{"id":15628,"date":"2013-05-30T15:06:19","date_gmt":"2013-05-30T13:06:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15628"},"modified":"2013-05-30T15:06:19","modified_gmt":"2013-05-30T13:06:19","slug":"toate-impreuna","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/toate-impreuna\/","title":{"rendered":"Toate impreuna"},"content":{"rendered":"

Adrian Popescu, Costumul negru,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Adrian Popescu este, \u00eenainte de toate, un poet cuminte. Nu doar volumul \u201eCostumul negru\u201c (iata, o noua carte de poezii \u00eei apare anul acesta poetului cu una dintre cele mai longevive activitati culturale din Rom\u00e2nia), ci si scrierile anterioare au tradat mereu \u201eteama\u201c lui de a depasi zona confortabila a liricii saptezeciste, \u00een \u201ecoada de cometa a generatiei lui Nichita Stanescu\u201c, dupa cum numeste Ion Pop prezenta echinoxistilor timpurii. Ceea ce nu e neaparat o problema. Pentru ca, desi \u00een mare parte poetica lui Adrian Popescu bate \u00een retragere exact atunci c\u00e2nd i s-ar impune explozii conceptuale, ea recupereaza mereu prin desele diastole discursive. Iar aceasta formula neo-modernista docila ram\u00e2ne un pact literar interesant tocmai prin raritatea exagerarilor si prin acuratetea constructiei.<\/strong> <\/em>
\nSupra-controlul l-a costat mereu pe Adrian Popescu, at\u00e2t \u00een judecatile criticii de \u00eent\u00e2mpinare c\u00e2t si \u00een plasarea sa \u00een ierarhiile literare. Si, desi nu a fost taxat niciodata dur, locurile principale \u00een topurile literare ale ultimelor decenii i-a fost mereu luat de scriitorii care au jucat mai \u201ela risc\u201c. Pentru ca poetul care promite sa construiasca \u2013 daca se potriveste comparatia \u2013 mallarmeian (curat, stilizat, \u00eenchegat) pare greu de receptat tocmai \u00een momentele sale definitorii. Nu numai ca \u201eIstoria critica\u201c a lui Manolescu vorbeste despre poezia sa (\u00eentre cuvintele de lauda, ce-i drept) ca fiind exangua, dar majoritatea antologiilor poeziei postbelice \u00eel trateaza pe autorul \u201eUmbriei\u201c mereu dialectic: pe de-o parte se vorbeste despre talentul (evident, as adauga) al lui Adrian Popescu si, pe de alta parte, poezia sa este acuzata printre r\u00e2nduri de prudenta excesiva. Cam cea mai limpede formulare \u00een legatura cu aceasta ambivalenta interpretativa \u00eei apartine lui Marin Mincu \u00een \u201ePanorama critica\u201c: \u201eLa o lectura prima, impresia de artificialitate si sterilitate, de seceta a trairii este foarte puternica, fac\u00e2nd din aceasta poetica o adevarata sarbatoare a stilului. C\u00e2t timp se ambitioneaza sa scrie o poezie a realelor si nu a realului, Adrian Popescu ram\u00e2ne un remarcabil manierist\u201c.
\nSubtilitati comportamentale<\/strong>
\nTotusi, greu de explicat de ce va fi ramas o problema \u00een discutia critica aceasta maniera Adrian Popescu. Pentru ca, \u00een fond, generatia ’70 \u2013 fara a intra prea mult \u00een discutii de context socio-cultural \u2013 este una care a mizat mereu pe o anumita maniera estetica. Chiar Al. Cistelecan a realizat ca nu poate depasi o recurenta terminologica \u00een discutia critica despre debutul lui Adrian Popescu (dupa cum remarca Stefan Borb\u00e9ly \u00een prefata reeditarii volumului \u201eUmbria\u201c): lirica de tip imnic. Acea \u201epuritate a receptarii lumii\u201c, dupa Ion Pop, \u201elirica beatitudinii, poetica gratiosului si a transparentei\u201c, dupa Eugen Simion, \u201ereveria si meditatia\u201c, dupa Ioan Moldovan, este metoda criticii de a acoperi termenul dur al lui Mincu: \u201emanierismul\u201c. Imnica, poemele religioase, elogiile aduse naturii (Adrian Popescu este secvential unul din poetii rari ai bucuriei), nostalgia v\u00e2rstei, toate \u00eenca retin \u00een 2013 ceva din schemele timpurii ale poetului. \u00censa ultimul volum continua, de asemenea, linia cu adevarat autentica a autorului: priza la mici subtilitati comportamentale.
\nPoemele din debutul volumului \u201eCostumul negru\u201c sunt, totusi, mai degajate. Iar aceasta formula va \u00eenconjura miezul estetizat pentru a reveni \u00een poemele de calatorie si \u00een cele din finalul cartii. Se pare ca \u00eentr-o \u00eencercare de a se reinventa tehnic, Adrian Popescu renunta secvential la formulele livresti, la elegiile intelectualizate si face loc unei poetici extrem de realiste, resemnate si umanizate p\u00e2na la confesiune directa: \u201eStiu ca multi de v\u00e2rsta ta, nu a mea,\/ Au \u00eenceput sa-si piarda cu chimioterapia\/ Ba ficatul, ba pancreasul, ba marul lui Adam,\/ Iar tinerele pe care le admiram pe strada,\/ Sau \u00een cafenele, \u00eesi pierd, mai toate, s\u00e2nii,\/ Dupa metoda profesorului american Halsted s\u2026t Acum suntem o pereche cam bizara,\/ Tu, carnea, o batr\u00e2na stafidita,\/ Eu, un adolescent.\/ \u00cen holurile unui hotel de 5 stele.\u201c, \u201ecarbuni pe spr\u00e2ncene, ca de mult,\/ disperarea care ia chipul veseliei\/ la nemtii cu care calatorim.\u201c, \u201eNu-i nimic grav, numai ca semnele\/ ca-i aproape capatul devin clare:\/ se raresc \u00een tender lemnele,\/ trenul arhaic se face mic si dispare…\/\u201c, \u201eB\u00e2ntuie moartea pe valea Viseului,\/ pe Ion Flora l-a cules, pentru herbarul ei,\/ unde e somnul \u00een culcusul cop\u00e2rseului,\/ ca \u00een bratele unei femei\u201c.<\/p>\n

Aceasta angoasa este specifica poemelor puternice ale lui Adrian Popescu din volumul \u201eCostumul negru\u201c. Pentru ca, de la nostalgie amoroasa la reamintirea copilariei (chiar \u201ecostumul negru\u201c este pretextul tematic al unei re\u00eentoarceri \u00een locurile natale), momentele cu adevarat impresionante sunt cele ale unei griji comune, ale unei confesiuni poetice de mare anvergura: \u201eAcum ne descoperim uscati de v\u00e2ntul sec,\/ de parca am fi stat \u00een pustiul Karantaniei,\/ suferind de foame si de sete,\/ patruzeci de zile,\/ dar nu e dec\u00e2t v\u00e2rsta care,\/ vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, ne-aduce\/ putina, ori multa \u00eentelepciune\u201c.
\nO reusita partiala<\/strong>
\nCiudat, dar \u00een volumul \u201eCostumul negru\u201c, cel mai impresionant ton este acela al detasarii de lumea culturala pe care autorul tine neaparat sa o materializeze poetic. Nu \u201eElegie la pierderea Casei Scriitorilor\u201c \u2013 care, fie vorba \u00eentre noi, e mai mult o \u00eencercare esuata de a dramatiza din interior o situatie cu impact extrem de redus \u2013, nu imnurile religioase sau sonetele descriptive \u00eel readuc pe Adrian Popescu \u00een atentia discutiei literare cu acest volum, ci momentele discursive degajate, poemele ample de meditatie si scurtele diastole discursive despre care vorbeam \u00een debutul cronicii. Pentru ca altfel, schemele poetului sunt previzibile si vetuste, cu toate ca, \u00een repetate r\u00e2nduri, introducerea unui termen cotidian pare sa mai reduca din lipsa generala de autenticitate: \u201eA \u00eenviat, exact, precum a spus,\/ Si m\u00e2na ta a \u00eenghetat pe mouse.\/ Pe cer, nu pe ecran, cu oaste\/\u00a0 De \u00eengeri, cel ranit \u00een coaste,\/ Ioshua-i, Domnul meu, Isus.\u201c, \u201eA saptea-i ziua \u00cenvierii,\/ E ziua laptelui si-a mierii,\/ Se simt si vraja si mirosul,\/ Acestor zile de dumineci,\/ A opta \u00eensa e prinosul,\/ Adie lin, de te cumineci\u201c.
\nDaca unul din factorii principali pe seama carora un poet cu o activitate at\u00e2t de \u00eendelungata ram\u00e2ne \u00een atentia publicului de poezie este capacitatea de a se racorda permanent actualitatii literare, atunci \u201eCostumul negru\u201c, sub aspectul eterogen si inegal, este o reusita partiala. Desigur, este deja o presupunere \u00eendrazneata faptul ca Adrian Popescu se poate sa-si fi dozat poemele pentru a multumi segmente diferite din publicul de carte, \u00eensa aceasta e aproape singura explicatie (\u00een afara gustului personal al autorului pentru anumite registre) a faptului ca poeme ca \u201eDimineata \u00een Urbe\u201c (si sunt multe alte exemple) nu primesc atentia necesara din cauza micilor schematisme secventiale.
\nPoetul Adrian Popescu \u00eencearca sa dovedeasca \u00een ultimul volum ca poate lucra cu ustensile multiple (chiar daca, probabil, totul are legatura de fapt cu gustul pentru registre diverse), \u00eensa multe din aceste \u201ev\u00e2rste poetice\u201c au fost exploatate cu mult mai bine \u00een volumele sale anterioare. Si cum \u201eCurtea medicilor\u201c sau \u201eSuburbiile cerului\u201c nu pot fi rescrise la nesf\u00e2rsit, poemele care conteaza cu adevarat \u00een noul volum pentru reactualizarea poetica se pierd usor printre experimentele si atitudinile artistice prea atent supravegheate si construite.
\n\u00censa acesta a fost dintotdeauna parcursul lui Adrian Popescu: un poet de real talent si, simultan, un \u00eempatimit al formulelor clasice care si-a cenzurat mereu av\u00e2ntul. Lucru care se poate vedea cu ochiul liber, contrast\u00e2nd puternic \u00een momentele \u00een care poezia \u00eei scapa benign de sub control.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Adrian Popescu, Costumul negru, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2013   Adrian Popescu este, \u00eenainte de toate, un poet cuminte. Nu doar volumul \u201eCostumul negru\u201c (iata, o noua carte de poezii \u00eei apare anul acesta poetului cu una dintre cele mai longevive activitati culturale din Rom\u00e2nia), ci si scrierile anterioare au tradat mereu \u201eteama\u201c lui de… Cite\u0219te mai mult »Toate impreuna<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5489,8913],"class_list":["post-15628","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-popescu","tag-costumul-negru"],"views":1228,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15628","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15628"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15628\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15628"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15628"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15628"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}