10 mai este, dupa cum se stie, ziua regalitatii, prilej pentru unii dintre noi de a participa, an de an, la o serie de activitati organizate de Casa Regala, de Academia Rom\u00e2na sau de catre oameni de presa: \u00eent\u00e2lniri, dezbateri, lansari de carte, dezveliri ale portretelor suveranilor, depuneri de coroane etc., toate \u00eentru cinstirea memoriei celor care, veniti de departe, straini de aceste locuri, s-au identificat cu interesele natiei rom\u00e2ne si i-au slujit p\u00e2na \u00een ultima lor clipa. Binemeritata aducere aminte despre aceia care au folosit prestigiul personal, relatiile de familie, educatia si priceperea lor politica pentru a ridica micul stat de la Dunare la rangul de stat national unitar, independent si suveran.
\n\u00centre ei \u2013 \u00eentre regii Rom\u00e2niei, caci despre ei este vorba \u2013 a stralucit prin frumusete, inteligenta si daruire regina Maria. Stelian Tanase a folosit momentul pentru a propune, \u00een urma cu c\u00e2teva zile, \u201ePovestea reginei Maria\u201c, una dintre numeroasele povesti adevarate care se pot spune despre balaia printesa de nici 17 ani ajunsa, prin casatoria cu printul Ferdinand, mostenitorul tronului Rom\u00e2niei, \u00een atentia lumii politice europene, si nu numai. Astfel, la Clubul Muzeului Taranului Rom\u00e2n a fost prezentat unul dintre filmele pe care scriitorul le-a realizat despre aceasta perioada, iar istoricii Ion Bulei si Adrian-Silvan Ionescu au \u00eentregit, \u00een expuneri riguros documentate, portretul \u201emicului soare de la Dunare\u201c, dupa cum era numita regina de catre varul ei, regele George al V-lea al Angliei, caruia \u00eei refuzase, c\u00e2ndva, cererea \u00een casatorie. E drept, la insistenta mamei sale Maria Alexandrovna, unica fiica a tarului Rusiei, care \u00eel refuzase si pe Gheorghi Mihailovici, var si el al printesei, \u00eensa motivul nu pare a fi acesta. Poate \u00eentr-un articol viitor vom detalia.
\nPlec\u00e2nd de la cele discutate la Muzeul Taranului Rom\u00e2n, \u00eencercam sa propunem o (alta) poveste, al carei personaj principal este impetuoasa, navalnica, inteligenta, ambitioasa si \u00eenainte de toate at\u00e2t de frumoasa regina Maria a Rom\u00e2niei Mari, a tarii pe care a iubit-o nespus si pe care a descoperit-o din mers, pentru ca venise aici complet nestiutoare. Dupa cum marturisea, avea habar, totusi, ca exista pe harta Europei o tara cu acest nume, spre deosebire de regescul ei var, George, care nu c\u00e2stiga, pe c\u00e2nd erau copii, jocul \u201eTari, r\u00e2uri, orase\u201c \u2013 ce premonitie, am putea spune acum, dar mai conteaza? Cu toate acestea, avea o str\u00e2ngere de inima c\u00e2nd printesele din familie comentau malitios \u2013 la auzul vestii ca se va marita \u00een aceasta tara de Rasarit a Europei \u2013 ca va locui \u00een harem cu cad\u00e2nele si ca va purta valul musulman; ea \u00eel \u00eentreba pe logodnicul ei daca e adevarat si \u00eei trimitea, presata \u00eentre paginile scrisorii din 1892, o frunza ce se pastreaza si astazi \u00een dosarul de la Arhivele Nationale, semn de statornicie, mai degraba, fata de locul \u00een care a ramas p\u00e2na \u00een ultima clipa a vietii ei.
\nUn loc pe care l-a iubit tot mai mult pe masura ce l-a cunoscut, asa cum a iubit oamenii pe care a \u00eencercat sa-i ajute at\u00e2t c\u00e2t puterile ei regesti i-au permis, si trebuie sa spunem ca nu totdeauna a putut sa dea c\u00e2t ar fi vrut. \u00censa spunea ca \u00eei plac oamenii care stiu sa daruiasca si ca fiecare este dator sa priveasca spre seamanul sau ca sa atenueze macar putin din \u201esuferinta care inunda pam\u00e2ntul\u201c. Pentru ca perioada \u00een care i-a stat alaturi printului, apoi regelui Ferdinand, nu a fost una linistita, evenimentele ce s-au succedat pun\u00e2ndu-si amprenta asupra personalitatii ei: rascoala din 1907 i-a deschis ochii \u201easupra mai multor adevaruri\u201c, dupa cum \u00eei marturisea mamei sale, adevaruri care nu mai reprezentau un secret pentru nimeni, de altfel; surpriza a fost data de existenta unei coordonari a miscarii populare, asadar de implicarea unei puteri straine, dupa cum exista si temerea ca linistea instaurata \u00een cele din urma ar putea fi aparenta; \u00een rest, \u201ethe number of dead it is almost impossible to discover absolutely \u2013 but there are many\u201c, adauga ea, preciz\u00e2nd ca ziarele nu exagereaza c\u00e2nd vorbesc despre torturile la care au fost supusi oamenii, despre incendii si distrugeri.
\nAbia restabilita situatia, la sudul Dunarii au izbucnit, c\u00e2tiva ani mai t\u00e2rziu, razboaiele balcanice, armata rom\u00e2na trec\u00e2nd fluviul pe \u201eun pod de pontoane\u201c, \u00een 1913. Dupa cum se stie, nu au avut loc operatiuni militare, \u00eensa la scurt timp ziarele anuntau pe prima pagina: \u201eHolera\u201c. Anul 1913 a fost \u201eprima mea initiere \u00een suferinta\u201c, spunea regina Maria mai t\u00e2rziu si, am adauga, repetitia cu public a ceea ce avea sa cunoasca lumea \u00eentreaga odata cu izbucnirea primei conflagratii mondiale. Printesa s-a implicat \u00een organizarea lagarului de la Zimnicea, mai mult, c\u00e2nd parea ca toata lumea e coplesita de boala, de mizerie si de durere, ea a stat doua saptam\u00e2ni aici pentru a ajuta. Ziarul \u201eUniversul\u201c relata marti, 20 august 1913, ca printesa a vizitat \u201ecu deamanuntul, de mai multe ori pe zi, baracele \u00eentregului lazaret de holerici, \u00eencuraj\u00e2nd bolnavii, supraveghind \u00eengrijirile si urmarind aproape pentru fiecare pavilion mersul boalei\u201c.
\n\u00cen acelasi timp, aflat \u00een inspectie la Turnu, regele Carol o informa \u00een legatura cu deciziile pe care le lua, fapt absolut firesc, de vreme ce printesa a gestionat at\u00e2t de bine situatia; el trimitea la Zimnicea 300 de paturi, ceai, zahar, cafea, rom. Si printul de coroana, Carol, \u00eei scria de la Ohranie despre asemanarea acestui oras cu Brasovul si despre \u201evederea dezolanta a bolnavilor\u201c. Ca si despre refuzul doctorului Herescu de a-i ajuta pe acestia, pe motiv ca e\u2026 chirurg. La fel si Alexandrina Cantacuzino: \u00eei scria la 25 august din tabara de la Zamora inform\u00e2nd-o despre atmosfera care domnea acolo, dar se referea si la \u201ele magnifique et curageux exemple donn\u00e9 par la dynastie dans cet cruels moments\u201c, ca si la \u201el’atitude si patriotique de notre future Souveraine\u201c \u2013 pentru ca nu a fost prezenta doar la Zimnicea, ci si \u00een Bucuresti, unde a vizitat ateliere de croitorie, a \u00eenfiintat societati de binefacere, a vizitat Spitalul Militar \u201eRegina Elisabeta\u201c, unde a \u00eenvatat sa faca pansamente, spitalul \u201eColtea\u201c, s-a interesat \u00eendeaproape de orfelinatele care \u00eei adaposteau pe copiii celor plecati pe front, a luat la Cotroceni o parte din materialele din care urma a se confectiona rufaria pentru soldati, pentru a fi lucrata acolo; adesea pleca la Sinaia cu trenul de 5.05, pentru a se \u00eentoarce cu cel de 9.30 \u00een Capitala.
\nCu toate ca ziarele anuntau la 29 august 1913 ca \u00een lazaretul de la Zimnicea mai sunt putini bolnavi, la 30 august printesa \u00eenca era acolo si \u00eei scria mamei sale o adevarata cronica pe sase file despre aceasta \u201ea difficult but interesting work\u201c: \u201esunt un alt om\u201c, spunea ea, referindu-se la grozaviile pe care le vazuse si care o pregatisera, avea sa afle mai t\u00e2rziu, pentru altele si mai mari.
\nDar razboaiele balcanice au \u00eensemnat si \u201elansarea\u201c printesei \u00een diplomatie. Astfel, la rugamintea regelui Carol, care a initiat-o si \u00een politica, ea s-a adresat mamei ei, marea ducesa Maria Alexandrovna, pentru a interveni la Sankt Petersburg, \u00eentruc\u00e2t el n-a dorit acest razboi. Oricum, la \u00eenceputul lui august, c\u00e2nd se stia ca armata rom\u00e2na, prin prezenta ei, a impus \u00eencheierea ostilitatilor, marea ducesa \u00eei scria fiicei ei despre rolul pe care si l-a asumat regele Carol si ca ea are dreptul sa fie fericita, ca Unchiul s-a achitat bine, el, \u201ele pacificateur de l’Europe\u201c. Din pacate, din motive de spatiu nu putem detalia. Poate vom reveni. C\u00e2te nu ar fi \u00eenca de spus despre regina Maria, cea care pentru cei multi a \u00eensemnat speranta si alinarea, uimirea si \u00eencrederea! Obisnuia sa spuna ca vrea sa fie iubita de poporul ei. Sa nu uitam, era \u00eentr-o vreme \u00een care \u201ecascada tronurilor\u201c devenise o realitate, iar ea, atenta la simboluri si atenta la timpul pe care \u00eel traia, nu putea sa nu fie atenta pe ce baze se asaza relatia monarhului cu poporul sau, astfel ca, oric\u00e2t de mari ar fi furtunile, edificiul pe care si ea \u00eel crease sa ram\u00e2na \u00een lumina mare a istoriei.
\nPoporul nu a uitat-o. \u00cen 1938, c\u00e2nd se \u00eentorcea grav bolnava dintr-un sanatoriu german, taranii au iesit sa arunce apa peste vagonul \u00eencins de soare \u00een padurile Bucovinei, spre a-i face aerul oarecum respirabil aceleia care facuse risipa de generozitate pentru ei, pe c\u00e2nd se aflau \u00een linia \u00eent\u00e2i. Doar fiul ei, rege la Bucuresti, a refuzat sa-i trimita un avion, motiv\u00e2nd ca trebuie sa faca economii. Si \u00een timp ce A. Hitler \u00eei trimitea flori proaspete \u00een fiecare zi, oferindu-i avionul pe care regina l-a refuzat, fiul-rege, \u00eendragostit el \u00eensusi de mama sa, n-a putut ierta nici \u00een ultima clipa ca ea, regina si mama lui, alesese sa \u00eesi traiasca viata calauzindu-se dupa propriile principii. Dar \u00een istorie ram\u00e2n doar faptele mari, iar daca astazi aura monarhica \u00eenca mai straluceste este si pentru ca nenumaratele gesturi de iubire ale reginei Maria nu au fost uitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
10 mai este, dupa cum se stie, ziua regalitatii, prilej pentru unii dintre noi de a participa, an de an, la o serie de activitati organizate de Casa Regala, de Academia Rom\u00e2na sau de catre oameni de presa: \u00eent\u00e2lniri, dezbateri, lansari de carte, dezveliri ale portretelor suveranilor, depuneri de coroane etc., toate \u00eentru cinstirea memoriei… Cite\u0219te mai mult »\u201eAminteate-ti, Poporul meu, ca te-am iubit… \u201e<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15598","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":995,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15598","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15598"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15598\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15598"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15598"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15598"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}