{"id":15570,"date":"2013-05-23T14:55:43","date_gmt":"2013-05-23T12:55:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15570"},"modified":"2013-05-23T14:55:43","modified_gmt":"2013-05-23T12:55:43","slug":"paremiologie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/paremiologie\/","title":{"rendered":"Paremiologie"},"content":{"rendered":"

Termenii de baza<\/strong>
\n\u00cen admirabilul \u201eDictionar general al limbii rom\u00e2ne\u201c elaborat de Vasile Breban este definit cuv\u00e2ntul \u201eparemiologie\u201c, prin care putem \u00eentelege si disciplina care se ocupa de studiul proverbelor, dar si \u201eTotalitatea proverbelor dintr-o limba\u201c (p.731). Diferenta dintre proverb si zicatoare este destul de delicata. \u00cen esenta, proverbul implica si un nucleu alegoric (\u201eC\u00e2nd pisica nu-i acasa\/ Soarecii joaca pe masa\u201c), pe c\u00e2nd zicatoarea este un enunt universal\u00a0 (\u201eZiua buna se cunoaste de dimineata\u201c). Proverbul poate fi ritmat si chiar rimat, zicatoarea este ca o axioma, concisa si cuprinzatoare.
\nMarele nostru B. P. Hasdeu considera ca paremiologia poporului rom\u00e2n nu este numai a poporului rom\u00e2n, ca ea poate fi regasita (\u00een diverse formulari-formule) si\u00a0 \u00eemprejurul tarii noastre, p\u00e2na la Marea Baltica. Specific rom\u00e2neasca ar fi numai zicatoarea \u201eApa trece, pietrele ram\u00e2n\u201c. \u00cenclinam sa credem ca exista si un \u201enucleu tare\u201c al paremiologiei, nucleu care poate fi regasit pe \u00eentreaga \u201esuprafata zb\u00e2rcita\u201c a Pam\u00e2ntului. La arabi avem \u201eC\u00e2inii latra, caravana trece\u201c. Desi are, ca miscare exterioara, un sens inversat, ea \u201erimeaza\u201c interior cu \u201eApa trece, pietrele ram\u00e2n\u201c Dar \u00een \u201eSpatiul mioritic\u201c nu exista camile, ci numai mioare si cai (si ciobani, desigur). Cele doua zicatori au \u00eensa un \u201enucleu tare\u201c comun, care poate fi exprimat si asa: valorile autentice sunt esentiale si constante (indiferent ca ele stau ca pietrele, sau merg asemeni camilelor, deci, ca tin de Casa sau ca tin de Drum). \u00cen schimb, pseudo-valorile sau non-valorile sunt exterioare si superficiale (ca apa care curge, sau c\u00e2inii care latra).
\nNu este doar surprinzator, ci si uimitor, g\u00e2ndul lui Br\u00e2ncusi de a elabora un Cod etic, alcatuit exclusiv din proverbele si zicatorile rom\u00e2nilor. Dar marele sculptor nu a avut suficient timp si pentru \u201eColoana infinita\u201c si pentru Codul etic. Probabil ca putem identifica urma g\u00e2ndului mentionat, \u00een sculpturile lui, \u00een formele statuare\u2026
\nMasura lui Aristotel<\/strong>
\n\u00cen \u201eEtica Nicomahica\u201c, Aristotel elaboreaza conceptul etic al Masurii… Masura este definita ca un \u201eloc de mijloc\u201c \u00eentre doua extreme. Extremele sunt definite ca absenta (la st\u00e2nga) sau ca exces (la dreapta) ale aceleiasi \u00eensusiri. \u00cen alta formulare, la st\u00e2nga este \u201eprea putinul\u201c, iar la dreapta este \u2013 simetric opus \u2013 \u201eprea multul\u201c. \u00cen limbaj etic general, la mijloc este virtutea, iar \u00een cele doua extreme sunt doua vicii. Aceasta ar \u00eensemna ca numarul viciilor umane este cel putin dublu fata de numarul virtutilor. Oricare dictionar confirma statistic aceasta ipoteza. Cel mai cunoscut exemplu dat de Aristotel este acela al curajului. Ca virtute, curajul este la mijloc, \u00een st\u00e2nga lui se afla absenta, sau \u201eprea putinul\u201c, care este lasitatea, iar \u00een dreapta se afla excesul, sau \u201eprea multul\u201c, care este temeritatea, adica ceea ce noi numim \u201ecurajul nebunului\u201c.
\nAcum, din Elada antica a lui Aristotel trecem direct \u00een spatiul mioritic. Una dintre primele zicatori (\u201eproverbiala\u201c, \u00een sensul de faimoasa), cu care ne \u00eent\u00e2lnim, suna clar si fara echivoc: \u201eCe-i prea mult nu-i sanatos\u201c. Nu este vorba de o asemanare exterioara, ci de o identitate \u00eentre teoria aristotelica a Masurii si zicatoarea rom\u00e2nilor. Este adevarat ca \u00een paremiologia rom\u00e2nilor nu apare si \u201eprea putinul\u201c. Probabil ca nu apare pentru ca de \u201eprea putin\u201c rom\u00e2nii nu au dus lipsa niciodata. Char partiala fiind, identitatea este evidenta si \u00een forma de expresie, care aici este \u201eprea multul\u201c. Identitatea pare cel putin curioasa. Biografic, Aristotel s-a nascut \u00een Stagiria, din actuala Macedonie, care se \u00eentindea p\u00e2na la Dunare. Dar nu avem nici o informatie dupa care Aristotel ar fi trecut c\u00e2ndva peste Dunare, ca sa ajunga \u00een Dacia, cum a ajuns poetul Ovidiu. Apoi, Ciobanul din \u201eMiorita\u201c \u2013 ca din v\u00e2rful dealului, ca\u00a0 din fundul vaii, adica de la Dunare \u2013, nu a auzit \u00een viata lui (c\u00e2ta o fi fost ea) de Aristotel. Identitatea \u2013 \u00een g\u00e2ndul etic si \u00een expresie \u2013 are deci o alta ratiune, care ne trimite la \u201enucleul tare\u201c al Paremiologiei. Doar si Aristotel a plecat de la cutumele si paremiologia populara, iar optiunea lui pentru cutuma este exprimata \u00een c\u00e2teva texte (\u201eRetorica\u201c).
\n\u00cen limba rom\u00e2na cuv\u00e2ntul \u201emijloc\u201c are doua sensuri. El are si \u00eentelesul spatial de \u201eloc\u201c (\u201etopos\u201c \u00een greceste), dar si \u00eentelesul de \u201einstrument\u201c. Pentru a realiza ceva sau altceva, omul foloseste diverse instrumente. Dar \u00eentelesul de \u201einstrument\u201c este perfect compatibil cu teoria aristotelica a Masurii. Daca ar fi cunoscut \u00eentelesul rom\u00e2nesc al \u201emijlocului\u201c ca \u201einstrument\u201c, cu siguranta ca Aristotel ar fi sur\u00e2s \u00eenc\u00e2ntat. (El, care se emotiona numai c\u00e2nd privea stelele). Caci virtutea, care se afla la mijloc, \u00eencadrata de doua vicii,\u00a0 este chiar \u201eun mijloc\u201c (\u201einstrument\u201c) pentru realizarea Fericirii. \u00cen schimb, urmasii latini ai lui Aristotel, au interpretat Masura exclusiv spatial si au extras din ea faimoasa \u201eAurea mediocritatis\u201c, adica \u201eMediocritatea este de aur\u201c, interpretare care, cu siguranta, l-ar fi scandalizat pe Aristotel. Interpretarea latina este intuita la nivel popular, dar este si ironizata prin expresia: \u201eNici prea-prea, nici foarte-foarte\u201c. Ceea ce echivaleaza cu \u201eA \u00eempaca varza cu capra\u201c sau, cu o conotatie suplimentara, \u201ecapra personala\u201c cu \u201evarza sociala\u201c.
\nZicatoarea \u201eCe-i prea mult nu-i sanatos\u201c nu este singulara. Avem si alte zicatori care se refera la Masura, iar c\u00e2teva dintre ele pun \u00een joc Masura etica (morala), care are ca valori fundamentale Binele si Raul.
\nBi-polaritatea valorilor<\/strong>
\nTudor Vianu considera ca toate valorile fundamentale au un caracter \u201ebi-polar\u201c. O entitate materiala (fie ea inerta sau vie) este identica (A=A) cu ea \u00eensasi: o piatra este o piatra, un pom este un pom, iar un om este un om (daca este om, nu piatra sau pom). Valorile \u00eensa au si o componenta spirituala si oricare valoare este \u00eensotita de o anti-valoare (negativa, prin definitie). \u00cen acest sens, avem dubletele axiologice: Adevarul-Falsul, Sacrul-Profanul, Frumosul-Ur\u00e2tul, Binele-Raul etc. Relatia dintre valori si anti-valorile corespondente, merge \u00een doua sensuri. Pe de o parte, ele se presupun si se implica reciproc. Ele nu sunt \u00eentr-o relatie de \u201eexterioritate reciproca\u201c (Hegel). Altfel spus, Binele nu este posibil \u00een afara Raului, nici Raul \u00een afara Binelui. Absenta ambelor entitati etice da anomia \u00een general (Durkheim) si amoralitatea \u00een cazul valorilor etice.\u00a0 Pe de alta parte, valorile bi-polare fiind, se si exclud, tot reciproc. Aceasta dubla relatie ne invita la un discernam\u00e2nt continuu. \u00cen expresia poetica a lui Eminescu, din \u201eGlossa\u201c: \u201eVreme trece, vreme vine\/ Toate-s vechi si noua-s toate\/ Ce e rau si ce e bine\/ Tu te-ntreaba si socoate\u201c. P\u00e2na aici a fost Teoria, sa vedem ce ne spune paremiologia despre Bine si Rau. Din fondul bogat de zicatori vom selecta aici numai trei.
\nTrei\u00a0 zicatori\u00a0 rom\u00e2nesti<\/strong>
\n1. \u201e E rau cu rau, dar e mai rau fara rau.\u201c
\nZicatoarea este absolut deconcertanta prin ad\u00e2ncimea si concizia ei. Zicatoarea intuieste, pe baza unei experiente acumulate milenar, chiar \u201ebi-polaritatea\u201c teoretizata de Tudor Vianu. Este deconcertanta \u2013 cum spuneam \u2013 dialectica ei interna, spontana. Deci, este mai \u00eent\u00e2i constatata starea de rau, \u00een care este prezent raul real (un rau , alt rau) Apoi, este imaginata subsidiar si o stare \u00een care ar fi posibil numai raul, binele fiind absent. Aceasta stare posibila este considerata mai rea dec\u00e2t raul real, de la care s-a plecat. Se opteaza \u00een final pentru co-existenta binelui si raului, pentru \u201ebi-polaritatea\u201c lor. Ca o ilustrare a acestei situatii poate fi dat cazul unui t\u00e2nar suedez, fiu de miliardar. La un moment dat, t\u00e2narul s-a sinucis. Dar, a lasat un biletel pe care scria simplu si clar: \u201eM-am plictisit!\u201c. Plictisul apare c\u00e2nd dispare diferenta dintre Bine si Rau. \u00cen limbaj cromatic, \u00eentre alb si negru este griul, dar numai maestrii stap\u00e2nesc tehnica griurilor, asa cum si-a stap\u00e2nit si\u00a0 Pascal \u201eplictisul\u201csau.
\n2. \u201eMai binele este dusmanul binelui.\u201c
\nSi a doua zicatoare este deconcertanta, tot prin ad\u00e2ncime si concizie. La prima vedere zicatoarea pare paradoxala. Orice om \u201ecu scaun la cap\u201c prefera \u201ebinelui\u201c un \u201emai bine\u201c La a doua vedere, zicatoarea \u00eesi dezvaluie \u00eentelesul.\u00a0 Zicatoarea distinge \u00eentre \u201ebine\u201c si \u201emai bine\u201c, \u201eprea binele\u201c fiind aici scos din discutie. Ea ne spune (sau ne sugereaza) ca acel bine care este \u2013 daca este \u2013, este real, adica exista \u201eaici si acum\u201c. \u00cen schimb, \u201emai binele\u201c este doar posibil, c\u00e2ndva \u2013 undeva, sau chiar altc\u00e2ndva \u2013 altundeva. Deci unui \u201emai bine\u201c doar posibil, \u00eei este preferabil un bine real. \u201eMai binele\u201c, doar posibil (virtual), tine de o intentie, care poate fi chiar intentia cea mai buna. Numai ca o alta zicatoare ne spune ca \u201eDrumul spre iad este pavat cu bune intentii\u201c. Zicatoarea a doua vadeste si realismul g\u00e2ndirii populare, dar si prudenta \u00een fata inovatiei, mentalitatea conservatoare. Aceasta mentalitate are si un temei religios, \u00eentruc\u00e2t \u201eCararile Domnului sunt \u00eencurcate\u201c, adica imprevizibile, iar uneori \u201eNu aduce anul ce aduce ceasul\u201c. Se mai adauga aici si prudenta fata de ceea ce vine din \u201eexterior\u201c, pentru ca din \u201eexterior\u201c au venit, de regula, sau navalirea barbara, sau dominatia imperiala.
\n3. \u201eBinele \u00eencape \u00een Lume oric\u00e2t.\u201c
\nZicatoarea pare sa fie \u00een contradictie cu precedentele ei. Pare sa fie, dar nu este. Ea afirma fara \u00eendoiala progresul valorilor, \u00een acest caz a Binelui. Zicatoarea nu ne spune ca \u00een Lume nu ar \u00eencape si Raul, \u201eoric\u00e2t\u201c. Pe de alta parte, ea nu ne sugereaza ideea unui Bine Absolut. Si educatia religioasa, dar si bunul-simt al g\u00e2nditorului anonim \u00eei spun ca\u00a0 Perfect este numai Bunul Dumnezeu. Zicatoarea merge intuitiv (instinctiv) pe ideea de perfectionare graduala (\u00eencet-\u00eencet, usor-usor, \u00eencetisor-\u00eencetisor), nu pe ideea de Perfectiune.
\nSub elementul realist, marcat si de o prudenta\u00a0 sceptica, cele trei zicatori \u2013 \u00eempreuna cu \u201eCe-i prea mult nu-i sanatos\u201c \u2013 contin o dialectica subtila, ca si un ethos tonic, funciar optimist.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Termenii de baza \u00cen admirabilul \u201eDictionar general al limbii rom\u00e2ne\u201c elaborat de Vasile Breban este definit cuv\u00e2ntul \u201eparemiologie\u201c, prin care putem \u00eentelege si disciplina care se ocupa de studiul proverbelor, dar si \u201eTotalitatea proverbelor dintr-o limba\u201c (p.731). Diferenta dintre proverb si zicatoare este destul de delicata. \u00cen esenta, proverbul implica si un nucleu alegoric (\u201eC\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Paremiologie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8879,8878,8880,8877],"class_list":["post-15570","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-interpretare-proverbe","tag-proverbe-si-zicatori","tag-sensuri-zicatori","tag-studiul-proverbelor"],"views":3429,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15570","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15570"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15570\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15570"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15570"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15570"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}