{"id":15630,"date":"2013-05-30T15:07:50","date_gmt":"2013-05-30T13:07:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15630"},"modified":"2013-05-30T15:07:50","modified_gmt":"2013-05-30T13:07:50","slug":"nu-doar-poezie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nu-doar-poezie\/","title":{"rendered":"Nu doar poezie"},"content":{"rendered":"

Angela Marcovici, Intimitate,<\/em> Editura Charmides, 2013.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Nu stiu cine-l mai citeste azi pe Blake, \u00een afara de filologi, sau cine mai apreciaza, cu onestitate, \u201eSongs of Innocence and of Experience\u201c, dar cert e ca, de atunci, despre experiente s-a tot scris, fie ele religioase ori cotidiene, la fel cum s-a scris si despre inocenta sau despre naivitate, dar rareori s-a scris \u00een mod simultan despre si din interiorul ambelor \u201ev\u00e2rste\u201c. Ba chiar mai rar s-a \u00eent\u00e2mplat asta \u00een interiorul literaturii rom\u00e2ne. Or, daca exista \u00een orizontul literaturii contemporane vreun autor rom\u00e2n care sa cunoasca reteta care sa descrie posibilitatile de combinare, \u00een scris, ale celor doua Weltanschauung-uri, aceasta nu e alta dec\u00e2t Angela Marinescu. E limpede, din acest punct de vedere, de ce noul ei volum se numeste \u201eIntimitate\u201c \u2013 doar aici, doar \u00een aceasta zona, eul \u201ereal\u201c, abisal (liric sau altfel) are curajul sa se priveasca cu luciditate, si sa-si recunoasca ambele fete. Iata, pentru \u00eenceput, doar titlurile unor poeme cuprinse \u00een volum: \u201eAutoportret\u201c, \u201eJurnal\u201c sau \u201e\u00cen afara mea\u201c. De unde mai pui faptul ca autoarea alege sa semneze, de aceasta data, cu numele real. Tocmai datorita acestei dualitati se pot \u00eentrezari, \u00een volumul publicat la Bistrita (Editura Charmides), doua registre sau doua \u201evoci\u201c semnalate deja de cele c\u00e2teva cronici aparute si semnate de Daniel-Cristea Enache, Adina Dinitoiu, Bedros Horasangian si Stefan Baghiu: \u201ede ce ar mai trebui sa iasa la suprafata\/ puii lor vulnerabili p\u00e2na la obscenitate?\u201c, \u201ema misc, fac gesturi cu m\u00e2nile,\/ \u00eemi rotesc \u00een orbite ochii,\/ man\u00e2nc dulceata, \u00eemi pipai s\u00e2nii (unul a disparut)\/ abdomenul si sexul\u201c pe de o parte, si \u201es-au sf\u00e2rsit cam toate lucrurile.\/ se \u00eentrevede ceva\/ caruia nu-i mai pot spune viitor\/ trecutul invadeaza totul\/ viitorul este ultratrecut\u201c, \u201eam ajuns sa simt\/ cu fata la perete.\u201c, pe de alta.
\nNoi, dar vechi<\/strong>
\nChiar daca \u00een ultima vreme, \u00een majoritatea interviurilor, poeta dadea semne de satietate \u00een fata cuv\u00e2ntului: \u201eobserv ca nu prea mai am la-ndem\u00e2na cuvinte. Am ramas muta\u201c (\u201eSteaua\u201c, nr. 9-10, 2012), \u201eNu ma mai intereseaza, am depasit povestea cu scrisul\u201c (\u201eAdevarul\u201c, 2010) \u2013, scriitoarea se \u00eentoarce, totusi, la poezie (at\u00e2t la scris, c\u00e2t si la calitatea acestuia): \u201eneputinta puilor este hipoplazica si rece\u201c, \u201e\u00abprecizia de sex a boltii \u00eenstelate\u00bb\u201c, \u201esau poate, c\u00e2nd si mai demult, noi doi, din\/ scaunele\/ noastre cu rotile, deoarece eram handicapati,\/ ne-am atins, mai \u00eent\u00e2i m\u00e2inile, apoi, separati si\/ indiferenti, am privit cu o mare intesitate\/ cerul\u201c. Cu riscul de a suna scolaresc, voi spune ca tocmai din acest motiv volumul Angelei Marinescu poate dob\u00e2ndi statut de arta poetica. Iata, \u00een acest sens, titlurile altor poeme: \u201eAm auzit c\u00e2ntece\u201c, \u201ePost-poezie\u201c. Relevante, \u00een toate acestea, e dimensiunea meta-discursiva a poemelor: \u201eprofesoara de limba franceza, ce i-a facut praf\/ pe elevi\/ si pe ea, handicapata familiei,\/ tipacarescriecus\u00e2nge\/ spunea, oarecum cu grija si emfaza, \u00abam lucrat numai cu cadre universitare\u00bb.\/ tensiunea, neagra, dintre masculii universitari\/ si\/ tipacarescriecus\u00e2nge\/ diferenta de instructie. ei erau \u00een mod cov\u00e2rsitor\/ doctori \u00een litere, critici literari,\/ decidentii \u00een literatura,\/ eseisti cosmopoliti si impregnati de surse\u201c.
\nChiar daca \u00een acest fel poezia ei risca sa piarda din prospetime, din putere sau mai rau, chiar daca autoarea risca sa nu mai surprinda cu nimic, faptul e evitat prin punerea \u00een pagina a unui discurs tonic \u2013 \u201esunt o cadelnita ce se clatina si se prabuseste\/ \u00een fata peretului, adica a tabernacolului\/ fulgerat si trasnit\u201c, \u201epe calea ferata, unde Eleonora si-a pus g\u00e2tul si\/ i l-a spulberat trenul\u201c \u2013 cuplat cu dereglari sau doar distorsiuni la nivelul imaginilor, dure \u00een esenta lor (\u201ecalugaritele sunt otravite, \u00eenca din copilarie,\/ de morbul singuratatii si al mortii\u201c, \u201evorbeam \u00een soapta, cu o fiinta ciudata, nu o\/ putea\/ defini, dimpotriva, ma delimitam de ea, nu\/ voiam\/ s-o ating sau macar s-o privesc,\/ eram detasata, ca un obiect sexual\u201c). Poeta mizeaza pe instrumentalizarea tendentioasa a psihologicului. Fie ca \u00eesi drapeaza sintagmele \u00een ironie si auto-ironie (\u201e\u00eentr-o seara t\u00e2rzie, umeda si contorsionata,\/ at\u00e2t de perfecta \u00eenc\u00e2t mi s-a facut frica\u201c, \u201esomnoroasele femei\/ pasive, lascive, impregnate si penetrate\/ pe la cuiburi se aduna\u201c), fie ca nuanteaza diferite aspecte prin adoptarea unor strategii de self-awareness care, nu o data, se transforma \u00een cinism (aproape englezesc), autoarea pare sa stie cum functioneaza mecanismele manipularii cititorilor (instruiti) de poezie: \u201eam auzit c\u00e2ntece \u00een cer\/ si eu sunt pe pam\u00e2nt\/ miscarile mele sunt reci si precise,\/ nu mai au caldura si confuzia\/ stupida\/ a tineretii\u201c, \u201erudele mele de s\u00e2nge\/ precise si iresponsabile\/ \u00eenvaluite \u00eentr-o\/ ceata deasa\/ danseaza\/ ca niste imagini\/ violente pe zid\u201c.
\n\u201ePeople like us are unhappy in this world and in the next\u201c (Georg B\u00fcchner)<\/strong>
\nPe de alta parte, putem vorbi aici despre o poezie configurata nu doar pe niste structuri schizoide, ci proiectata pe un fond dramatic, daca nu chiar tragic: \u201evibratiile matematice ale intensitatii privirii\/ peretului\/ le am \u00een s\u00e2nge, nu \u00een creier\u201c, \u201epe suprafata hainelor mele se joaca,\/ \u00eentr-un clarobscur derizoriu,\/ nebunia\/ pe dedesubtul hainelormele, pe piele, ma linge,\/ ca un c\u00eeine turbat, nebunia\u201c. Si cum \u00een poezie nimic nu este aleatoriu, merita sa insistam, pret de c\u00e2teva r\u00e2nduri, asupra motto-ului care deschide volumul \u2013 \u201eWoyzeck ist werzweifelt\u201c (\u201eWoyzeck e disperat\u201c) \u2013, preluat din \u201eWoyzeck\u201c-ul lui Georg B\u00fcchner. E recunoscut faptul ca dramaturgul a murit \u00eenainte sa termine de scris piesa si ca diversi autori au \u00eencercat sa o \u00eentregeasca. Se vrea si volumul Angelei Marcovici \u00eenca o asemenea \u201ecompletare\u201c? Posibil. Sa fie acesta un truc, un indiciu intertextual cum ca versurile scrise \u00een ghilimele si\/sau \u00een paranteza ar reprezenta un reflex al aceluiasi tip de disperare? Probabil. Un aspect asupra caruia nu ne putem \u00eendoi, \u00eensa, e ca, \u00een chip postmodern, volumul procedeaza la o actiune de destructurare, deconstructie sau demitizare a unor locuri comune sau conventii poetice: \u201eSomnoroase pasarele\u201c, \u201eAutoportret\u201c, \u201eJurnal\u201c, \u201eNonpoezie\u201c etc\u2026
\nConjugati verbul \u201ea t\u00e2sni\u201c<\/strong>
\nUn volum pe c\u00e2t de liric (a se citi si personal) pe at\u00e2t de rece \u00een tonurile sale, \u201eIntimitate\u201c releva un anumit tip de simtire si sensibilitate exclusiv feminina: \u201esa nu port\/ haine de plumb\/ mate elegante acadamice\u201c, \u201esunt miscarile mele de poeta virgina\u201c, \u201ecredinta, cacofonia si oligofrenia (triada indestructibila\/ sufletului feminin)\u201c. O poezie paradoxala, iata, a disperarii, a neputintei, a nimicului, a nebuniei (\u201enimic\/ nimic\/ nimic\/ nimic\/ nimic\u201c, \u201e\u00eenc\u00e2t ti se face greata si \u00eeti vine sa vomezi\/ mereu si trebuie sa-ti bagi degetele \u00een g\u00e2t.\/ g\u00e2tul, adica beregata\u201c), dar si a frumusetii, a luminii, a soarelui si a Nordului. O poezie care, \u00een consecinta, \u00eenseala asteptarile, si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, o poezie despre rusi, submarine si lichide (s\u00e2nge, urina, saliva). \u00cen majoritatea poemelor exista ceva care \u201et\u00e2sneste\u201c (\u201esa-mi t\u00e2sneasca \u00een fata, mutra alba si descarnata\u201c, \u201esi din cap a t\u00e2snit umbra si \u00eentuneric\u201c, \u201ehemoragie masiva de neputinciosi \u00eentre\/ malurile\/ \u00eenalte ale unui dumnezeu lichid si ironic\u201c, \u201epe cine ar mai putea interesa\/ \u00eentunericul meu\/ din care\/ t\u00e2sneste\/ urina.\u201c) din ad\u00e2ncurile fiintei \u2013 o anabaza lirica ce, din pacate, aduce sinele la suprafata nu \u00een vederea iesirii din infern, ci tocmai pentru a sf\u00e2rsi \u00eentr-unul. Efectul de poezie atinge cotele maxime tocmai aici, fiindca Angela Marcovici stie cum sa fructifice si sa dirijeze aceste \u201eexcursii\u201c virtuale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Angela Marcovici, Intimitate, Editura Charmides, 2013.   Nu stiu cine-l mai citeste azi pe Blake, \u00een afara de filologi, sau cine mai apreciaza, cu onestitate, \u201eSongs of Innocence and of Experience\u201c, dar cert e ca, de atunci, despre experiente s-a tot scris, fie ele religioase ori cotidiene, la fel cum s-a scris si despre inocenta… Cite\u0219te mai mult »Nu doar poezie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8723,8724],"class_list":["post-15630","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-angela-marcovici","tag-intimitate"],"views":1614,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15630","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15630"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15630\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15630"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15630"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15630"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}