{"id":15616,"date":"2013-05-30T14:53:25","date_gmt":"2013-05-30T12:53:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15616"},"modified":"2013-05-30T14:53:25","modified_gmt":"2013-05-30T12:53:25","slug":"daca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/daca\/","title":{"rendered":"Daca…"},"content":{"rendered":"

Nu ma voi ori la \u00eendemnurile romantice din poemul \u201eIf\u201c al lui Kipling. Din acel: \u201eDaca-ti ram\u00e2ne mintea c\u00e2nd cei din jur si-o pierd… Daca mai crezi \u00een tine c\u00e2nd altii nu mai cred….\u201c ma intereseaza c\u00e2t de viabil este stoicismul victorian \u00een politica de azi a insularilor. Ce s-ar \u00eent\u00e2mpla daca britanicii ar spune \u201enu\u201c Uniunii Europene? Dar daca euroscepticismul \u00eentins bine si pe continent si-ar continua cursul catastrofal din ultimul an? Raspunsul meu este: pentru proiectul european iesirea Marii Britanii ar fi regretabila, dar nu catastrofala; progresia euroscepticismului, \u00eensa, ar conduce la destramarea Uniunii Europene mai devreme sau nu foarte t\u00e2rziu. Doar ca lucrurile nu sunt chiar at\u00e2t de simple.
\nDilema lui Cameron<\/strong>
\nDaca i-ar consulta acum pe britanici, nu \u00een 2017 cum \u00eesi propune, premierul Cameron ar risca mult fara sa fie convins ca merita sa forteze istoria. \u201eThe Times\u201c a publicat recent rezultatele unui sondaj din care rezulta ca 46% dintre insulari nu vor sa mai auda de Uniunea Europeana. Multora nu le-a placut niciodata sa-si faca traditionala omleta cu ulei de masline italienesc sau grecesc si sa o agrementeze cu o bere daneza. Bacon-ul lor are un gust mai bun, iar o Fuller’s Golden Pride, cu concentratia ei de 8,5% alcool, nu este de aruncat. Ce s-ar \u00eent\u00e2mpla, \u00eensa, daca ar fi consultati bancherii din City of London? Acestia nu vor fi \u00eentrebati niciodata, pentru ca opiniile lor sunt binecunoscute \u00een Downing Street, 10. Ca si predecesorii lui conservatori, premierul David Cameron stie ca, odata intrata, Marea Britanie nu trebuie sa iasa din complicata constructie continentala at\u00e2ta timp c\u00e2t Uniunea Europeana nu se prabuseste fara speranta de a se mai ridica. Economia Marii Britanii este solid asezata pe puterea bancilor din City, iar aceasta putere nu se poate priva de piata europeana at\u00e2t de profitabila. \u00cengrosarea r\u00e2ndurilor euroscepticilor, foarte multi din propriul Partid Conservator, l-a determinat pe Cameron sa recurga la o stratagema de calmare a spiritelor prin promisul referendum din 2017. O stratagema prudent calculata pentru ca p\u00e2na si acest test este pus sub o conditie: daca va fi reales. Or, David Cameron nu este sigur de realegerea lui, nici de c\u00e2stigul pe care l-ar obtine Marea Britanie parasind Uniunea Europeana. Dar daca, p\u00e2na \u00een 2017, Uniunea Europeana \u2013 ca publicist \u00eemi permit sa ma folosesc de ipoteze \u2013 va continua sa se clatine zdravan, ce vor face britanicii? \u201e\u00cen absenta reformelor, spune Cameron \u2013 si are dreptate \u2013, exista pericolul ca (proiectul) Europa sa esueze si ca britanicii sa se \u00eendrepte spre iesire. Daca parasim Uniunea Europeana, cale de \u00eentoarcere nu ne mai ram\u00e2ne.\u201c \u00cen aceste conditii, Cameron se uita peste Atlantic \u00een cautarea norocului. Presedintele Barack Obama \u00eei sfatuieste pe guvernantii de la Londra ca mai degraba sa renegocieze locul Marii Britanii \u00een Uniunea Europeana dec\u00e2t sa \u00eempinga tara \u00een izolare. Oric\u00e2t de puternica si de speciala este relatia dintre Londra si Washington, economic vorbind, Marea Britanie este mai aproape de batr\u00e2na Europa continentala dec\u00e2t de New York City. Cu sau fara Uniunea Europeana.
\nPremierul David Cameron \u00eencearca sa-si gaseasca aliati \u00een germani, olandezi si scandinavi \u00een eforturile de reformare a institutiilor europene \u00eenainte de referendum. Dar, pentru asta, el trebuie sa convinga (nu doar pe germani, olandezi si scandinavi) ca Marea Britanie vrea cu adevarat reforma, nu bricolaj institutional. Motive sunt destule. \u00cen afara de revederea conceptuala, macar doua reforme manageriale au devenit urgente: reducerea aparatului birocratic (56.000 de functionari) si chestiunea risipirii bugetului pentru cele trei sedii ale institutiilor europene la Bruxelles, Strasburg si Luxemburg. Macar pentru ca eurodeputatii sunt obligati sa faca o naveta stupida, costisitoare si inutila \u00eentre aceste trei orase. Naveta \u201eeste o obligatie ridicola si ineficienta\u201c, a spus un oficial european prefer\u00e2nd, din pacate, riscului opiniei comoditatea anonimatului. Structurile, functiile si organizarea institutiilor europene trebuie reg\u00e2ndite. Chiar si misiunea lor. \u00cen ultimii ani, preocupate exclusiv de largirea Uniunii Europene, acestea si-au concentrat atentia pe garantarea statului de drept, a democratiei, a dreptului omului si minoritatilor. Teme valabile \u00een continuare, dar pentru unele dintre ele nu exista motive sa mai fie privilegiate. De exemplu, procesul de extindere pare \u00eencheiat, chiar daca se mai discuta de R. Moldova si Serbia, iar \u00een conditiile de azi din Europa protectia minoritatilor a devenit moftul unor scandalagii.
\nDespre egoismul national<\/strong>
\nDupa performanta de a fi oferit francezilor \u00eentr-un an de guvernare doar legea casatoriilor unisex, presedintele Hollande a lansat la ultima conferinta de presa ideea consolidarii unitatii politice a Europei. Oare ce va fi fost p\u00e2na acum Uniunea Europeana, notariat de autentificarea a nivelarii legislative? Glumind, pot spune ca ideea lui Hollande ar trebui sa st\u00e2rneasca invidii si controverse. Invidii, pentru ca francezii tin cu tot dinadinsul, \u00een orice \u00eemprejurare, sa ofere lectii de ideologie continentala. Si controverse, pentru ca astfel de contributii nu mai sunt de mult sustinute de eficienta economica, singura care le-ar putea da prestigiu sau le-ar ajuta sa se impuna. Emisa de la Elys\u00e9e, chiar si ideea unui blocaj al reformelor, \u00eentretinut de egoismul national, suna putin convingator. \u201eRiscul principal pentru Europa \u2013 sustine Hollande \u2013 vine de la faptul ca reorientarea, adica reforma Europei ar putea fi blocata de egoismele nationale. \u00cemi doresc sa se ajunga la o \u00eentelegere cu alte guverne europene \u00een privinta cresterii economice si crearii de locuri de munca.\u201c Nu este suficient sa lansezi judecati (comune si, \u00een plus, discutabile) precum cele ale presedintelui Hollande, care regreta ca \u201eEuropa este privita ca un continent bolnav\u201c. At\u00e2ta doar ca, frantuzeasca fiind, ideea ram\u00e2ne inofensiva. Daca ar fi venit de la doamna Merkel, ar fi sunat amenintator pentru multi, si izbavitor pentru putini.
\nUniunea Europeana are, \u00eentr-adevar, nevoie de o guvernare economica pragmatica, dar ea trebuie discutata cu toata lumea si trebuie sa aiba agrementul majoritatii statelor membre. A construi un plan pentru zona euro si a avea un altul pentru saracii de la margine nu \u00eenseamna viziune noua. O uniune politica la nivelul celor 27 de state \u2013 de la 1 iunie, 28 de state membre \u2013 trebuie sa excluda partajul \u00eentre cei puternici ce se socotesc singurii merituosi, virtuosi, si cei asezati la coltul mesei, tratati doar ca ascultatori, considerati buni sa dea, sa accepte si sa rabde. O Europa a pietei economice, financiare si bancare, ca cea de azi, are de mult doua viteze. Viitoarea Europa politica nu ar trebui sa perpetueze acest model.
\nCum devenim eurosceptici?<\/strong>
\nSimplu: cunosc\u00e2nd mai bine institutiile de la Bruxelles si compar\u00e2ndu-le rezultatele cu misiunea \u00eensasi a Uniunii Europene. La reuniunea din 22 mai a Consiliului European au fost discutate politicile fiscale. C\u00e2nd ne socoteam si noi, rom\u00e2nii, imbatabili \u00een materie de evaziune fiscala, iata ca vine Bruxelles-ul sa ne contrazica. \u00cen multe dintre statele membre frauda fiscala este alarmanta, iar aceasta contribuie serios la deteriorarea starii bugetare a Uniunii Europene. O alta tema dezbatuta \u00een Consiliu, care de asemenea ne priveste, este cea a politicilor energetice \u00een contextul promovarii cresterii economice, crearii de locuri de munca si cresterii competitivitatii. Sa ne oprim, deocamdata, la acest ultim punct. La o discutie pe controversatul subiect al gazelor de sist (explorare, exploatare, interese si profituri), un eurodeputat onest a recunoscut: la Bruxelles este prea puternica activitatea lobby-ului pe problemele energetice. Dupa care z\u00e2mbetul i-a \u00eenghetat, de parca i-ar fi fost teama de urmarile vorbelor scapate parca involuntar. Cum este vorba de o portugheza t\u00e2nara, \u00eei \u00eenteleg spaima.
\nDar problema nu poate sa ne lase indiferenti. Guvernul nostru a \u00eembratisat-o dupa ce partidele de coalitie o anatemizasera \u00een campania electorala. Ca sa pricepem schimbarea trebuie sa ne \u00eentoarcem la spusele onestei tinere deputate portugheze? Cred, de fapt sunt sigur, ca da. Daca lucrurile stau asa, domnul Hollande \u00eesi pune sperante desarte \u00een consolidarea politica a Uniunii Europene. Cineva spunea ca \u00eentre antidot si dubii spatiul de manevra pentru primenirea Bruxelles-ului a devenit foarte \u00eengust. \u00cen ultima vreme s-au acumulat prea multe obstacole \u00een calea reformelor. Institutiile europene au devenit rigide, mai folositoare activitatii de lobby dec\u00e2t articularii proiectului de integrare europeana consacrat prin Tratatul de la Lisabona.
\nMotivele de scepticism ale britanicilor sunt vechi si de \u00eenteles. Ele vin din mentalitatea de insulari, din pierderea beneficiilor \u2013 nu putine \u2013 aduse c\u00e2ndva de fostele colonii, carora li se adauga acum opintelile institutiilor europene. Euroscepticismul aparut recent la rom\u00e2ni \u2013 ca si la portughezi, spanioli, unguri, cehi etc. \u2013 vine din deceptii. Ne-am ales cu prea multi avocati ai democratiei si am pierdut foarte mult \u00een domenii vitale ale existentei: potentialul economic, capacitati de productie, exodul fortei de munca, devalmasie \u00een administratie numai buna pentru coruptie pe fondurile europene. \u00cen Rom\u00e2nia, fondurile europene au intrat \u00een folclor, au puteri de Fat-Frumos: de la bord\u00f9ri, gondole, parcuri, sali si terenuri de sport p\u00e2na la drumuri, autostrazi, aeroporturi, fondurile europene fac totul. Ar fi bine sa fie asa. Deocamdata trebuie sa ni se spuna c\u00e2t reprezinta fondurile europene primite \u2013 nu mai pun la socoteala complicatiile de a le accesa si de a le utiliza \u2013 \u00een totalul contributiilor statului rom\u00e2n la bugetul comunitar. Guvernantii nostri trebuie sa manifeste maximum de grija ca aceste fonduri, pe care rom\u00e2nii sunt \u00eendreptatiti sa le obtina, de fapt sa le aiba, sa nu fie percepute ca niscaiva pomeni. Deocamdata folosim banii \u2013 nici macar pe toti \u2013 pe care Rom\u00e2nia \u00eei varsa anual \u00een pusculita Bruxelles-ului. Ar fi pacat ca rom\u00e2nii sa fie pacaliti cu povesti de adormit copiii. Daca se continua asa, din cei mai proeuropeni vor proveni scepticii de m\u00e2ine. Istoria arata ca, odata prabusita, \u00eencrederea rom\u00e2nului \u00een tovarasul de drum nu mai poate fi rec\u00e2stigata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu ma voi ori la \u00eendemnurile romantice din poemul \u201eIf\u201c al lui Kipling. Din acel: \u201eDaca-ti ram\u00e2ne mintea c\u00e2nd cei din jur si-o pierd… Daca mai crezi \u00een tine c\u00e2nd altii nu mai cred….\u201c ma intereseaza c\u00e2t de viabil este stoicismul victorian \u00een politica de azi a insularilor. Ce s-ar \u00eent\u00e2mpla daca britanicii ar spune… Cite\u0219te mai mult »Daca…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8905],"class_list":["post-15616","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-eurosceptici"],"views":1313,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15616","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15616"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15616\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15616"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15616"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15616"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}