Fran\u00e7ois Ozon revine \u00een peisajul francez cu un nou \u201egen\u201c cinematografic \u2013 cel al povestirii filmice \u2013 \u00eencarcat de voice-over-uri care, uneori, \u00een mod voit sau nevoit, se suprapun si pot crea cu usurinta nelamuriri \u00een r\u00e2ndul spectatorilor. Este adevarat ca Ozon este un foarte bun povestitor si ca aplecarea lui catre un mixaj de genuri cinematografice poate fi observata nu doar \u00een cel mai recent lungmetraj al sau, \u201eDans la maison\u201c, dar si \u00een alte filme ale sale. Natura aproape cameleonica a acestui cinema variaza de la drama la comedie, de la sadism la parodie, de la fictiune la realitate. Tind sa cred ca doar francezilor li se potriveste acest amalgam de stari bipolare si de manipulari care mai de care mai flamboaiante. De la Ren\u00e9 Magritte si al sau tablou care ne dicta imperios ca \u201eaceasta nu este o pipa\u201c p\u00e2na la Godard si brechtianismul de care se agata \u00een marea majoritate a filmelor Noul Val Francez \u2013 scenele \u00een care personajele sau chiar membrii echipei de filmare ne aduceau la cunostinta, \u00een mod direct, faptul ca ceea ce vedem pe ecran este doar un film \u2013 manipularea a cunoscut o perioada c\u00e2t se poate de glorioasa si de \u00eenfloritoare. Ei bine, \u00een ciuda alternantelor de gen, filmul lui Ozon se muleaza pe aceeasi schema si ne avertizeaza, undeva pe la mijlocul sau, ca ceea ce vom vedea este doar pura fictiune.
\n\u201eDans la maison\u201c spune povestea unui profesor blazat, Germain (Fabrice Luchini), care se \u201e\u00eendragosteste\u201c fara a-si da seama \u2013 caci la \u00eenceput vom observa un soi de reticenta, dar si invidie \u2013 de asa-zisa \u201eliteratura\u201c pe care o citeste la unul dintre elevii sai. Manipulat de sclipirea machiavelica pe care i-o ofera respectivul elev, Claude Garcia (Ernst Umhauer), si manipul\u00e2nd la r\u00e2ndul sau spectatorul, Germain \u00eesi face datoria de profesor si \u00eel \u00eencurajeaza pe Claude \u00een procesul creatiei sale. Tema de la care porneste descoperirea literara este una foarte simpla: o povestire \u00een versuri despre weekendul fiecaruia dintre elevii sai. Cel care \u00eei atrage atentia prin curajul, dar si prin ironia stilului adoptat este Claude, un baiat timid, lipsit de o familie normala si care \u00eencepe sa se infiltreze, \u00eencetul cu \u00eencetul, \u00een s\u00e2nul unei familii \u201ede clasa mijlocie\u201c, mai \u00eent\u00e2i prin relatia pe care si-o creeaza cu baiatul de aceeasi v\u00e2rsta, colegul sau de scoala, Rapha (Bastien Ughetto). Sub pretextul unor meditatii la matematica pe care i le da Claude lui Rapha, acesta \u00eencepe sa petreaca mult timp \u00eempreuna cu parintii colegului sau si descopera mici secrete de familie.
\nDe aici se tese o tapiserie \u00eentreaga tivita cu tot felul de fictiuni si relatii pe care le creeaza \u00eentre el si membrii familiei respective. Totusi, lucrurile pe care baiatul le observa la familia lui Rapha sunt c\u00e2t se poate de reale si de utile \u00een conturarea personajelor fictive din creatiile sale. Marele talent al lui Claude este cel de a \u00eenregistra obiectiv si realist \u2013 ceea ce poate sa para, la o prima vedere, un fel de ancheta asupra unei familii de nivel mediu \u2013, dar si de a manipula cititorul, las\u00e2nd impresia \u00eentr-o prima faza ca, de fapt, tot ceea ce scrie chiar se \u00eent\u00e2mpla cu adevarat. Si aici nu doar cititorul este cel \u00eenselat p\u00e2na la un anumit punct, ci si spectatorul. Creatiile lui Claude \u00eencep sa curga pe tava, ca p\u00e2inea calda, fiind citite cu o curiozitate ardenta at\u00e2t de profesorul sau, c\u00e2t si de sotia lui, Jeanne (Kristin Scott Thomas), o curatoare frustrata care \u00eesi va parasi sotul din cauza obsesiei acestuia pentru povestile elevului sau. Asadar, pe masura ce fictiunea ia amploare, se poate observa o relatie asemanatoare cu cea dintre Doctorul Frankenstein si monstrul pe care-l creeaza, singurul scop al relatiei fiind acela de-ai satisface doctorului nebunia.
\nEi bine, problema apare \u00een momentul \u00een care regizorul insista ca voyeurismul este tema principala a acestui film, pornind de la un discurs c\u00e2t se poate de metafictional. Marea aventura a baiatului \u00eencepe atunci c\u00e2nd, aflat pe o banca cu vedere spre o casa frumoasa locuita de o familie c\u00e2t se poate de normala, \u00eesi imagineaza tot felul de lucruri. Partea de \u00eenceput a filmului surprinde gravitatea unui caz patologic, mai cu seama ca sinceritatea debordanta si stilul scrisului lui Claude ridica \u00eentr-o prima faza semne de \u00eentrebare cu privire la sanatatea psihicului sau. Dar \u00eendoiala este eliminata pe masura ce profesorul si sotia lui se lasa manipulati de cuvintele \u201efrumoase\u201c pe care baiatul le asterne pe h\u00e2rtie si de situatiile care-i incita si care le ofera, \u00eentr-un fel sau altul, o poveste. Incipitul grav si serios se continua, asadar, prin tuse \u00eengrosate, aproape caricaturizate si care anunta, spre surprinderea spectatorului, ca, de fapt, totul este o fictiune. Trecerea de la drama la comedie se face gradat, av\u00e2nd un ritm bine controlat \u2013 o tehnica deja \u00eenregistrata ca semnatura personala a regizorului francez. De la comedie se ajunge la melodrama, \u00een sensul \u00een care profesorul, iritat ca elevul sau nu ofera un conflict puternic si un final maiestuos povestii, \u00eencepe sa corecteze variante ale fictiunii pe care Claude le tot rescrie. Bine\u00eenteles ca si filmul devine, \u00een aceeasi masura, c\u00e2t se poate de ambiguu, cu scene care fac parte din universul fictiv, dar \u00een care va aparea si profesorul Germain pe post de dictator literat.
\nProblema legata de conflict este si ea un punct de interes major. Finalul filmului arata decaderea profesorului Germain. Cu toate acestea, conflictul este unul metafictional. Faptul ca este dat afara de la liceul la care preda si ca se desparte de sotia lui din cauza fictiunii nesabuite pe care o sustine nu face dec\u00e2t sa accentueze importanta pe care a acordat-o regizorul jocului fictiv dintre familia lui Rapha si Claude, lu\u00e2ndu-si \u00eensa \u00een serios doar rolul de povestitor filmic. Chiar si referintele pe care le utilizeaza Fran\u00e7ois Ozon anunta aceasta greseala. Abord\u00e2nd un regim c\u00e2t se poate de transparent, filmului nu \u00eei este frica sa-si arate adevaratele influente. Auzim ecouri care vin dinspre zona lui Pasolini si dinspre voyeurismul lui Hitchcock, apoi vedem posterul filmului \u201eMatch Point\u201c care ofera o ambianta prolifica genului crime-thriller, dar, cu toate acestea, filmul lui Ozon nu are nici vigoarea si nici furia pe care o propun peliculele la care regizorul face trimitere.
\nFinalul expediat nu face dec\u00e2t sa prezinte o imagine de ansamblu asupra situatiei \u00eenvatatorului si a micului sau ucenic, gata sa-i ofere \u00een continuare povesti care mai de care mai fantastice, pe masura ce draperiile se dau la o parte, iar cei doi \u00eencep presupusul proces de creatie care, de fapt, se numeste speculatie. Trendul pastiselor se completeaza cu \u201eDans la maison\u201c, un film care nu are o directie prestabilita, dat fiind faptul ca regizorul sau sta si contempla \u00een fata casei \u2013 c\u00e2nd scopul lui era sa intre \u00een casa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"