Poate ca unii dintre dumneavoastra veti ridica spr\u00e2ncenele a mirare: muzee \u00een Turcia? Ne-am \u00eenvatat, de la 1990 \u00eencoace, sa categorisim tot ce vine din Turcia drept \u201eturcisme\u201c. Din pacate, majoritatea rom\u00e2nilor care au vizitat tara aproape vecina s-au interesat mai degraba de minunile din bazaruri dec\u00e2t de cele din muzee.<\/p>\n
Dupa 1989, Turcia a fost o tara accesibila, un fel de Occident apropiat. Putinii rom\u00e2ni interesati de muzee au trecut, repede, de la Topkapi, la muzee mult mai \u201eeuropene\u201c, adica mai vestice. Muzeele turcesti au ramas o \u00eendepartata amintire a zorilor democratiei postcomuniste. Turcia continua sa fie vizitata de turistii rom\u00e2ni, dar muzeele sunt o tinta doar daca intra \u00een programul turistic, \u00een cadrul unor excursii optionale din Antalya sau Izmir.
\nSi totusi, chiar daca nu sunt foarte numeroase (raportat la suprafata sau la numarul de locuitori ai tarii) si nici nu sunt, \u00eentotdeauna, modernizate, unele dintre muzeele turcesti trebuie vizitate de catre orice persoana interesata de domeniu.
\nAm sa las deoparte muzeele din Istanbul, desi acestea sunt frecvent vizitatele Hagia Sophia ori fostele palate sultanale Topkapi si Dolmabah\u00e7e. De la Muzeul de Arheologie, Muzeul Vechiului Orient si Muzeul de Arta Islamica (situate, toate, foarte aproape de Topkapi, l\u00e2nga parcul G\u00fclhane) si, \u00eenca, recent inauguratul Muzeu de Arta Moderna (este de aceeasi v\u00e2rsta cu MNAC-ul bucurestean, fiind deschis \u00een 2004), care include, \u00een realitate, lucrari de arta contemporana, p\u00e2na la foarte interesantul Muzeul Militar sau la Muzeul Naval (cel mai mare muzeu al Turciei, de altfel, si unul dintre cele mai vechi, fiind \u00eenfiintat \u00een 1897), sunt convins ca multe dintre muzeele din metropola de la Cornul de Aur va vor trezi interesul. Ele merita vizitate, chiar daca traversarea celei mai mari aglomerari urbane europene poate constitui uneori o aventura, din cauza traficului intens.
\nAstfel, am sa va propun o excursie p\u00e2na la prima capitala a Imperiului Otoman, Bursa. Nu este foarte departe de Istanbul (dupa ce scapati de traversarea uriasului oras, drumul spre sud, p\u00e2na la Bursa, vi se va parea o bagatela, chiar daca dureaza cam trei ore, incluz\u00e2nd si o traversare cu un feribot).
\nOrasul este aproape la fel de mare ca Bucurestii, fara sa aiba atributele unei capitale. Totusi, este impresionant interesul autoritatilor locale (remarcat, mai ales, \u00een ultimele doua decenii) de a aduce acest al patrulea oras ca marime al Turciei la nivelul celor europene, chiar daca, strict geografic vorbind, orasul se afla \u00een Asia (nu veti simti \u00een nici un fel acest lucru, odata ajunsi acolo). Nu mai vorbesc despre recent restaurata zona a hanurilor medievale din centrul vechi (lucrare ne\u00eencheiata, \u00eenca) sau despre c\u00e2teva bai turcesti medievale care au fost, de asemenea, restaurate, primind sau nu alte utilizari; acestea va vor umple, oricum, programul de plimbari prin oras. Exista, \u00eensa, niste puncte de interes strict muzeale. Desigur, trebuie vizitat complexul muzeal sultanal Muradiye, construit de Murat al II-lea, \u00eentre 1425 si 1426, unde se afla 12 morminte nobiliare, ale primilor sultani. Dar ceea ce va recomand, mai ales, este micul, dar foarte inventivul Muzeu Municipal. Deschis \u00een 2004, \u00een cladirea unei foste judecatorii, muzeul situat ultracentral va va uimi prin modernitatea sa \u00eendrazneata. Fiind amplasat \u00eentr-o cladire cu trei niveluri, \u00een care fiecare centimetru patrat este utilizat, muzeul are meritul de a fi prima institutie de acest fel care a reusit sa trezeasca interesul cetatenilor, alcatuind, cu adevarat, o comunitate \u00een jurul sau. Un oras \u00een care nu exista nici o traditie muzeala a reusit sa trezeasca interesul comunitar, prin inventivitatea grupului de muzeografi care a realizat acest muzeu municipal. Este, desigur, un muzeu de istorie, poate mai putin interesat de trecutul glorios al secolului al XIV-lea, c\u00e2nd Bursa era capitala statului, c\u00e2t, mai degraba, de ceea ce pare apropiat actualilor locuitori ai orasului, istoria din ultimele doua veacuri. Programul bogat de activitati rezervate publicului local, precum si punerea \u00een valoare a patrimoniului cultural imaterial turcesc ridica gradul de apreciere a muzeului, fapt recunoscut si de Forumul Muzeului European, care a fost foarte aproape de a-i conferi muzeului, \u00een 2006, o mentiune speciala (\u00een Rom\u00e2nia, de exemplu, acest premiu a fost obtinut de Muzeul National Cotroceni, \u00een 1994). Chiar daca lucrul nu s-a \u00eent\u00e2mplat, muzeul a fost unanim apreciat de catre juriu. Ceva mai mic, Muzeul Hacivat si Karag\u00f6z este, desigur, dedicat celebrelor personaje ale teatrului oriental cu marionete (se pare ca prima piesa a fost jucata \u00eenca de la \u00eenceputul sec. al XV-lea). \u00cen apropierea sa, Muzeul Sabiilor constituie un punct de atractie pentru oricine, fiind amplasat \u00eentr-o cladire recent restaurata. Expozitia nu este mare, dar este foarte pretioasa.
\nDesigur, muzeele noi sunt si cele mai interesante. Situate \u00eentr-un mare complex cultural si de congrese, care poarta numele lui Atat\u00fcrk si care repune \u00een valoare o fosta \u00eentreprindere textila, Muzeul Merinos al Industriei Textile si Muzeul Energiei sunt, evident, muzee tehnice. Vizitatorul va fi surprins sa constate c\u00e2t de interesante pot fi niste utilaje, daca sunt bine aduse la lumina, expozitional. Primul dintre muzee, Merinos, este unul monografic, avand ca punct central modul \u00een care s-a prelucrat l\u00e2na de oaie \u00een acest loc, \u00eentre 1938 si 2004, c\u00e2t a fost deschisa fabrica. Cel de al doilea a fost amplasat \u00een fosta centrala energetica a fabricii Merinos si a fost foarte bine apreciat de juriul care a acordat, si \u00een acest an, Premiul Micheletti. Desigur, vizitarea celor doua muzee si a \u00eentregului centru cultural si de congrese poate lasa visator orice rom\u00e2n care vede cum se prapadeste ceea ce a mai ramas din fosta industrie rom\u00e2neasca, \u00een situatia \u00een care nici o municipalitate de la noi nu se g\u00e2ndeste sa achizitioneze un sit industrial, pentru a face acolo o institutie de cultura (nu neaparat muzeu). \u00cen schimb, metrul patrat de fost combinat se vinde bine, iar mall-urile rasar ca ciupercile dupa ploaie, de se mira Comisia Europeana cum de e criza \u00een Rom\u00e2nia!
\nDoua alte muzee, cel de arheologie si cel de arhitectura, \u00eenca nemodernizate, sunt, totusi, suficient de interesante pentru a merita sa fie vizitate.
\nChiar daca nu sunt foarte numeroase, \u00een lipsa unei autentice traditii muzeale, asezamintele de acest fel din Bursa, alaturi de cele din Istanbul, reprezinta un adevarat v\u00e2rf de lance al avangardei muzeografice actuale turcesti, scutur\u00e2nd din amorteala societatea traditionalista si \u00eendrept\u00e2nd-o \u00een directia unei Turcii moderne si europene.
\n\u00cen fine, desi se afla, propriu-zis, \u00een afara orasului Bursa, la aproximativ 25 de kilometri, o seara petrecuta \u00een orasul \u00eenvecinat Mudanya trebuie sa se \u00eencheie \u00eentr-un loc magnific, pe malul Marii Marmara: fosta gara, \u00eenchisa \u00eenca din 1958, si care a avut diverse utilizari, a fost recent restaurata \u00eentr-un mod exemplar, fiind transformata \u00eentr-un mic centru de conferinte si restaurante. O cina pe malul marii este, va asigur, o superba recompensa pentru oricare iubitor al patrimoniului cultural.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Poate ca unii dintre dumneavoastra veti ridica spr\u00e2ncenele a mirare: muzee \u00een Turcia? Ne-am \u00eenvatat, de la 1990 \u00eencoace, sa categorisim tot ce vine din Turcia drept \u201eturcisme\u201c. Din pacate, majoritatea rom\u00e2nilor care au vizitat tara aproape vecina s-au interesat mai degraba de minunile din bazaruri dec\u00e2t de cele din muzee. Dupa 1989, Turcia a… Cite\u0219te mai mult »Muzee turcesti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15602","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1132,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15602","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15602"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15602\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15602"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15602"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15602"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}