Jerry Bock a scris musicalul \u201eScripcarul pe acoperis\u201c (\u00een original, \u201eFiddler on the roof\u201c) pe un libret de Joseph Stein, versificat de Sheldon Harnick, inspirat din cunoscuta povestire a lui Sholem Aleichem \u201eTevye laptarul\u201c si succesul a fost imens \u00eenca de la prima reprezentare pe Broadway, \u00een 1964. A devenit \u00eent\u00e2ia lucrare de teatru muzical care a depasit 3000 de spectacole \u00een salile de pe celebrul bulevard newyorkez. Timp de zece ani, niciun show nu l-a depasit. Rapid a venit si adaptarea cinematografica, \u00een 1971, care a facut \u00eenconjurul lumii, consfintind popularitatea lucrarii. \u00cenalte distinctii ale filmului au recompensat-o.
\nFara sa tina cont de numeroasa distributie cu nu mai putin de douazeci si cinci de personaje, Opera Nationala Rom\u00e2na Timisoara si-a pus fortele la \u00eencercare \u00eentr-o noua productie care s-a vazut \u00eencununata de un notabil succes. Faptul este explicabil prin expresia muncii, daruirii si profesionalismului cu care interpretii au redat \u00een spectacol \u00eendeosebi atmosfera specifica a colectivitatii evreiesti din Rusia tarista a anului 1905, asezata sub simbolul scripcarului, \u00een ideea de \u201ecomuniune cu divinitatea prin muzica si dans\u201c, dupa cum potrivit noteaza programul de sala al serii. Puternicul suflu al traditiei si obiceiurilor, \u00een regasirea la bine si la rau, a respirat prin toti porii, ca reprezentare a firului calauzitor al tramei. Nu \u00eent\u00e2mplator, corul ce deschide opusul se cheama \u201eTraditie!\u201c. Ca un anunt al performantelor vocal-actoricesti ce urmau sa vina, momentul a fost bine si sugestiv interpretat de ansmblul pregatit de maestrul de cor Laura Mare.
\nMeritul reusitei vine \u00een conjunctie cu cel al regizorului, maghiarul Gy\u00f5rgy Korcsm\u00e1ros, artizan al unei conceptii \u00een care muzica, dansul si actoria se \u00eentrepatrund, se completeaza una pe alta. Si daca din unghi sonor (dirijor Peter Oschanitzky la pupitrul admirabilei orchestre a teatrului), coregrafic (maestru Carmen Cojocaru) era de asteptat ca pregatirea sa fie exemplara, data fiind calitatea vocalistilor si dansatorilor timisoreni, realizarea majora a venit prin convingatoarea expunere a marelui volum de text vorbit, a dialogurilor si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, prin jocul de scena, minutios abordat, cu expresii si gestualitate elocventa. Componenta teatrala a spectacolului a fost intens prezenta si de observat, contrar conditionarilor unor artisti de opera obisnuiti doar cu c\u00e2ntul si de multe ori cantonati \u00een rigiditati. Nu mai vorbesc de \u201efalsitatea\u201c rostirilor, declamatiilor, care aici a fost ca si inexistenta, naturaletea guvern\u00e2nd pe toata linia. Glumele, comicul de situatie, umorul au avut savoarea si subtilitatea at\u00e2t de caracteristice spiritualitatii etniei.
\n\u00centr-o colaborare perfecta cu regizorul, reputatul scenograf bucurestean Dragos Buhagiar a imaginat satul rusesc Anatevka \u00een toata autenticitatea lui, cu schimbari rapide de cadre, facilitate de existenta pe scena a unei ingenioase turnante, nou achizitionate. Toate constructiile, cladirile, interioarele, curtile, c\u00e2rciuma, ulitele, pasarelele sunt executate din lemn, care \u00een afara de austeritate ofera oportunitatea unei rezonante speciale la pasi sau batai ritmice din picioare \u00een timpul dansurilor. Un moment impresionant a fost la final, \u00een timpul exodului lent al evreilor alungati de pogrom din propriile case. T\u00e2rs\u00e2itul sacadat al pasilor pe strazile pavate cu lemn, sc\u00e2rt\u00e2itul podestelor a creat un sunet obsedant, trist, apasator ca \u00eensasi atmosfera clipei.
\nCostumele aceluiasi Dragos Buhagiar au fost concordante epocii.
\n\u00cen rolul Tevye, baritonul Cristian Rudic a \u00eenfatisat toata experienta sa de muzicalitate si joc pentru conturarea unui personaj credibil. Marele si binecunoscutul cuplet \u201eDac-as fi bogat\u201c a fost unul dintre momentele cheie ale serii, exprimat cu \u00eentelepciune si comic fin. \u00centre numerosii parteneri, sublinierile se fac cu dificultate. Toti au servit spiritul de echipa. Nume binecunoscute si apreciate ale trupei Operei Nationale Rom\u00e2ne Timisoara, Ramona Zaharia (Tzeitel), Gabriella Varvari (Hodel), Narcisa Brumar (Hava), Nicoleta Colceiar (Shprintze), Bogdan Zaharia (Motel), Octavian Vlaicu (Perchik), Dan Pataca (Lazar Wolf, cuceritor \u00een duetul \u201eSa bem\u201c cu Tevye), Camil Mara (formidabil Rabbi), Mariana Sarba (Fruma Sara), Diana Zaharia (remarcabila compozitie \u00een rolul Bunicii din visul lui Tevye) etc. s-au alaturat unei foarte bune actrite de teatru, Alina Ilea, \u00een importantul rol Golde, sotia lui Tevye. Fiecare artist este marcant ca individualitate.
\nNu-l uit pe Scripcar, \u00een persoana excelentului concertmaestru al Operei timisorene, Ovidiu Rusu, care a parasit fosa pentru a se urca pe… acoperisul casei lui Tevye, \u201eacoperisul satului\u201c si a veghea cu arcusul sau asupra acestei istorice tranche de vie, asupra celor trei ore dense si minunate de muzica si dans.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Jerry Bock a scris musicalul \u201eScripcarul pe acoperis\u201c (\u00een original, \u201eFiddler on the roof\u201c) pe un libret de Joseph Stein, versificat de Sheldon Harnick, inspirat din cunoscuta povestire a lui Sholem Aleichem \u201eTevye laptarul\u201c si succesul a fost imens \u00eenca de la prima reprezentare pe Broadway, \u00een 1964. A devenit \u00eent\u00e2ia lucrare de teatru muzical… Cite\u0219te mai mult »Scripcarul pe acoperisul Operei din Timisoara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15586","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":3168,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15586","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15586"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15586\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15586"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15586"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15586"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}