-ma pe exemple notorii (dosare de urmarire informativa publicate si comentate), ca Securitatea facea istorie literara, fara sa stie si fara sa vrea. Nu facea opera stiintifica, \u00een acceptia moderna a Analelor (ar fi fost culmea,… Cite\u0219te mai mult »O biografie scrisa si prescrisa de Securitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8914,7527,7528],"class_list":["post-15632","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arhivele-securitatii","tag-clara-mares","tag-zidul-de-sticla"],"views":2563,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15632","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15632"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15632\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15632"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15632"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15632"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}