\u00cen numarul 19 al \u201eRom\u00e2niei literare\u201c Nicolae Manolescu \u00eei cedeaza lui Emil Cioran locul editorialului sau: directorul revistei a \u201egasit \u00eent\u00e2mplator \u00een h\u00e2rtiile ramase de la Monica Lovinescu versiunea franceza\u201c a unui text de Cioran dedicat lui Constantin Noica si citit de autoarea \u201eUndelor scurte\u201c la Europa Libera, c\u00e2teva zile dupa moartea filozofului de la Paltinis (4 decembrie 1987). Text inedit, tradus de Nicolae Manolescu, necrologul este un portret extraordinar pe care Cioran i-l face lui C. Noica, prietenul de departe, dar ramas at\u00e2t de viu si de aproape \u00een mintea filozofului din \u201emansarda\u201c. Cu o intuitie pe care numai o minte geniala si turmentata ca a lui o poate avea, Cioran gaseste secretul vitalitatii fostului puscarias \u201econdamnat la sase ani de \u00eenchisoare, care, contrar tuturor asteptarilor, l-au fortificat\u201c. Cioran \u00eel cunoaste ca nimeni altul pe Noica, un spirit partizan, ramas p\u00e2na la capatul vietii credincios incoruptibil acelorasi idei ce i-au \u00eensufletit tineretea, \u00eempotriva tragediei si a izolarii prin care a trecut: \u201eNu e usor de definit\u201c \u2013\u00a0 spune Cioran \u2013\u00a0 \u201esecretul unei asemenea vitalitati. Retras \u00een Carpati, Noica a devenit centrul spiritual al Rom\u00e2niei. Nimic, absolut nimic nu-i putea lua speranta, nimic nu-l putea clatina. Cheia personajului? Incapacitatea lui organica de a se da batut\u201c. Spre deosebire de partizanii retrasi \u00een munti cu arma \u00een m\u00e2na spre a muri \u00een lupta lor cu noua ordine, inacceptabila, din Rom\u00e2nia, Noica, \u201epartizanul\u201c retras \u00een Carpatii Paltinisului este, el, un supravietuitor si, mai mult, cuceritor si \u00eenvingator! Nimic nu i-a putut lua speranta: \u201eincapacitatea organica\u201c, de care vorbeste filozoful din \u201emansarda\u201c, este \u00een realitate taria de nebiruit a celui ramas \u00een Carpati. Admirabila, schita portretului facut lui Noica defineste \u00een c\u00e2teva cuvinte tipul de \u201ealienare\u201c ce asigura triumful filozofului, \u00een general, al lui Noica \u00een special: \u201eDupa cum nu e de \u00eenchipuit un sf\u00e2nt dezamagit, nu e de \u00eenchipuit nici un filozof modest. Exista desigur grade, Modestia profunda nu lasa urme, ea este incompatibila cu orice fel de ordine. Conditia indispensabila a functionarii spiritului este o forma speciala de dezechilibru. Nu te refugiezi \u00een Carpati ca sa te rupi de lume, ci ca s-o cuceresti de la distanta. Tot ce e fecund \u00een om e anormal. Solitarii sunt cuceritori virtuali. Nu fugi de ceilalti ca sa treci neobservat, ci ca sa te pui \u00een valoare. \u00cen Rom\u00e2nia, Noica a jucat rolul unui cuceritor. Solitudinea lui n-a reprezentat o abdicare, ci un triumf\u201c. S-a ascuns ca sa fie vazut: nu te refugiezi \u00een \u201emansarda\u201c ca sa te rupi de lume, ci ca s-o cuceresti de la distanta. E chiar definitia tipului filozofic al lui Cioran \u00eensusi! P\u00e2na la un punct, Noica e \u201eoglinda\u201c lui Cioran. Si invers: ascuns de ochii lumii, solitarul din mansarda cucereste lumea, ca si Noica, de la distanta. Mai departe, \u00eensa, Cioran se desparte de \u201eoglinda\u201c \u2013\u00a0 \u00een care privea ca \u00een sine \u00eensusi! \u2013\u00a0 spre a nota efectele secundare pe care specia filozofului \u201ecuceritor\u201c le secreta: \u201eAm fost totdeauna mirat ca spirite subtile, cultivate, tin cu orice pret sa-si faca discipoli, sa se retraga \u00een singuratate si sa le astepte pelerinajul. Acest fel de orgoliu ma depaseste, tot asa cum ma depaseste solitudinea \u00een comun. N-am petrecut \u00een viata mea dec\u00e2t trei zile \u00eentr-o manastire si n-as re\u00eencepe pentru nimic \u00een lume o experienta asemanatoare\u201c. Ruptura e inevitabila, iar despartirea, \u00een realitate o profunda \u00eentelegere a \u201eoglinzii\u201c \u00een care se priveste pe sine, devine vizibila: ceea ce-i desparte este \u201esolitudinea \u00een comun\u201c, r\u00e2vnita de unul, respinsa de celalalt. \u201eCeea ce ma uimea la Noica\u201c \u2013 scrie Cioran \u00een necrologul sau omagial \u2013 \u201eera nevoia lui de a fi \u00eenconjurat de admiratori pe care \u00eei ajuta si \u00eei zapacea. \u00cen Evul Mediu ar fi fost un stralucit tortionar, ca toti aceia care se intereseaza prea mult de ceilalti. Nu ne-am \u00eent\u00e2lnit niciodata fara sa-mi reproseze ca fac ceea ce fac sau, mai precis, ca sunt ceea ce sunt. Cenzor \u00eennascut, adesea din convingere si cu sinceritate, dar, la fel de des, dintr-un sadism subtil si infinit de complex. \u00abCalau\u00bb \u00een Paradis, spirit fascinant si coroziv. Aceste contradictii nu erau lipsite de farmec si faceau din el un hartuitor delicat, atragator si inclasabil, o aparitie unica, mai nimerita \u00eentr-o civilizatie rafinata si decadenta dec\u00e2t \u00een aceea balcanica\u201c. Diferenta specifica \u00eentre Cioran si \u201eoglinda\u201c sa, \u00een care p\u00e2na la un punct se recunoaste pe sine, consta, mi se pare, si \u00een chestiunea succesorala. Cioran ram\u00e2ne un filozof fara succesiune, n-are mostenitori \u2013\u00a0 doar epigoni! \u2013 , si nici discipoli \u00eendrituiti sa-l mosteneasca nu are. Solitarul din mansarda \u2013\u00a0 ce stia sa poarte cu gratie si masca sociabilului si chiar a \u201eomului de lume\u201c si petrecaret \u2013\u00a0 a nazuit sa \u201ecucereasca\u201c lumea de unul singur. \u201ePartizanul\u201c din Carpati a ales sau \u2013\u00a0 cine stie? \u2013\u00a0 a fost silit sa aleaga, pentru acelasi tel, \u201esolitudinea \u00een comun\u201c, nesuferita lui Cioran, precum si \u201eorgoliul sa-si faca discipoli, sa se retraga \u00een singuratate si sa le astepte pelerinajul\u201c. Iisus se pierde \u00een lume, Noica a chemat lumea la el. De aceea, chestiunea succesorala se pune, \u00een cazul lui Noica, \u00een cu totul alti termeni dec\u00e2t \u00een al lui Cioran, un solitar absolut, cu toate \u201emastile\u201c sociabilitatii pe care le arbora: Noica lasa o \u201emasa succesorala\u201c consistenta, doldora de \u201ebunuri\u201c al caror cenzor vigilent este. Succesiunea mai e complicata si de culorile, at\u00e2t de diferite, chiar opuse, ale pelerinilor ce bateau la usa solitudinii lui. O solitudine seducatoare, capabila sa-i \u201ezapaceasca\u201c, spune Cioran, pe discipoli, \u00eentr-un chip oarecum asemanator aceluia \u00een care un Nae Ionescu \u00eei fascinase pe stralucitii lui \u201eucenici\u201c, de la Mihai Sora si p\u00e2na la, mai ales, Mihail Sebastian.
\nExtraordinarul portret al lui Noica \u00een viziunea lui Cioran se \u00eencheie cu o unda de autorepros si cu o interogatie retorica menita sa ad\u00e2nceasca \u201emisterul\u201c identitatii celui descifrat si portretizat cu o comprehensiune inegalabila: \u201eMi se va reprosa ne\u00eendoielnic ca sunt nedrept si ca fac prea mult caz de contradictiile si de deconcertantele lui subtilitati. Dar toate aveau parte de un farmec inegalabil. Erai magulit sa te numeri printre apropiatii sai, sa-i c\u00e2ntaresti paradoxurile si remarcile insinuante care-i demolau pe contemporanii nostri cu cea mai implacabila finete. Cine era el, \u00een definitiv, ca sa ne considere niste ratati, fara sa-si dea seama ca are el \u00eensusi aceasta sansa, aceasta aureola negativa a unui \u00eentreg popor?\u201c.
\nGhem de contradictii seducatoare pentru apropiatii maguliti sa-i stea \u00een preajma, prezenta provocatoare ca a lui Socrate \u00een Agora lui solitara, Constantin Noica ram\u00e2ne \u00een ochii lui Cioran imaginea emblematica a unei \u201eratate\u201c schimbari la fata a Rom\u00e2niei pe care o \u00eentrevazuse \u00eentr-o mare si contradictorie carte a tineretii sale agitate: suferinta nemarturisita a lui Noica este si suferinta m\u00e2nioasa a lui Cioran.
\nPelerinii lui Noica, discipolii sau\/si succesorii lui l-au iubit si pretuit mai mult pe filozof, ignor\u00e2ndu-i cumva filozofia: au scris mai mult despre aura carismatica si fascinatia produsa de filozof si \u00eenvatator, mai putin despre cartile si filozofia lui. Dupa 1990, poate si sub influenta unor rele suspiciuni, pelerinii l-au uitat putin c\u00e2te putin, mut\u00e2ndu-si, excesiv, atentia asupra lui Emil Cioran. Despre filozofia propriu-zisa a lui Constantin Noica a scris \u00eensa o carte riguroasa si substantiala Ion Ianosi, prima, daca nu ma \u00eensel, si probabil cea dint\u00e2i exegeza adevarata a operei filozofului de la Paltinis. Aflata la a doua editie, cartea a ramas \u00eensa neobservata de pelerini, adepti ai solitudinii \u00een comun. Solidaritatea acestui tip de solitudine este incoruptibila si invincibila.
\nMortii nu \u00eenvie
\n\u00cen acelasi numar consistent al \u201eRom\u00e2niei literare\u201c Sorin Lavric \u00eei ia un impresionant interviu poetei Ana Blandiana: \u201eMemoria ne poate uni si nu e un drum spre trecut, ci unul spre viitor\u201c. Nu e un drum spre trecut, dar vine de acolo: problema, fundamentala, pe care o ridica poeta \u00een raspunsurile \u2013\u00a0 si raspunderile! \u2013\u00a0 sale, consta \u00een ce fel de trecut conserva si livreaza memoria, drumului catre un viitor plauzibil, dezirabil si profitabil? Dificultatile, enorme, pe care Ana Blandiana \u00eempreuna cu Romulus Rusan le-au \u00eent\u00e2mpinat de la \u00eenfiintarea, acum 20 de ani, a Memorialului de la Sighet nu au fost \u2013\u00a0 si poate mai sunt! \u2013\u00a0 doar materiale ci, \u00een special, de ordin politic, spiritual si mentalitar. Exista, cu vorba disparutului cu aproape un sfert de secol \u00een urma, \u201etrecut si trecut\u201c. \u00centr-o versiune infantila si paremiologica, \u201emortul de la groapa nu se mai \u00eentoarce\u201c. Unii, destui, vad \u00eensa trecutul ca pe un mort cu lum\u00e2narea la capat\u00e2i. Mortii nu \u00eenvie. Uitat de tot, trecutul mai poate \u00eenvia. Cel mai bun agent de publicitate al viitorului ca trecut \u00eenviat este chiar prezentul slabanog, uituc si lihnit de foame de toate felurile aflat la cheremul marilor manipulatori cu g\u00e2tul sucit spre \u201etrecutul mort\u201c. Lupta cea mai apriga au dus-o cei doi ctitori ai Memorialului cu acesti adversari \u201eramasi \u00een urma\u201c \u2013\u00a0 cum ziceam pe vremuri la sedinte sau azi, \u201e\u00eencremeniti \u00een proiect\u201c, cu vorbele filozofului. Au avut de luptat cei doi si cu cusurgii \u201epoliticii corecte\u201c, autohtoni sau europeni si nord-atlantici: \u201ePe parcursul celor 20 de ani\u201c \u2013\u00a0 spune Ana Blandiana \u2013\u00a0 \u201eam fost atacati si dinspre extrema st\u00e2nga si dinspre extrema dreapta. Ni s-a reprosat ca nu facem serviciu de cadre printre morti si acceptam sa se cuprinda \u00een notiunea de victime ale comunismului si nedemocrati. Principala acuza a fost ca ne-am ocupat de rezistenta armata din munti \u00een r\u00e2ndurile careia erau si legionari. Am raspuns \u00eentotdeauna ca a fi victima nu este un certificate de buna purtare, nimeni nu poate garanta ca toti ofiterii de la Katyn erau ireprosabili din punct de vedere moral. Sau lunga lista de industriasi expropriati \u00eentr-o singura zi (11 iunie 1948), care figureaza \u00een sala dedicata nationalizarii la Sighet, sunt convinsa ca nu contine doar personaje imaculate, ci si multi afaceristi verosi\u2026\u201c. Cum sa le spui \u201ecorectilor\u201c ca nici victimele nu sunt, toate, inocente?! \u201eCea mai cutremuratoare descoperire si concluzie a cercetarilor facute \u00een cadrul Centrului International de Studii asupra Comunismului\u201c \u2013\u00a0 mai spune poeta \u2013\u00a0 \u201eeste ca, statistic vorbind, majoritatea victimelor comunismului sunt tarani\u2026 Majoritatea luptatorilor din munti erau tarani\u2026\u201c.<\/p>\n
Opresc un moment citatul aici: ca sa mai protestez \u00eenca o data, \u00een g\u00e2nd si cu vorbe proaste ce nu se spun cu voce tare, contra raului tratament si a ofensei c\u00e2t o crima de lesmajestate aduse singurului ansamblu mai (!) monumental, bun-rau cum era, poate cam necioplit, ca si sursa lui de inspiratie, dar, \u00een fine, un ansamblu monumental, un fel de catedrala mai mica dedicata taranului rom\u00e2n de la 1907 dar si mortilor lui dintotdeauna, inclusiv victimelor colectivizarii din vremea comunismului si pe timpul caruia, printr-un paradox istoric cum au fost si multe vor mai fi, s-a \u00eenaltat acest monument pe care nici macar nu l-a cioplit Michelangelo, ci bietul Naum Corcescu, taind \u00een carnea vie, de piatra, a taranilor cazuti mereu sub gloante sau securea calaului de-a lungul si de-a latul micii noastre istorii nationale si apoi c\u00e2ntati, \u201epropagandistic\u201c, nu-i asa?!, de Cosbuc, stranepotul iobagilor fugiti la Nasaud, \u00eentr-o idila de-a lui ca \u201eNoi vrem pam\u00e2nt\u201c sau \u201eIn opressores\u201c ori \u201eEx ossibus ultor\u201c!, si ele devenite piese de baza \u00een educatia scolara din timpul comunismului. Ei, si?!? Ce vina are taranul rom\u00e2n mort la Canal \u00een 1950 sau pe c\u00e2mp \u00een 1907?! \u00cen ce consta, dar, ofensa adusa acelui monument cu taranul revoltat al bietului Naum Corcescu? Caderea comunismului l-a facut si pe el sa cada, anticomunismul de parada si de porunceala \u00eembr\u00e2ncindu-l din marginea Oborului unde trona de ani buni \u00een nu stiu ce fundatura: ca sa nu se mai vada revolta \u201ecomunista\u201c \u00eenscrisa pe chipul brazdat al taranului, dar mai ales, pesemne, \u00een pumnul str\u00e2ns si ridicat \u201emuncitoreste\u201c deasupra capului?! C\u00e2ta fatuiala si prostie de nestins zac \u00een asemenea manifestari de tip huliganic \u00eempotriva \u00eensemnelor, comuniste sau anticomuniste, pro ori anti mai stiu eu ce se vede si s-a vazut mereu si \u00een toate, de la pumnul muncitoresc al taranului izgonit si exilat din Obor si p\u00e2na la rescrierea necontenita a istoriei prin botezarea si rebotezarea periodic sfintita a strazilor, bulevardelor si ulitelor de mahala din \u00eentreaga noastra tara. C\u00e2nd comunismul a cazut, Republica a pierit si ea de pe ulite, iar pe strazi si pe bulevarde, Rom\u00e2nia a redevenit monarhica: nu mai stii nici pe caldar\u00e2mul carui print ori rege vei calca m\u00e2ine. Ca poim\u00e2ine\u2026 Ma \u00eentorc, dupa aceasta prea lunga si inutila paranteza la cultivatorii \u201epiosi\u201c ai trecutului mort de tot de care aminteste Ana Blandiana \u00een interviul sau revelator despre Memorialul de la Sighet: \u201eAu fost apoi ani \u00eentregi \u00een care ni s-a reprosat restaurarea cladirii \u00een ruina a fostei \u00eenchisori si faptul ca am transformat-o \u00eentr-un muzeu modern, riguros documentat, informatizat, nelas\u00e2nd-o \u00een forma ei initiala\u2026 reprosul se repeta mereu sustin\u00e2ndu-se ca aprinderea unei simple lum\u00e2nari pe ruin e ar fi fost un mai pios omagiu\u201c. Sa fie sigura poeta ca \u201epiosii\u201c acestia, profanatori de morminte, mai degraba vor fi vrut sa puna lum\u00e2narea pioseniei lor la capat\u00e2iul maidanului ivit \u00een locul ruinei, tocmai bun de aruncat apoi \u00een bratele vreunei \u201eimobiliare\u201c cu mare viitor pentru \u00eentreprinzatori si urmasii urmasilor lor: asa cum se \u00eent\u00e2mpla cu toate cladirile monumentale lasate sa moara si pe care le mai tine \u00een viata (\u00een carti!) doar istoricul Andrei Pippidi. Fenomen cu totul atipic si neverosimil pentru vremea si lumea noastra, Ana Blandiana si Romulus Rusan \u201es-au oprit\u201c din scrisul lor literar si \u00een locul scrisului, cu o dedicatie echivalenta cu \u201eo deturnare de destin\u201c, au muncit ani \u00een sir pentru a restaura o ruina transform\u00e2nd-o \u00eentr-unul \u201edin marile muzee europene, mai mult de 50 de sali realizate \u00een egala masura stiintific si artistic\u201c, muzeu aflat recent \u00een plina desfasurare a manifestarilor ce marcheaza \u00eemplinirea celor 20 de ani de la \u00eenfiintarea lui. \u00centr-o lume care \u00eencepe multe si nu ispraveste ca lumea aproape nimic, fapta este exemplara, iar abnegatia lor fara pereche.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen numarul 19 al \u201eRom\u00e2niei literare\u201c Nicolae Manolescu \u00eei cedeaza lui Emil Cioran locul editorialului sau: directorul revistei a \u201egasit \u00eent\u00e2mplator \u00een h\u00e2rtiile ramase de la Monica Lovinescu versiunea franceza\u201c a unui text de Cioran dedicat lui Constantin Noica si citit de autoarea \u201eUndelor scurte\u201c la Europa Libera, c\u00e2teva zile dupa moartea filozofului de la… Cite\u0219te mai mult »Despre solitudinea in comun<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[134,124,482],"class_list":["post-15612","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-monica-lovinescu","tag-nicolae-manolescu","tag-romania-literara"],"views":1330,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15612","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15612"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15612\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15612"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15612"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15612"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}