{"id":15574,"date":"2013-05-23T14:59:39","date_gmt":"2013-05-23T12:59:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15574"},"modified":"2013-05-23T14:59:39","modified_gmt":"2013-05-23T12:59:39","slug":"lizoanca-la-35-de-ani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lizoanca-la-35-de-ani\/","title":{"rendered":"Lizoanca la 35 de ani"},"content":{"rendered":"

Doina Rusti, Mamica la doua albastrele,<\/em> Iasi, Editura Polirom, 2013, 256 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Si romanul de mistere are capodoperele lui. Si cel politist. Si cel SF. Si cel foileton. \u201eMamica la doua albastrele\u201c se \u00eencadreaza \u00een ultimul gen. Dar nu este o realizare majora. Nici minora nu ar fi fost, daca scriitoarea nu ar fi beneficiat de prestigiul\/ presiunea distinctiilor acordate de Asociatia Scriitorilor din Bucuresti (\u201eZogru\u201c, 2006), de Uniunea Scriitorilor (\u201eFantoma din moara\u201c, 2008) si respectiv de Academia Rom\u00e2na (\u201eLizoanca la 11 ani\u201c). Recentul volum a iesit numai ca sa sporeasca bibliografia. Seamana cu sarea aruncata \u00eenainte de a gusta m\u00e2ncarea. Praf \u00een ochi. La un moment dat, standardele institutionale impun verificarea la s\u00e2nge a fiecarui r\u00e2nd. Premiile obtinute au devenit pietre de moara pentru Doina Rusti. Se spune si ca, de la un punct \u00eencolo, cartile autorilor consacrati functioneaza ca niste zg\u00e2rie-nori claditi \u00een progresie geometrica. Adevarat, dar Doina Rusti nu a redactat nicio opera fundamentala p\u00e2na acum. Volumele ei sunt vizibile, nu importante. Niciunul nu \u00eembie cu titlul. Despre \u201eMamica la doua albastrele\u201c nu se poate afirma ceea ce Alex. Stefanescu sustinea \u00een cronica \u201eO carte frumoasa cu un titlu stupid\u201c (\u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 47, 1999), \u00een legatura cu prozele lui Dan Lungu din \u201eCheta de flegma\u201c. Reteta s-a decantat. De la sfidarea cititorului, la alungarea lui.
\nReticentele mele fata de recentul roman al Doinei Rusti pornesc de la excesul de realism. Atmosfera desprinsa din emisiuni ca \u201ePovestiri adevarate\u201c, \u201eDrept la tinta\u201c sau \u201eAcces direct\u201c ma s\u00e2c\u00e2ie prin faptul ca pretind ca \u00eentre public si mondenitati\/ atrocitati\/ succese profesionale nu exista sticla. Temele propuse pe ecran reprezinta variante rahitice din seria \u201eCenusareasa\u201c\u2013\u201cRomeo si Julieta\u201c\u2013\u201cFrumoasa si Bestia\u201c\u2013\u201cCei trei purcelusi\u201c\u2013\u201cFetita cu chibrituri\u201c\u2013\u201cScufita rosie\u201c. Eu \u00eemi pastrez fidelitatea fata de fictiunile evazioniste, livresti, parabolice, utopice. \u00cen b\u00e2jb\u00e2iala postdecembrista, ma simt mai apropiat de \u201eTeodosie cel Mic\u201c (Razvan Radulescu), \u201eUltimele \u00eensemnari ale lui Mateiu Caragiale…\u201c (Ion Iovan) sau de \u201eViata lui Kostas Venetis\u201c (Octavian Soviany) dec\u00e2t de \u00eengurgitarea nemestecata a covrigilor din cozile c\u00e2inilor democratiei. Desi \u201ecrispata\u201c, asa cum o descria Cristian Tudor Popescu \u00een articolul \u201eLiteratura zilei\u201c (\u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 31, 1999) \u2013 prima reactie polemica argumentata \u00eempotriva sintezei lui Mircea Cartarescu, \u201ePostmodernismul rom\u00e2nesc\u201c \u2013 societatea rom\u00e2neasca are \u00eenca nevoie de soporifice, tocmai din pricina agresiunii provocate de cotidian.
\nAsemenea lui Nicolae Manolescu, ram\u00e2n convins ca persista separatia \u00eentre genurile \u00eenalte si cele joase: \u201eEu continui sa cred ca un roman ca lumea \u00een momentul de fata nu trebuie sa aiba multe tangente (cum se spune) cu realitatea cea de toata ziua. Daca are cea mai mica tangenta se transforma brusc \u00eentr-un articol de Ion Cristoiu, se trivializeaza\u201c (\u201ePentru critic este mult mai igienic sa lucreze pe o opera care nu mai are autor\u201c, interviu realizat de Iolanda Malamen, \u00een \u201eVatra\u201c, nr. 3, 1999). Chiar si aplic\u00e2nd criterii exclusiv sociologice, \u201eMamica la doua albastrele\u201c nu ar rezista \u00een competitia cu televiziunile-tabloid. P\u00e2na si ziarele \u201eClick\u201c si \u201eLibertatea\u201c si-au pierdut audienta odata cu inventarea programelor cu acelasi profil.
\nViata mea \u2013 un tabloid<\/strong>
\nAsadar, cartea Doinei Rusti vine la spartul t\u00e2rgului, c\u00e2nd lumea a renuntat la \u201eFata de la pagina 5\u201c, \u00eembratis\u00e2nd \u201eUn show pacatos\u201c. Culmea, prozatoarea \u00eesi alege personajul principal din r\u00e2ndul cameramanilor. Viata lui intra \u00een categoria subiectelor pentru \u201eStirile de la ora 5\u201c. (Be)None Bulgaru este angajat la un post TV specializat \u00een cancanuri. Cunoaste starlete si manelisti, c\u00e2stiga \u00eendestulator, str\u00e2ng\u00e2nd la pusculita 5.000 de euro, si se alege, c\u00e2teodata, cu aventuri extraconjugale, desi cam toti cunoscutii, chiar si nevasta, \u00eel cred fatalau: \u201eUna ca aia n-avea niciun interes pentru un barbat ponosit cum era None!\u201c (p. 146). Locuieste \u00een apartamentul mamei, Geta (care i l-a cedat), \u00eempreuna cu nevasta, Flori, si fiica lor adoptiva, Carina. Tatal lui, Serban, decedat de sase ani, \u00eel parasise c\u00e2nd era mic. Sora lui, Iuliana, lucreaza \u00een Spania. Ce? Nu se stie. Munci felurite. Ajuns la o filmare obisnuita, None \u00eei cade cu tronc Li Zetei (avatar al Lizoancai) \u2013 o c\u00e2ntareata senzuala, dar cam petrecuta, prostituata muzicala, pentru ca, dupa ce absolvise Conservatorul, a intrat \u00een showbizz si, concomitent, prostituata virgina \u00een convingerile despre eternitatea iubrii: \u201eSa \u00eenteleg ca tu n-ai fost nici macar \u00eendragostit de mine?…, \u00eencepu c\u00e2ntareata, iar el detecta o acuzatie \u00een sunetele cam sufocate de bioxid de carbon… (…) Atunci, \u00eentreba din nou Li Zeta, \u00eentre noi n-a fost dec\u00e2t sex?\u201c (p. 160). Nu, a fost o poveste mai cu jale dec\u00e2t a lui Romeo si-a Julietei sale.
\nKitsch si proustianism<\/strong>
\nSmiorcaielile toapei \u00eesi gasesc contrapunctul \u00eentr-o anecdota din vila de lucru a scriitorilor de la Mogosoaia. O camerista este curtata indecent \u00een timp ce deretica prin odaie. Evita cu eleganta si perversitate deopotriva avansurile: \u201eIertati-ma! Dar sunt fecioara… Altfel, nu va serveam eu pe dumneavoastra?!\u201c. Autoarea insista sa forteze orizontul de asteptare si limitele realitatii acceptate, propun\u00e2nd mereu exceptii de la prejudecatile \u00eentiparite si cu ajutorul mass-media. \u00cencerc\u00e2nd sa ne asigure ca viata bate filmul, ajunge sa distruga orice senzatie de verosimilitate. Alaturi de mototolul marghiol si de pitipoanca incoruptibila, sade \u00een fotoliu prezidential manelistul doct, b\u00e2nd sampanie din bidon si afis\u00e2nd aurul de la g\u00e2t ca pe un jug: \u201eNu te asteptai sa stiu poezii, nu-i asa? Si, bine\u00eenteles, habar n-ai cine le-a scris! Dar, normal, nu pui botu’ la manele, ca esti baiat subtire\u201c (p. 31).
\nArhitectura romanului aminteste de ceasurile de perete pe cadranul carora stau pictate scene hristice. \u00cen loc sa marcheze distanta burlesca fata de obiectivul focalizat, cartea preia trasaturile mediului insalubru. Lejeritatea si inconsistenta romanului provin, \u00een proportie masiva, din relatia univoca \u00eentre numele si trasaturile psihice ale personajelor. Gustul pentru kitsch se manifesta prin diminutive, prescurtari si alintaturi. Parca niciunul dintre cei implicati nu e om \u00eentreg. None lasa impresia de cel mai prost din curtea scolii, un gagauta \u00een descendenta lui Grobei din \u201eBunavestire\u201c (Nicolae Breban). Flori se erijeaza \u00een cucoana. Putem presupune ca micuta Carina a fost botezata cu g\u00e2ndul la vreo telenovela. Li Zeta pare mai degraba un sir de silabe, asemenea bastardei Mika-L\u00e9 din ciclul Hallipilor. Geta apartine onomasticii rurale, fiind, tipologic, urmasa taranilor stramutati la oras, convertiti peste noapte \u00een muncitori, descrisi de Marin Preda \u00een \u201eIntrusul\u201c sau \u00een \u201eMarele singuratic\u201c. Dupa emanciparea citadina, femeia trece la next level, acomod\u00e2ndu-se, \u00een preajma senectutii, cu tehnologia internauta, cre\u00e2ndu-si un cont pe Facebook cu nickname-ul \u201eMamica la doua albastrele\u201c, folosit \u00een tinerete, chipurile, ca sa se apere de pretendentii indiscreti. Si, apogeu al kitschului, \u00eentretine dialoguri virtuale cu prim-ministrul Victor Ponta despre \u201epiratul\u201c Traian Basescu! Combatanta ne\u00eenduplecata \u00een politica de palier, Geta actualizeaza \u00eenchipuirile reformiste ale cetatenilor din \u201eSimion Liftnicul\u201c (Petru Cimpoesu).
\nPosesiva ca o closca si patita cu fostul sot (despre care le toarna copiilor o multime de gogorite ca sa-i \u00eenvenineze, elud\u00e2nd relatia ei tridecenala cu un vecin de pe scara, dl Popescu), Geta se straduieste sa-si potoleasca fiul. Vrea sa previna un divort, iminent din punctul ei de vedere. Batr\u00e2na o identifica pe solista si recurge la solutia extrema, ucig\u00e2nd-o. Planul esueaza. None tot rupe casnicia. Aici ne lovim de strategiile romanului politist. Nu stim daca lucrurile s-au \u00eent\u00e2mplat aidoma, fiindca naratorul omniscient adopta perspectiva lui None. Dupa decesul subit al Getei, protagonistul vinde casa, \u00eei expediaza \u00eentreaga suma lui Flori, ajunsa cu serviciul \u00een Elvetia, o trimite pe Carina la un camin, iar el pleaca la New Delhi, capitala Indiei. \u00cen ciuda suspansului si a finalului cam fortat, precipitat si panicat, ca o saritura de la etajul \u00eent\u00e2i a amantului prins \u00een flagrant, tehnica aleasa de Doina Rusti este interesanta. Din pacate, nu se potriveste cu materialul epic. Pe de o parte, Serban si None renunta la familie, chestiune lesne de anticipat. Pe de alta parte, at\u00e2t Geta, c\u00e2t si None \u00eenfatiseaza evenimentele dupa cum le convine. Prestatia Getei \u2013 femeie exemplara doar \u00een aparenta \u2013 se motiveaza emotional. Comportamentul lui None tine de recuzita profesionala. E cameraman. \u00cen momentul identificarii mamei cu asasinul necunoscut al Li Zetei, el ilustreaza, \u00een timp real, un reportaj. Constructia pasajului merita subliniata. \u00cen ultima instanta, None reprezinta un personaj izbutit, gratie naturii autoscopice, dezinteresate de politica, hipersensibile, \u00eenzestrate cu abilitati senzoriale femeiesti. Captiv \u00een amintiri, barbatul face asocieri caricaturale si sarcastice, \u00een stilul proustiano-calinescian: \u201ePe atunci, \u00een primavara de-acum 11 ani, ea era tot asa, impunatoare, umpl\u00e2nd cu usurinta cadrul usii, cu acelasi z\u00e2mbet \u00eencrezator, \u00eentiparit pe fata, care i-a amintit instant de Nabucodonosor, c\u00e2inele copilariei lui. Si-acest sentiment de \u00eencredere si mai cu seama de afectiune adevarata nu l-a parasit nicio clipa. Orice \u00eent\u00e2lnire cu Flori \u00eei aduce \u00een nari mirosul de zambile proaspete ale acelei primaveri\u201c (pp. 18-19).
\nCu o floare nu se face totusi primavara si nici a busuioc nu miroase.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Doina Rusti, Mamica la doua albastrele, Iasi, Editura Polirom, 2013, 256 p.   Si romanul de mistere are capodoperele lui. Si cel politist. Si cel SF. Si cel foileton. \u201eMamica la doua albastrele\u201c se \u00eencadreaza \u00een ultimul gen. Dar nu este o realizare majora. Nici minora nu ar fi fost, daca scriitoarea nu ar fi… Cite\u0219te mai mult »Lizoanca la 35 de ani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8884,8885],"class_list":["post-15574","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-doina-rusti","tag-mamica-la-doua-albastrele"],"views":1198,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15574","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15574"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15574\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15574"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15574"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15574"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}