{"id":15592,"date":"2013-05-23T15:29:34","date_gmt":"2013-05-23T13:29:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15592"},"modified":"2013-05-23T15:29:34","modified_gmt":"2013-05-23T13:29:34","slug":"malleus-maleficorum","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/malleus-maleficorum\/","title":{"rendered":"Malleus maleficorum"},"content":{"rendered":"

\u00cen primavara anului 1575, Giulio din Assisi, inchizitor al diocezelor Aquileia si Concordia din nord-estul Italiei, \u00eel primeste \u00een audienta pe Bartolomeo Sgabarizza, preot \u00een Brazzano, un sat \u00eenvecinat, care \u00eei raporteaza o poveste \u00eempartasita de catre Pietro Rotaro, morar \u00een acelasi sat, pe care acesta o auzise de la un oarecare Paolo Gasparutto, un soi de deus ex machina rudimentar pentru cei napastuiti cu boli rare. Chemat la un prim interogatoriu, sus-numitul Gasparutto relateaza felul \u00een care doua tabere de nauci, unii \u00eenarmati cu maciulii de marar si altii cu smocuri de sorg, si-au disputat, pe timpul unei nopti, soarta unui baiat care a ajuns, \u00een cele din urma, \u00een grija lui, pentru a fi vindecat si scos din niste farmece ciudate.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Descendenta zvonistica declinata prin cel putin patru colportori rasfirati si interstitiile nocturne \u00een care oameni se agita prin v\u00e2lvatai vegetale frapeaza logica limpida a inchizitorului, care convoaca un fel de proto-comisie de ancheta. Ineditul procesiunilor de la crucea noptii si secretomania care aureoleaza ceremonialul colectiv solicita dezvaluire si \u00eenregimentare \u00een ordinea cunoscutului, a clasabilului. \u00cen aparenta, o parte dintre asa-zisii bezmetici insomniaci se autointituleaza benandanti si se revendica dintr-un rit de fertilitate obscur, cu influente divine codificate prin semiotici imanente suspecte : din declaratiile unora dintre ei, \u00een jurul v\u00e2rstei de douazeci de ani, un \u00eenger li se arata si cere adeziunea la grup a acelora care s-au nascut mai cu mot, respectiv cu bucati din membrana amniotica pe cap. Siderat de \u00eenvalmaseala marturisirilor cu jumatate de gura, inchizitorul Felice de Montefalco asculta mai \u00eent\u00e2i, iar apoi \u00eencearca sa claseze, restr\u00e2ng\u00e2nd semantic declaratiile celor audiati la catehismul legal si impun\u00e2nd deductii care fac sa transpara, dincolo de orice rit de fertilitate al celor care se intituleaza benandanti, relevanta eretica si demonica a practicii lor. Relatarea audientelor si analiza dosarelor recuperate din arhivele Vaticanului sunt realizate de Carlo Ginzburg \u00eentr-un studiu din 1972 dedicat practicilor agrare si de vrajitorie din Friuli \u00een secolele XVI-XVII, \u201eI benandanti Ricerche sulla stregoneria e sui culti agrari tra Cinquecento e Seicento\u201c.
\nStratagema maieutica de scoatere cu forcepsul a unui adevar relativ prin tehnica interogatiei sugestive, care \u00eei induce psihologic raspunsul celui audiat, devine forma de ancheta curenta, \u00eencep\u00e2nd cu secolul al XVII-lea, c\u00e2nd societatea, reprezentata olimpian de o justitie \u00eenca \u00een gestiune si gestatie ca institutie penala, \u00eencearca sa-si gaseasca instrumentele de transare \u00een viu pentru razbunarea post-mortem a victimelor deviatilor \u00een libertate. Primitiva si precar-instinctiva, aceasta justitie, de sorginte inchizitoriala, \u00eesi asuma idealul comunitar si \u00eencearca sa raspunda standardelor de convietuire prin raportarea la repere de maxima generalitate. Invers, pedepsirea si \u00eenlaturarea celor rai se face prin depistarea raului pe care acestia \u00eel reprezinta, adica prin \u00eenlocuirea subiectivului cauzal cu obiectivul cazual. Cel care \u00eesi asuma ancheta si repunerea \u00een ordine a lumii trebuie sa dispuna de talentul unei logici inductive, care sa dirijeze \u00eentelegerea insului particular \u00eenspre categorie, clasem, indice cunoscut, viciu sau crima cu directa oglindire \u00een vreo lema de penitential. Gestul social al justitiei nu opereaza cu indivizi, ci cu simbolul pe care acestia \u00eel prefiguzeaza, cu boala, tara, \u00eensemnul, anormalul, a caror sanctiune consta, \u00een primul r\u00e2nd, \u00een eliminare si, apoi, \u00een stergerea dintr-o memorie colectiva care l-ar putea resuscita folcloric. Inchizitorul functioneaza, ca institutie legala, cu o armonica de \u00eentrebari, al caror raspuns este, practic, inclus \u00een pragmatica hipnotica a auditiei: polul pozitiv al \u00eentrebarii \u00eel absoarbe pe acela negativ al raspunsului. Stafeta fiziologica ce gireaza participarea la grupul benandanti tine, de pilda, de malversatiuni asupra reminiscentelor corpului dupa nastere, caci membrana amniotica si utilitatea ei diavoleasca nu pot sa tina dec\u00e2t de o etapa de sabat, deci de un ritual integral diavolesc, care anuleaza distinctiile din interiorul procesului si a diverselor lui faze. Raul are nevoie de o iluminare generala si de o repunere \u00een bezna uitarii tot at\u00e2t de radicala.
\n\u00cen forma moderna a inchizitorului, psihologul ofera terapiei sale o misiune de igiena sociala, curat\u00e2nd impuritatile din individ prin detectarea \u00een nebuloasele din interiorul acestuia a categoriilor pe care, \u00een general, comunitatea le sanctioneaza. Terapia devine, astfel, un ritual superstitios, iar aplicarea ei, un act pag\u00e2n. Psihologul, aceasta \u00eentrupare heraldica a iubirii de adevar prin transgresarea savanta a iubirii de oameni, \u00eesi asuma, constient sau nu, aceeasi tehnica a inchizitorului din Friuli, care nu detecteaza cauza, sindromul sau simptomul, ci se precipita spre clasificarea raului care ameninta comunitatea. Forma occidentala extinsa a domeniului privat, comunitatea este familia tentaculara, contingentul cerebralizat prin filtrul unei singure minti si a unui set unic de valori, recunoscut si patentat, care functioneaza prin hiper-control si prin excedarea functiei de preventie. Genul acesta de societate care hiperbolizeaza prapastios simptomul nu favorizeaza retractarea gestului reprobabil, tocmai pentru ca vine \u00een \u00eent\u00e2mpinarea lui, inhib\u00e2ndu-i manifestarea, detect\u00e2ndu-i din timp latenta, anul\u00e2ndu-i virtualitatea si disip\u00e2ndu-i conditiile de realizare. Paroxismul preventiei naste monstri \u00een filmul lui Thomas Vinterberg, \u201eThe Hunt\u201c, premiat anul trecut la Festivalul de la Cannes, pe de o parte, de catre juriul ecumenic, pe de alta, pentru rolul carismatic rece al lui Mads Mikkelsen, un hipersenzual pietrificat \u00een expresia umilitatii si a dezolarii. \u201eV\u00e2natoarea\u201c este, \u00een sensul princeps al vocabularului maruntei comunitati daneze, un rit de integrare sociala, ce culmineaza cu uciderea unui cerb din paduricile de la marginea orasului, moment \u00een care barbatii devin baieti, iar baietii devin barbati, \u00eentr-o rasturnare multiversica ce garanteaza ciclicitatea ontologica.
\nSocietatea este, asadar, normata, se dezvolta \u00een eprubeta, apoi \u00een incubator, pastr\u00e2ndu-se, ulterior, \u00een granitele a priori trasate ale unei gradini care rezulta din unirea punctelor ce corespund unor garduri, curti, case, spatii recunoscute, cu toposuri atestate, rasfr\u00e2nte de la habitus la reglaj interior si gestiune a afectului individual, pentru stoparea contaminarilor sau a debordarilor. \u00centr-un astfel de mediu sanitar, o fetita de cinci ani dintr-o familie oarecare se \u00eendragosteste, cu primul zv\u00e2c romantic al copilariei, de Lucas, educatorul de la gradinita, seducator \u00een constiinciozitatea lui exemplara si camaradereasca, proaspat divortat, tatal unui adolescent \u00eenca ambuscat. Atunci c\u00e2nd acesta refuza, \u00eensa, avansurile afectuoase ale fetitei, inimioarele din plastilina si restul metaforelor de abecedar amoros, discursul harpiei se reactiveaza din bobocii compulsiei feminine viitoare si secreta o aluzie veninoasa legata de posibile abuzuri sexuale ale educatorului asupra celei respinse. Credula, precauta si prostesc de unilaterala \u00een anchetarea unei ipoteze firave, Grete, directoarea gradinitei, convoaca un psiholog ce persista \u00een inductii sugestive, inocul\u00e2ndu-i fetitei o trauma inexistenta, care devine, prin aceasta mosire nefasta, boala de imunitate fictionala. \u201eGrete spune ca ai spus…\u201c este o deresponsabilizare indirecta prin introducerea mediatorului, ce cripteaza, inchizitorial, discursul si interpoleaza propria categorie referentiala. Presiunea raspunsului copilului se impune, pe de alta parte, o data cu pregnanta reactiei organice a directoarei, careia i se face rau, numai la auzul scenariului presupus si propus de catre psiholog. Adultul preia, asadar, \u00een concret, o reactie abstracta a copilului, naucit de zigzagul dus-ntors \u00eentre propriul imaginar si certificarea unui alt real, divergent, pe care exteriorul o solicita. O data ce categoria raului este, totusi, fixata \u00een crima pedofiliei, redusa la urgenta unui penitential, iar ceilalti parinti sunt pusi \u00een garda pentru repararea unor simptome post-traumatice concretizate \u00een probabile cosmaruri, turburari de comportament ale copiilor lor, incontinente urinare, reactii fiziologice deraiate, \u00eentreaga comunitate infantila se \u00eembolnaveste spontan prin sf\u00e2nta forta a duhului autosugestiei. \u00centocmai ca inchizitorul Felice de Montefalco din Friuli, directoarea de gradinita Grete, o tocilara scolastica, nu face altceva dec\u00e2t sa afirme ca \u201enoi vom respecta procedurile ca la carte\u201c. \u00cen pendant, imaginea monstrului pedofil, excrescenta a contra-naturii, se amplifica mai ales prin asocierea cu forma cea mai naturala a candorii copiilor-victime, excluz\u00e2nd, asadar, expierea. Penalitatea cazului, institutia tehnologica a condamnarii, \u00eenalta receptivitate a ultrajului public, dubletul imoralului ca subiect juridic sunt secundare: comunitatea daneza este aplicatia dementa a principiului salvgardarii, care reactioneaza mai \u00eent\u00e2i nevricos (directoarea gradinitei este o icoana a frigiditatii unei logici de bun-simt), apoi isteric (pentru extremism dihotomic, parintii fetitei sunt cei mai buni prieteni ai educatorului acuzat de enormitate) si, \u00een cele din urma, criminal sau prin justificari de gestica compensatorie (anonimi neatinsi de cauza reactioneaza vindicativ, bombard\u00e2ndu-i casa cu pietre si ucig\u00e2ndu-i c\u00e2inele). Prin amplitudinea si intensitatea sanctiunilor sociale, \u201eThe Hunt\u201c construieste o descriptio appetiti, studiu de psihopatologie a multimii seduse de ocazia demonizarii gratuite a individului, propus pentru oprobriu, dezonoare si sacrificiu public. Absorbtia raului apare o data cu deschiderea porilor ce pot prelua insatiabil orice neadevar sau adevar relativ: corpul comunitar traieste sub forma de falanga romana, \u00eentr-o hiperprotectie a reperului unic, care cere \u00eenregimentare si o singura abordare posibila, religioasa si fara deviatii \u00een interpretare. Ritul de fertilitate al celor numiti benandanti era, de altfel, tocmai o dizertatie \u00een marja catolicismului, oferindu-se sa acorde solutii de terapie si de interventie asupra naturii. Corectia apare tocmai pentru a pedepsi tendinta emanciparii prin care grupul purtatorilor de pamatufuri din sorg \u00eesi permisesera sa garanteze o initiativa disjuncta strategiei comune a comunitatii. Analogic si transmilenar, filmul lui Vinterberg este povestea unui traseu al cobor\u00e2rii din demnitate a nevinovatului, a carui eticheta criminala se mentine prin aceasta noua forma de interogatoriu inchizitorial: dialogul cu psihologul. Raul \u00eesi cauta, \u00een schimb, senzorial, orice soi de debuseu, fie el si artificial, iar imaginarul comunitatii are nevoie de un topos pentru a-si plasa fobiile si versiunile de concretizare a lor. Igiena publica solicita, apoi, o forma de imaculare, care devine alibiul reactiilor animale ce guverneaza, din strafundul fiintei sociale, abcesele anti-sociale.
\nIzbucnirea din final a lui Lucas, \u00een biserica, \u00een timpul slujbei de Craciun, la care toata suflarea orasului asista, este relevanta nu numai pentru atingerea punctului extrem al absurditatii \u00een nedreptate, dar apare si ca o \u00eencercare de substituire a ritului integrator-social, cu unul christic, al nasterii si al resuscitarii sperantei \u00een bine. Festivismul Craciunului este \u00eentoarcerea la sarbatoarea naturala, care reuneste instinctiv reteaua comunitatii, elimin\u00e2nd terapiile prescriptive ale unui psiholog criminal sau elogiile fetitei vitrege aduse virtual unui amant inert. \u00cenlocuieste, totodata, reactia negativa a excluderii cu \u00eembunarea mintilor razbatatoare, care, aparent, se redeschid, accept\u00e2nd convietuirea cu cel renegat, prin reluarea codurilor de fratie sociala si acceptarea unui miracol al intuitiei nevinovatiei, dincolo de orice proba penala. Defaimarea este, \u00eensa, o zvonistica structurata, cu morfologie permutabila, care \u00eesi genereaza propria tehnologie ireversibila, bloc\u00e2nd reconditionarea a ceea ce a fost distrus cu inocenta. Apetenta pentru rau, eclozata dintr-o minciuna benigna, se metamorfozeaza \u00eentr-o tumoare maligna, irecuperabila, fara sansa de scapare de la esafodul social, ca-ntr-o v\u00e2natoare de vrajitoare jubiliara.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen primavara anului 1575, Giulio din Assisi, inchizitor al diocezelor Aquileia si Concordia din nord-estul Italiei, \u00eel primeste \u00een audienta pe Bartolomeo Sgabarizza, preot \u00een Brazzano, un sat \u00eenvecinat, care \u00eei raporteaza o poveste \u00eempartasita de catre Pietro Rotaro, morar \u00een acelasi sat, pe care acesta o auzise de la un oarecare Paolo Gasparutto, un… Cite\u0219te mai mult »Malleus maleficorum<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8863,83,8861],"class_list":["post-15592","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-the-hunt","tag-film","tag-vanatoarea"],"views":1681,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15592","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15592"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15592\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15592"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15592"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15592"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}