{"id":15572,"date":"2013-05-23T14:57:27","date_gmt":"2013-05-23T12:57:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15572"},"modified":"2013-05-23T14:57:27","modified_gmt":"2013-05-23T12:57:27","slug":"abc-ul-noului-cinema-romanesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/abc-ul-noului-cinema-romanesc\/","title":{"rendered":"ABC-ul Noului Cinema Romanesc"},"content":{"rendered":"

Andrei Gorzo, Lucruri care nu pot fi spuse altfel. Un mod de a g\u00e2ndi cinemaul, de la Andr\u00e9 Bazin la Cristi Puiu,<\/em> Editura Humanitas, Bucuresti, 2012, 324 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Una dintre cele mai provocatoare carti de teorie de anul trecut ii apartine, fara indoiala, criticului de film Andrei Gorzo. \u201eLucruri care nu pot fi spuse altfel. Un mod de a g\u00e2ndi cinemaul, de la Andr\u00e9 Bazin la Cristi Puiu\u201c e prima incercare de a privi si altfel dec\u00e2t impresionist, prin grila criticului de int\u00e2mpinare, fenomenul Noului Cinema Rom\u00e2nesc. Ca receptarea cartii a fost relativ saraca nu-i de mirare, din moment ce publicul de la noi nu prea a dovedit nici in ultimii ani, nici altminteri, prea multa rabdare in a citi si a dezbate volume teoretice.<\/strong> <\/em>
\nE drept ca Andrei Gorzo cunoaste exact situatia si simte nevoia sa-si ia cititorii de la 0. Printr-un gest cam don-quijotesc, dar, ce sa-i faci, necesar, criticul \u201eDilemei\u201c coboara p\u00e2na la originile cinematografiei pentru a-si formula tezele despre filmele lui Puiu & co. Ba mai mult, mare parte din economia cartii \u2013 si din efortul autorului \u2013 se dedica incercarii de a-si aduce cititorul la nivel. E si motivul pentru care, oric\u00e2t si-ar propune Gorzo sa nu reconstituie o istorie a cinematografiei europene, el se vede nevoit s-o faca, chiar si numai prin trecerea in revista a paradigmelor centrale. Demers intreprins cu rabdare analitica \u2013 dar si cu o nota de exasperare, abia retinuta \u2013 si care epuizeaza, de fapt, doua treimi din carte. Ma tem ca in domeniul filmului, mai mult dec\u00e2t in cel al literaturii (nici el indeajuns adus la zi), paradoxul urmator va fi inca activ o perioada: din cauza deficitelor imense, temele noi de discutie sunt cov\u00e2rsite de prolegomenele teoretico-istorice asupra lor. P\u00e2na sa ajunga la glosele despre Noul Cinema Rom\u00e2nesc, Gorzo g\u00e2f\u00e2ie deja dupa at\u00e2tea sistematizari si distinctii menite sa construiasca un background conceptual c\u00e2t mai limpede.
\nRegulile jocului<\/strong>
\nE drept ca nici insusi regretatul Alex Leo Serban, magistrul de la care Gorzo se revendica deschis (si cu care a impartasit adesea opinii) nu-i sare prea mult in ajutor t\u00e2narului prin amenajarea c\u00e2t de c\u00e2t a terenului de discutii. Si asta, pentru ca Alex Leo Serban s-a ferit ca de dracu de critica de sistem, pled\u00e2nd de c\u00e2te ori a avut ocazia pentru impresionism. In schimb, Gorzo, desi ajutat de excelente calitati de cronicar literar (are stil transant si actual, viteza de reactie, placerea si stiinta decuparii exemplelor, siguranta gustului etc.), e dublat de o constiinta teoretica acuta \u2013 mai generala, as indrazni sa afirm, la comentatorii tineri nu doar in filmologie, ci si in teatrologie, critic\u00e3 literara etc.
\nDe aceea, impulsul primar al cartii, dezvaluit de abia in final, c\u00e2nd Gorzo se simte indeajuns de indreptatit sa-si exprime deschis iritarea, e acela de clarificare si de sistematizare: \u201eN-ar mai fi nevoie sa se spuna at\u00e2tea prostii despre filmele rom\u00e2nesti. S-au spus deja destule. Ajunge\u201c. Cartea c\u00e2stiga, de altfel, in temperatura polemica pe masura ce avansam spre contemporaneitate si \u2013 mai mult, spre spatiul rom\u00e2nesc \u2013, pentru a exploda in final contra detractorilor Noului Val pe baze ideologice. P\u00e2na acolo, insa, Andrei Gorzo reface cu tact si cu exactitate, dar lipsit de fasoane academice, o istorie a formelor cinematografiei de la inceputurile ei p\u00e2na azi, insist\u00e2nd asupra lui Andr\u00e9 Bazin, teoreticianul realismului integral. Aventurarea curajoasa in solutionarea unor problematici majore de estetica (t\u00e2narul critic transgreseaza mereu limitele discutiei despre formule regizorale antren\u00e2nd exemple din literatura, arte plastice etc), precum si stap\u00e2nirea distinctiilor teoretice hi-fi fac din Gorzo un teoretician de perspectiva al filmologiei rom\u00e2nesti, echipat pe termen lung pentru problematici dificile.
\nPe Gorzo nu-l intereseaza, de fapt, at\u00e2t detaliile istorice ale acestei evolutii \u2013 nici ilustrarea pedanta cu c\u00e2t mai multe piese la dosar \u2013, ci dezbaterile de concept.\u00a0 El retine si discuta, cu exemple c\u00e2t se poate de colorate, trei paradigme centrale ale cinema-ului: cea formalist-expresionista, a lui Arnheim, Eisenstein si Balazs, care face din tehnica montajului un adevarat fetis; cea hollywoodiana, a decupajului analitic, un mixaj destul de artificial intre formalism si\u00a0 realism, pentru care realitatea nu e altceva dec\u00e2t \u201eun sistem de semne\u201c, de servit cu lingurita marelui public; si, in fine, cea baziniana, care crede ca specificul cinemaului se apropie de redarea c\u00e2t mai exacta, aproape fotografica a realului, miz\u00e2nd pe cadre lungi, neintrerupte de camera de filmare si pe \u201ead\u00e2ncimea c\u00e2mpului\u201c. O adevarata monografie a doctrinei lui Bazin e de regasit in cartea lui Andrei Gorzo, care-i intoarce teoreticianului afirmatiile pe toate partile: \u201eUn stil regizoral bazat pe ad\u00e2ncimea c\u00e2mpului si pe cadre lungi, deci pe prezenta simultana a tuturor fiintelor si obiectelor participante la un eveniment, de la un capat la altul al evenimentului cu pricina, respecta calitatea de intreg fizic a oricarui fenomen din lumea reala si ii acorda spectatorului aceeasi (potentiala) libertatea de analiza pe care o are si in raport cu fenomenele realului\u201c; \u201elumea cinematografica la care ne uitam in acest moment trebuie sa faca parte dintr-o lume mai mare: atunci c\u00e2nd aparatul de filmare se deplaseaza la st\u00e2nga sau la dreapta, el trebuie sa descopere alte lumi; la fel si atunci c\u00e2nd avanseaza in ad\u00e2ncimea cadrului\u201c.
\nSi nu-i greu de observat ca sub aceasta umbrela baziniana indeajuns de incapatoare se poate plasa si fenomenul cinematografic rom\u00e2nesc, desi nu toata lumea se afla pe aceeasi treapta. Caci, din perspectiva lui Gorzo, Cristi Puiu urmeaza cel mai indeaproape \u2013 ba chiar duce la ultimele consecinte \u2013 paradigma realista a lui Andr\u00e9 Bazin. Si trebuie spus ca, prin aceasta referinta fundamentala, t\u00e2narul critic reuseste in sf\u00e2rsit sa ofere o baza c\u00e2t se poate de ferma de discutare a Noului Cinema Rom\u00e2nesc. Oric\u00e2te reprosuri i s-ar putea aduce lui Gorzo in ceea ce priveste interpretarea sau valorizarea cutarui film, nu se poate contesta cartii meritul de a fi trasat terenul de discutie si de a fi stabilit regulile jocului. Mai mult, de a fi stabilit o ierarhie teoretica credibila. In centrul canonului se afla, asadar, Cristi Puiu, tocmai pentru ca e singurul regizor de la noi posedat de o constiinta teoretica si cel care a influentat, de fapt, in mod cov\u00e2rsitor creatiile colegilor de generatie. Pentru cine n-o crede, Gorzo are un argument imbatabil: \u201eInfluenta filmului \u00abMoartea domnului Lazarescu\u00bb asupra altor regizori rom\u00e2ni nu mai are nevoie sa fie demonstrata. Ea ar trebui sa i se poata revela cu usurinta unei priviri nu neaparat antrenate, dar interesata sa compare primul film al lui Radu Muntean, \u00abFuria\u00bb (aparut in 2002, deci facut inainte \u00ab\u2026Lazarescu\u00bb), cu cel de-al doilea, \u00abH\u00e2rtia va fi albastra\u00bb (aparut in 2006 si facut dupa \u00ab\u2026Lazarescu\u00bb, sau primul film al lui Cristian Mungiu, \u00abOccident\u00bb (aparut in 2002, deci facut inainte de \u00ab\u2026Lazarescu\u00bb), cu cel de-al doilea, \u00ab4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u00bb (aparut in 2007 si facut dupa \u00ab\u2026Lazarescu\u00bb)\u201c.
\nTeoretician vs. critic<\/strong>
\nProblema intervine in momentul c\u00e2nd Andrei Gorzo lasa sa se inteleaga ca din aceasta superioritate teoretica tinde sa derive fara rest si o superioritate estetica. S-ar prea putea, desi eu unul ma indoiesc, ca \u201ePolitist, adjectiv\u201c sau \u201eAurora\u201c sa fie superioare artistic unei productii precum \u201e4, 3, 2\u201c, insa acest fapt n-ar trebui demonstrat prin ambitia teoretica a lui Puiu (asa cum o face Gorzo adesea), ci mai degraba prin analize imanente ale fiecarei piese in parte. Nu totdeauna regizorii cu cea mai inaintata\/ radicala conceptie estetica sunt si cei mai valorosi artistic si din acest punct de vedere mi se pare ca Gorzo criticul se cam lasa furat de teoretician. Ceea ce poate ca e normal intr-o carte care incearca sa acrediteze si sa explice o formula, inscriind in acelasi timp fenomenele individuale pe orbita ei.
\nOptiunile valorice din \u201eLucruri care nu pot fi spuse altfel\u201c sunt pe alocuri neconvingatoare tocmai pentru ca ele mizeaza p\u00e2na la capat pe aceasta inscriere in \u201erevolutia\u201c baziniana. Analizele lui Gorzo, subtile, nu-i vorba (si aici el e in drept sa dea lectii unor ideologi precum Florin Poenaru sau Ovidiu Tichindeleanu, desi le acorda o importanta exagerata) se opresc adesea in pragul unor constatari de ordin formal. Daca fiecare film al lui Puiu n-are alta motivatie, asa cum ne lasa sa credem multe dintre glosele lui Gorzo, dec\u00e2t sa redea senzatia de \u201eintegritate a realitatii\u201c, deci sa extenueze formula baziniana, atunci ma tem ca el isi pierde specificitatea si ratiunea \u2013 psihologica, umana, istorica \u2013 mai profunda. Sa fie oare vorba in \u201eAurora\u201c (unde senzationalismul tramei e at\u00e2t de ofertant), la fel ca in \u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c, doar despre \u201eo arta care tine cont at\u00e2t de importanta \u00abtotului\u00bb, c\u00e2t si de incapacitatea de a-l cuprinde\u201c, sau de \u201eo arta care, in loc sa amenajeze la tot pasul usi intredeschise care sa-i aminteasca spectatorului de \u00abmai multul\u00bb si \u00abmai marele\u00bb care n-au intrat in cadru sau in poveste\u201c? Mi-ar fi placut, mai ales pentru ca am incredere in intuitia critica a lui Gorzo, ca, odata cadrul teoretic identificat corect, autorul sa porneasca pe cont propriu in elucidarea semnificatiei fiecarui film in parte. Abia atunci motivatiile valorice ar fi devenit convingatoare.
\nAcest \u201eformalism\u201c al viziunii (incerc\u00e2nd sa compenseze, probabil, pentru amatorismul in domeniu a unei parti bune a intelectualitatii de la noi) e de identificat nu doar in analizele individuale, c\u00e2nd, furat de tehnici si procedee, Gorzo uita sa se mai intoarca la motivatii de ordin uman, filozofic, social, politic etc., ci si in discutarea unor fenomene mai ample. Criticul are dreptate sa observe ca formula lui Cristi Puiu n-are traditie la noi nici macar in filmele unor Pintilie, Daneliuc sau Tatos, insa e frapanta eludarea totala a contextului: ma intreb cum ar fi putut Alexandru Tatos sa-si asume p\u00e2na la capat consecintele baziniene ale unui realism integral, asa cum ii reproseaza Gorzo, intr-un moment c\u00e2nd realismul artistic era unul singur: cel dictat de statul comunist.
\nInsuficientele acestei carti, c\u00e2te sunt, au avantajul de a putea fi identificate, repet, pe terenul de joc stabilit de Andrei Gorzo si rezulta din niste simplificari (in sensul cel mai pur de renuntare la c\u00e2teva nuante) menite sa puna probabil in valoare teza generala. \u201eLucruri care nu pot fi spuse altfel\u201c ram\u00e2ne, altminteri, cartea unui t\u00e2nar (si solitar!) critic care \u2013 incerc sa ma abtin de la catalogari desantate \u2013 promite sa faca pentru critica noastra de film cam c\u00e2t au facut \u201esubiectii\u201c lui pentru cinematografia recenta. Taking it to the next level.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andrei Gorzo, Lucruri care nu pot fi spuse altfel. Un mod de a g\u00e2ndi cinemaul, de la Andr\u00e9 Bazin la Cristi Puiu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2012, 324 p.   Una dintre cele mai provocatoare carti de teorie de anul trecut ii apartine, fara indoiala, criticului de film Andrei Gorzo. \u201eLucruri care nu pot fi spuse… Cite\u0219te mai mult »ABC-ul Noului Cinema Romanesc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8881,8883,8882],"class_list":["post-15572","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-gorzo","tag-de-la-andre-bazin-la-cristi-puiu","tag-lucruri-care-nu-pot-fi-spuse-altfel-un-mod-de-a-gandi-cinemaul"],"views":1113,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15572","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15572"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15572\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15572"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15572"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15572"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}