{"id":1557,"date":"2010-02-25T12:18:25","date_gmt":"2010-02-25T10:18:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1557"},"modified":"2010-02-25T12:21:14","modified_gmt":"2010-02-25T10:21:14","slug":"de-citit-de-necitit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-citit-de-necitit\/","title":{"rendered":"De citit, de necitit&#8230;"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>DE CITIT in noua \u201eRom\u00e2nie literara\u201c: eseul Ioanei P\u00e2rvulescu despre parabola celor trei ladite, una de aur, una de argint si una de plumb, cu finalul, morala fabulei dupa recentele \u201epolemici\u201c ale revistei: \u201eCum procedeaza cei care au gresit? Neasteptat de elegant. Se retrag din scena fara resentimente, isi tin promisiunea de a pleca, oric\u00e2t de greu le-ar fi. Nu dau vina pe nimeni, nu inventeaza cabale puse la cale impotriva lor\u201c. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Cine are urechi de auzit si ochi de citit sa auda si sa citeasca; \u201eprecizarea\u201c lui N. Breban din care aflam (mai aflasem din \u201eMemorii\u201c) ca n-a \u201ejucat tenis cu generalul de securitate Plesita\u201c, cum gresit sustine Gh. Grigurcu, adevarul fiind ca \u201el-am cunoscut pe susnumitul personaj intr-o ancheta de Securitate, unde eu apaream ca inculpat\u201c si, a doua oara, \u201el-am cunoscut pe acelasi general tot intr-o ancheta,\u00a0 inconjurat din nou de c\u00e2tiva colonei incruntati si amenintatori\u201c; recenzia lui Codrin Liviu Cutitaru la volumul \u201eStr. Revolutiei nr. 89\u201c coordonat si prefatat de Dan Lungu si Lucian Dan Teodorovici, recenzie din care aflam ca asteptarile recenzentului au fost \u201econfirmate doar partial\u201c, intruc\u00e2t multi \u201econtributori\u201c la volum ca, de exemplu, Norman Manea, Maia Morgenstern si Cristina Topescu \u201edau impresia ca nu au ce sa scrie despre revolutie, textele lor repet\u00e2nd lucruri arhicunoscute si pedal\u00e2nd pe banalitati de manual, in vreme ce Dan Perjovschi, Matei Bejenaru ori Magda C\u00e2rneci \u201eiau fie prea literal tema discutiei (Perjovschi si Bejenaru), fie prea abstract (C\u00e2rneci), produc\u00e2nd descrieri plate ale unei realitati istorice absolut exceptionale sau complic\u00e2nd neinteligibil niste lucruri p\u00e2na la urma simple.\u201c. In volumul respectiv s-ar remarca autorii care \u201ese raporteaza inteligent la revolutie, nu ca personaje si nici ca filozofi, ci ca persoane obisnuite\u201c; pagina de poezie, excelenta, a lui Teodor Duna (o capodopera lirica: \u201eSfoara\u201c); micul, dar profundul eseu al lui Gabriel Dimisianu despre Nicolae Balota, amplu prezentat in revista cu un interviu si un fragment din \u201eAbisul luminat\u201c unde-l portretizeaza memorabil pe \u201ecolaborationistul \u201esi \u201etradatorul\u201c Henri Jacquier, \u201electorul de franceza Jacquier, Henri al nostru, binecunoscut si drag noua, cerchistilor\u201c. In articolul sau, G. Dimisianu scrie despre harta, ce spun?, planiglobul calatoriilor livresti ale lui N. Balota, despre uimitoarea lui lacomie carturareasca, ce-l impinge sa strabata \u201etinuturi de o ametitoare diversitate, preocupat de autorii antici si de cei din Renastere, de clasicism, de epoca luminilor, de romantici, de realisti, de protagonistii avangardelor sau de exponentii esteticii absurdului, de Jakob Burckhardt, de Goethe, de Rilke, de formele romanului rom\u00e2nesc din secolul XX si de artele poetice din acelasi interval, de Urmuz, de Arghezi, de Philippide, de Calinescu, de toti scriitorii rom\u00e2ni importanti, vechi si noi, peste tot Balota simtindu-se ca acasa, in toate epocile si in toate spatiile de cultura.\u201c Universalismul acestui mare carturar, arata G. Dimisianu, este pe de o parte expresia \u201eunei conformatii sufletesti\u201c si, pe de alta parte, \u201eexpresia unui ideal asumat, a unui program urmarit cu abnegatie de Balota inca din perioada primei tinereti.\u201c Prizonieri ai cartii, cerchistii \u201eidolatrizau cultura si \u2013 spune G. Dimisianu \u2013 nazuiau sa pluteasca in tariile frumosului pur si, in absolut, s-ar fi vrut debransati de real, de terestritate, eliberati de greul pam\u00e2ntului\u201c. Euphorionici, toti cerchistii au trecut prin puscariile larg deschise mai ales in primul deceniu al regimului comunist, de unde au iesit cu \u201eacel sur\u00e2s afabil, dezarmat, st\u00e2njenit, despre care aveam sa stiu mai t\u00e2rziu \u2013 scrie N. Balota in fabulosul \u201eCaiet albastru\u201c \u2013 ca e obisnuitul sur\u00e2s chinuit al celor ce au iesit de cur\u00e2nd din puscarie, al celor ce-si cer parca scuze ca exista, de indata ce am zarit acel sur\u00e2s pe care nu stiam ca, peste ani, aveam sa-l port si eu un timp.\u201c Sa mai notam si mica si indirecta polemica din jurul speciei literare practicate in ultimii ani de venerabilul nostru carturar: N. Manolescu scrie despre \u201ememorialistul\u201c N. Balota, consider\u00e2ndu-i \u201eAbisul luminat\u201c o \u201ecarte de memorii\u201c, pe c\u00e2nd, in interviul acordat lui Cosmin Ciotlos, autorul \u201eCaietului albastru\u201c respinge incadrarea si-si declina calitatea de \u201ememorialist\u201c explic\u00e2nd ca \u201eDesi Proust este unul din cei c\u00e2tiva mari maestri initiatori ai mei, n-am pornit nicidecum in cautarea timpului pierdut. Nu jinduiesc sa regasesc ceva pierdut in timp. Nu sunt o fire nostalgica. De aceea nu ma vad dec\u00e2t prea putin \u00abacaparat de memorialistica\u00bb. Nu deapan amintiri, nu-mi scriu memoriile.\u201c Surpriza este ca intr-adevar multi din cei ce scriu memorii descopera la capatul calatoriei catre ei insisi ca sunt (au fost) altii dec\u00e2t cei ce-si scriu amintirile; e de citit eseul, nemilos ca o ghilotina, al lui Pavel Susara despre \u201enegotul cu eternitatea\u201c, o tema care vine de departe, dintr-un trecut ce nu se identifica doar cu \u201eepoca de aur\u201c dar cu multe alte epoci si cu nostalgiile oamenilor care au fost. \u201eIn cei douazeci de ani care s-au scurs de la prabusirea structurilor si a institutiilor comuniste din Rom\u00e2nia \u2013 scrie Pavel Susara \u2013 nimic nu a cunoscut o manifestare mai dezlantuita (nici macar lacomia si raptul economic) dec\u00e2t nazuinta reprezentarii simbolice si iluzia proiectiei in eternitate. De la victimele celor 50 de ani de teroare comunista la supravietuitori si de la victimele recente, din decembrie \u201889, la raniti si la urmasi, ca sa nu mai punem la socoteala si scadentele timpurilor istorice, s-au intrecut cu totii, direct sau prin legatari mai mult sau mai putin indreptatiti, sa-si fixeze efigia intr-un monument public. Mai puternic dec\u00e2t grija pentru ziua de m\u00e2ine sau dec\u00e2t ingrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se stie ce complicata alchimie sufleteasca, morala ori, poate, numai propagandistica si narcisiaca preocuparea fierbinte pentru buna administrare a vesniciei (&#8230;) Victimele directe ale acestei adevarate hemoragii simbolice au fost, in primul r\u00e2nd, spatiul public si bunul simt, iar, in al doilea r\u00e2nd, istoria nationala, cu precadere cea romantata si impinsa in mitologie, cu voievozii ei si cu tot soiul de alte figuri civilizatoare\u201c. Imi permit totusi sa nu prea cred ca problema consta in invazia de figuri si voievozi incremeniti in diverse locuri publice, dar in raspunsul la intrebarea daca acesti voievozi ai nostri sunt inmarmuriti si pietrificati cu talent sau bulgariti ca o casa din chirpici spulberata de primele ploi de primavara care au si inceput&#8230;;\u00a0 in fine, e de citit in noua \u201eRom\u00e2nie literara\u201c o nota de la rubrica \u201eMeridiane\u201c din care aflam ca o seama de personalitati din Franta se sustrag Fiscului francez depun\u00e2ndu-si banii in paradisuri fiscale: \u201eIn Elvetia traieste Charles Aznavour, care nu vine la Paris nici c\u00e2nd il cheama obligatiile lui de ambasador la UNESCO al tarii care l-a adoptat (sau, mai bine zis, a adoptat-o). Trag clapa Fiscului francez si romancierul Michel Houellebecq, actorul Alain Delon&#8230;\u201c. Celebrul sansonetist ar putea fi un bun exemplu si pentru alti ambasadori&#8230;<\/p>\n<p>DE NECITIT in noua \u201eRom\u00e2nie literara\u201c sunt chiar multe din textele \u201eRom\u00e2niei literare\u201c. Si nu din cauza continutului lor, ci din pricina tratamentului umilitor aplicat corpului de litera redus la proportii liliputane. Inteleg prea bine ca odata cu \u201ecriza\u201c si corpul de litera e condamnat sa scada si sa se inghesuie, dar ma intreb: p\u00e2na unde? N-avem, chiar toti ochi de vultur si, plini de cataracte, miopi ori prezbiti descifram cu mari dureri de cap literele frumoaselor texte din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c; aproape de necitit in noua \u201eRom\u00e2nie literara\u201c, dar nu din cauza literei, destul de dolofana, este \u201ejucareaua\u201c lui Serban Foarta, poemul saptam\u00e2nii intitulat \u201eAmadei lusus\u201c, poem ludic, \u201emozartian\u201c si banal ca o proza cu poanta. Filozofia poemului, de o noutate frapanta, e ca lucrurile grave se spun sarind coarda; de necitit, cel putin pentru mine, e cronica harnicului Cosmin Ciotlos la volumul \u201eDespre doliu\u201c de Mircea Mihaies (Polirom 2009). Cu o litera lesne descifrabila, textul cronicii e banal dar pretentios, inc\u00e2lcit si nedescifrabil in cea mai mare parte a lui. Iata, bunaoara, sunetul gol, forma fara fond, dintr-un elogiu altminteri cu siguranta meritat de autorul cartii: \u201eFac\u00e2nd insa abstractie de aceste secvente, \u00abDespre doliu\u00bb e o carte a ierarhiilor. Nu a reductiei la esente, ceea ce ar fi strategic gresit, ci a ierarhiilor. Instinctul critic se citeste nu numai printre r\u00e2nduri, dar si printre litere\u201c. A citi instinctul critic \u201eprintre litere\u201c e o performanta greu de atins si de inteles, trebuie s-o recunoastem. \u201eDe ce insist asupra structurii ierarhice a analizei din \u00abDespre doliu\u00bb?\u201c \u2013 se intreaba cu o impecabila retorica pedagogica Cosmin Ciotlos. Si raspunde printr-un paradox memorabil: \u201ePentru ca, in latura ei neliterara, cartea mi se pare mai presus de comentariul gazetaresc\u201c! In alta parte: \u201eAt\u00e2ta vreme c\u00e2t are in spate garantia livrescului, chiar si deruta devine o atractie. Mihaies nu se da in laturi aici de la a colectiona pour la bonne bouche exemple de logica paradoxala (&#8230;) O face insa perfect aseptic, fara a se folosi de ea. Rationamentele lui sunt ireprosabile, chiar daca nu intotdeauna usor de urmarit.\u201c Recunosc: e scris at\u00e2t de ad\u00e2nc, cu rationamente nu intotdeauna usor de urmarit, inc\u00e2t nu inteleg nimic. Sau o fi vorba doar despre o banala \u201ebetie de cuvinte\u201c?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>DE CITIT in noua \u201eRom\u00e2nie literara\u201c: eseul Ioanei P\u00e2rvulescu despre parabola celor trei ladite, una de aur, una de argint si una de plumb, cu finalul, morala fabulei dupa recentele \u201epolemici\u201c ale revistei: \u201eCum procedeaza cei care au gresit? Neasteptat de elegant. Se retrag din scena fara resentimente, isi tin promisiunea de a pleca, oric\u00e2t&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-citit-de-necitit\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De citit, de necitit&#8230;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1180,1182,1181,1183,1179,542],"class_list":["post-1557","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-memorii","tag-dan-lungu","tag-gh-grigurcu","tag-lucian-dan-teodorovici","tag-n-breban","tag-securitate"],"views":2747,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1557","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1557"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1557\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1557"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1557"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1557"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}