De\u00a0 o buna bucata de vreme supunem discutiei o serie de piese din \u201edosarul fara gres al limbii\u201c, pentru a folosi o fericita expresie a lui Vasile Bogrea. Cum am anuntat data trecuta, ne vom ocupa \u00een continuare de c\u00e2teva cuvinte de \u00eensemnatate primordiala pentru organizarea politica si sociala din perioada veche a configurarii comnunitatii si limbii rom\u00e2ne, cum ar fi: \u201ecneaz\u201c si \u201evoievod\u201c, \u201esfetnic\u201c, \u201eboier\u201c, \u201ejup\u00e2n\u201c, \u201estap\u00e2n\u201c, \u201esluga\u201c, \u201eoras\u201c, \u201et\u00e2rg\u201c, \u201eulita\u201c etc. Toate apartin filonului moeso-gotic, necercetat p\u00e2na acum sistematic ca atare, dar pe care teoretic nu-l putem respige, iar practic ni se impune printr-o cov\u00e2rsitoare bogatie faptica. Am mai amintit, \u00een chip de sprijin \u00een aceasta privinta, si o fac din nou pentru a pregati terenul \u00een vederea depasirii unei prejudecati paguboase, ba chiar tin sa subliniez acceptarea fara sovaire a acestui filon de marele lingvist care a fost Iorgu Iordan: \u201ePrincipial, existenta unor \u00eemprumuturi germanice vechi \u00een limba noastra nu mai poate fi contestata\u201c.
\nSub aspect formal, cuv\u00e2ntul \u201ejup\u00e2n\u201c face parte dintr-o grupa \u201eciudata\u201c, \u00eempreuna cu \u201estap\u00e2n\u201c, \u201est\u00e2na\u201c, \u201esm\u00e2nt\u00e2na\u201c, care a intrigat si continua sa intrige comunitatea lingvistica rom\u00e2neasca. Enigmatice sub aspectul originii, fara a li se fi gasit un etimon latin, ci doar corespondente slavonice, cuvintele amintite se comporta totusi ca si cum ar fi latinesti, prezent\u00e2nd \u00eenchiderea lui \u201ea\u201c urmat de un \u201en\u201c. Specialistii (vezi si Marius Sala, \u00een capitolul \u201eRom\u00e2na comuna\u201c din \u201eIstoria limbii rom\u00e2ne\u201c, vol. II, Bucuresti, 1969) considera ca sunt cuvinte foarte vechi. Faptul ca s-au \u00eenregistrat si forme rotacizante \u00eendreptateste presupunerea ca \u00een rom\u00e2na comuna \u201en\u201c era slab. Se banuieste (Emil Petrovici) ca au patruns \u00eenca \u00een latina balcanica si au fost tratate ulterior ca orice cuv\u00e2nt mostenit din latina care aveau un \u201en\u201c.
\nSa retinem, deocamdata, vechimea incontestabila a acestor cuvinte, pentru care \u00eencercarile de explicare prin slava s-au lovit de dificultati fonetice insurmontabile. Lucrurile s-ar lamuri \u00een ipoteza ca slavii le-au luat din rom\u00e2na comuna, unde ele se aflau \u00eenca din stadiul simbiozei romanico-germanice. Daca au patruns de undeva \u00een latina dunareana, atunci cu siguranta nu din slava au patruns, ci din moeso-gotica.
\nNelu\u00e2nd \u00een seama aceasta posibilitate, autorii DA emit ipoteza provenientei cuv\u00e2ntului \u201ejup\u00e2n\u201c din avara, istoriceste posibila, \u00eensa nesprijinita de texte: \u201eEtimologia necunoscuta\u201c (subl. \u00een text). Forma cuv\u00e2ntului (rostirea dialectala cu giu \u2013, rotacismul si redarea finalului \u201ean\u201c prin \u201e\u00e2n\u201c, ca \u00een elementele latine) ne \u00eempiedica sa-l consideram ca un \u00eemprumut din paleoslavul \u201ezupanu\u201c = stap\u00e2nul unei regiuni, jupa. Mai probabil si slavii \u2013 precum indica si rasp\u00e2ndirea cuv\u00e2ntului la ei \u2013 si noi l-am \u00eemprumutat de la avari (care ne-au dat, prin mijlocire slava, si pe \u201eban\u201c).
\nCum vom vedea \u00eensa cur\u00e2nd, aceasta ipoteza nu rezista \u00een fata prezentei incontestabile a cuvintelor-etimon \u00een moeso-gotica. At\u00e2t \u201eban\u201c, c\u00e2t si \u201estap\u00e2n\u201c, la fel ca \u201ejup\u00e2nul\u201c, aici \u00een discutie, la fel ca \u201evoievodul\u201c si \u201ecneazul\u201c, provin, toate, din moeso-gotica. Nu trebuie sa uitam ca singurele limbi sacre, cu circulatie ampla si prestigioasa \u00een spatiul balcanic care ne intereseaza aici, au fost, p\u00e2na spre sf\u00e2rsitul primului mileniu, greaca, latina si gotica. Iar cuvintele de care ne ocupam si-au precizat \u00eentelesurile \u201emoderne\u201c (fata de cele de origine) \u00eenainte de crestinarea slavilor. Prin urmare, mai \u00eendreptatiti suntem sa consideram ca evolutiile semantice ale acestor cuvinte s-au produs \u00een cadrul comunitatilor crestine de limba latina si de limba moeso-gotica, \u00een epoca tulbure a migratiilor c\u00e2nd, la fel ca \u00een apus, biserica a preluat functii politice.
\nVa propun, asadar, ca etimon pentru \u201ejup\u00e2n\u201c goticul \u201esiponeis\u201c, care \u00eenseamna \u201ediscipol\u201c si apare frecvent \u00een textul biblic, fiind termenul consacrat pentru a-i desemna pe ucenicii lui Hristos.
\nPentru evolutia semantica nu sunt dificultati. Sensurile cuv\u00e2ntului sunt destul de cuprinzatoare pentru a primi \u00eencarcatura semantica refunctionalizata a cuv\u00e2ntului moeso-gotic, pe care ni-l putem \u00eenchipui lesne trec\u00e2nd de la titlul de politete (de la \u201eucenic\u201c al Domnului) dat \u00een trecutul \u00eendepartat persoanelor ce ocupau functii \u00eenalte \u00een ierarhia sociala ori, mai t\u00e2rziu, la calitatea de boier, stap\u00e2n, patron.
\nEvolutia fonetica nu \u00eent\u00e2mpina nici ea dificultati, caci sunt normale at\u00e2t palatalizarea lui \u201es\u201c urmat de un iot, cf. lat. \u201esic\u201c > \u201esi\u201c, ulterior devenit \u201ej\u201c, c\u00e2t si transformarea lui \u201eo\u201c \u00een pozitie nazala \u00een \u201e\u00ee\u201c, trec\u00e2nd prin faza intermediara a unei vocale \u00eenchise, nedefinite precis (\u00eentre a si \u00ee), dintr-un stadiu foarte vechi al limbii (rom\u00e2na comuna).
\nDerivarea din moeso-gotica Sfintei Scripturi a cuv\u00e2ntului \u201ejup\u00e2n\u201c dovedeste importanta actiunilor misionare si prestigiul ucenicilor \u00een epoca de formare a limbii rom\u00e2ne, interes\u00e2nd deopotriva istoria limbii, istoria sociala si politica, precum si istoria bisericii din perioada straveche.
\nRevenim la DA pentru a aminti sensurile cele mai vechi ale cuv\u00e2ntului. Daca facem distinctia dintre \u201ejupan\u201c si \u201ejup\u00e2n\u201c, tratate distinct de autorii dictionarului, atunci primul trebuie consemnat cu precadere \u00een stilul cancelariilor domnesti ca titulatura pe care boierii o puneau \u00eenaintea numelui, c\u00e2nd se iscaleau \u00een acte, cu varianta \u201ejup\u00e2n\u201c. Mai t\u00e2rziu, la Balcescu, apare si cu sensul de cetatean: \u201eBoierii se numeau jupani, adica cetateni\u201c. Sau: \u201eJupanii atunci cu feciorii lor, ca niste domni feudali, se ridicau cu banierele lor\u201c. Jupanii erau prin urmare \u201eca niste domni\u201c, dar nu domni ai tarii, ci stap\u00e2ni de mosii, adica numai \u201edomni feudali\u201c.
\nDistinctia e importanta, fiindca \u00eei putem gasi originea \u00een textul paralel al Sfintei Scripturi \u00een latina si gotica, chiar daca opozitia e dubla: \u201eucenic\u201c versus \u201e\u00eenvatator\u201c si \u201esluga\u201c versus \u201estap\u00e2n\u201c: \u201eNon est discipulus super magistro, neque servus magister eius. Sufficit discipulus ut fiat, ut magister eius = Nist siponeis ufar laisarja nih skalks ufar fraujin seinamma. Ganah siponi ei varthai sve laisareis is jah skalks sve frauja is\u201c. Asadar, \u201enu este ucenic mai presus de \u00eenvatatorul sau, nici sluga mai presus dec\u00e2t stap\u00e2nul sau. Destul este ucenicului sa fie ca \u00eenvatatorul sau si slugii ca stap\u00e2nul\u201c (Matei 10,24-25). Sa amintim si titlul capitolului, \u00een care \u00cenvatatorul stabileste statutul ucenicilor \u00eenainte de a-i investi cu misiunea rasp\u00e2ndirii credintei: \u201eChemarea apostolilor si trimiterea lor la propovaduire\u201c.
\nLimba pastreaza fidel deosebirea ierarhica. Asa cum \u00cenvatatorul e mai presus de ucenic, tot astfel domnul sau stap\u00e2nul ram\u00e2ne \u00een rom\u00e2na mai presus de jup\u00e2n. \u201eCum are sluga jup\u00e2nul, \u00eesi are si el stap\u00e2nul\u201c, ne atrage atentia un proverb cules de Zanne.
\nSi la fel femininul \u201ejup\u00e2nita\u201c, care, \u00een vechime, o desemna pe nevasta sau vaduva unui boier, spre deosebire de \u201edoamna\u201c, cum se numea sotia voievodului tarii.
\nSensurile ulterioare deriva firesc din cel initial, si astfel \u00eesi gasesc explicatia urmatoarele acceptii:
\n\u2013 denominatie onorifica data persoanelor cu slujbe sau ranguri de conducatori \u00een viata publica, adesea \u00eensotind numele rangului: \u201eCu ajutorul lui Dumnezeu, eu jup\u00e2nul H\u00e2rjilu Lucaciu, judetul Brasovului\u201c (Coresi). Sau : \u201eZise catre giudet, jup\u00e2ne Pompilie\u201c (Varlaam). Sau: \u201eMai jup\u00e2ne p\u00e2rcalabe\/ tu din lanturi ma sloboade\u201c (Jarn\u00edk \u2013 B\u00e2rseanu).
\n\u2013 titulatura pusa \u00eenaintea numelui oricaror personaje de seama din ierarhia sociala, de exemplu \u00eenaintea numelui marilor proprietari, al boierilor.
\n\u2013 titulatura data de un credincios unui sf\u00e2nt: \u201eSerbul lui Dumnezeu si al meu giup\u00e2n Dimitrie\u201c (Varlaam).
\n\u2013 titlu de respect, ca \u201edomnule\u201c, \u201ecucoane\u201c, \u201eboierule\u201c.
\n\u2013 stap\u00e2n, \u00een opozitie cu argatul, sluga, servitorul.
\n\u2013 titlu de respect pe care-l da sotia barbatului etc, etc.
\nAutorii DA depl\u00e2ng faptul ca etimonul cuv\u00e2ntului le-a ramas necunoscut: \u201e\u00centelesul originar \u2013 probabil un \u00eenalt demnitar \u2013 al acestui cuv\u00e2nt, \u00eenvechit \u00een cele mai multe regiuni si \u00eentrebuintat, acolo unde se mai foloseste, ca termen cu care ne adresam, \u00een mod cuviincios, unei persoane sus puse, nu se cunoaste\u201c.
\nAdmit\u00e2nd \u00eensa ipoteza moeso-gotica (\u201esiponeis\u201c > \u201ejup\u00e2n\u201c) aceasta enigma pare a-si gasi dezlegarea. Ucenicii lui Hristos au ajuns, cum stim, episcopi, adica exact cum presupuneau si autorii DA, \u201e\u00eenalti demnitari\u201c ai bisericii Lui, \u00eenca din prima perioada a propovaduirii noii credinte, iar ulterior au putut sa fie investiti si cu functii politice.
\nFilonul moeso-gotic al limbii rom\u00e2ne, de care ne vom ocupa cu precadere \u00een articolele urmatoare, ne va ajuta sa luminam zone importante ale vietii noastre din trecutul \u00eendepartat, utiliz\u00e2nd limba ca arhiva a istoriei. Data viitoare, \u201estap\u00e2nul\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De\u00a0 o buna bucata de vreme supunem discutiei o serie de piese din \u201edosarul fara gres al limbii\u201c, pentru a folosi o fericita expresie a lui Vasile Bogrea. Cum am anuntat data trecuta, ne vom ocupa \u00een continuare de c\u00e2teva cuvinte de \u00eensemnatate primordiala pentru organizarea politica si sociala din perioada veche a configurarii comnunitatii… Cite\u0219te mai mult »De unde vine \u201ejupanul\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8897],"class_list":["post-15596","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-sensuri-cuvinte-vechi"],"views":2231,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15596","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15596"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15596\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15596"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15596"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15596"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}