{"id":15566,"date":"2013-05-23T14:48:25","date_gmt":"2013-05-23T12:48:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15566"},"modified":"2015-01-15T16:19:56","modified_gmt":"2015-01-15T14:19:56","slug":"morfologia-identitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/morfologia-identitatii\/","title":{"rendered":"Morfologia identit\u0103\u0163ii"},"content":{"rendered":"

La 8 Mai europenii au sarbatorit 68 de ani de la victoria Aliatilor \u00eempotriva Germaniei naziste. \u00cen capitalele statelor \u00eenvingatoare, la Moscova, Londra, Paris si Washington, evenimentul este sarbatorit \u00een fiecare an. Nu si la Berlin. \u00cen Germania, 8 Mai nu a produs si nu va produce niciodata efuziuni aniversare. Convine sau nu, gestul este unul de decenta, pe care germanii se simt datori sa-l adopte fata de istoria lor.<\/strong><\/em>
\nConsecventa germana<\/strong>
\nNemtii au acceptat, au salutat si considera reconcilierea franco-germana ca model de cooperare europeana. Din aceasta \u00eentelegere nu au eliminat tragedia produsa de nazism, dar nici nu au renuntat vreodata la m\u00e2ndria de a fi germani. Ei au o preocupare constanta, manifestata fara\u00a0 ostentatie, de a recupera deficitul de putere, de prestigiu si de reputatie produs de \u00eenfr\u00e2ngerea lui Hitler. Ca si popoarele nordice, nemtii au reusit sa se fereasca de agresiunea \u00eempotriva identitatii lor \u2013 capcana \u00een care au cazut rapid rom\u00e2nii \u2013 ceea ce le-a permis sa nu abandoneze idealul reunificarii statului. Elimin\u00e2nd agitatiile sonore sau isteria patriotard-nationalista, guvernele de la Bonn, acum de la Berlin, au adoptat cea mai eficienta strategie din c\u00e2te se putea pentru refacerea puterii Germaniei. Azi, reconcilierea franco-germana nu trebuie \u00eenteleasa ca o garantie a stabilitatii fara cusur si a \u00eentelegerii fara nabadai. Francezii sunt tot mai deceptionati de Uniunea Europeana (\u00een cazul lor, chiar fara \u00eendreptatire) iar germanii continua sa ram\u00e2na \u201eeuropenii\u201c cei mai fideli chiar \u00een vremuri de criza. Binomul franco-german creat ca motor al consolidarii proiectului pan-european este profitabil cu schimbul, c\u00e2nd Parisului, c\u00e2nd Berlinului. Sa adaugam \u00eenca un adevar niciodata spus: desi nu este contestat, rolul de lider european al nucleului franco-german a fost dob\u00e2ndit cu rabat la democratie si perpetuat tacit, prin omisiune, \u00een constitutiile europene. Situatia are inconvenientele ei, masinaria are momente \u00een care se gripeaza din varii motive. Unul dintre acestea a aparut odata cu venirea la putere a socialistilor francezi ai lui Hollande, diferiti de cei ai lui Mitterrand, care se simteau \u00een largul lor cu crestin-democratii lui Helmut Kohl. Liberalii francezi de centru-dreapta, perdanti la ultimele alegeri, \u00eel fac responsabil pe presedintele Fran\u00e7ois Hollande de \u201edegradarea continua si constanta a relatiilor franco-germane\u201c. Critica este oarecum \u00eendreptatita, zilele faste ale \u00eentelegerii cuplului Merkel-Sarkozy au trecut. Dar dificultatile de \u00eentelegere \u00eentre Paris si Berlin, fara a fi moneda curenta, nu sunt de azi. Vigoarea doamnei Merkel, mai ales \u00een acest an electoral, capata uneori alura unor ordine, ceea ce \u00eei st\u00e2njeneste pe socialistii francezi. Nu de putine ori fostul presedinte Sarkozy a \u00eencercat acelasi disconfort dupa care spiritul reconcilierii de acum o jumatate de secol aducea excesele la realitate. Un nou episod al disputelor putea sa izbucneasca recent daca nu intervenea ministrul de Externe Laurent Fabius. \u00centr-un document ce urma sa fie lansat \u00een chiar luna aniversara a victoriei Aliatilor, socialistii francezi au atacat-o fara menajamente pe doamna Merkel numind-o \u201ecancelara austeritatii\u201c. Trimiterea sagetilor \u00eenspre politica rigida a cancelarului german este \u00eendreptatita. Eticheta, apropiata de formula calamburului, nu a fost \u00eensa pe placul ministrului Laurent Fabius. Prin natura lui, calamburul uzeaza de sensuri ascunse ale cuvintelor pentru a le face subversive. La toamna, doamna Merkel va \u00eencerca sa obtina un nou mandat, iar socialistii francezi nu uita si nu iarta usor\u00a0 implicarea domniei sale \u00een campania electorala din 2012 \u00een favoarea lui Nicolas Sarkozy. Pericolul escaladarii disputelor trebuia evitat, iar Fabius, abil, a luat la timp distanta fata de atacul \u00een fasa al socialistilor, de altfel camarazi ai lui de partid. \u201ePe c\u00e2t de legitime sunt discutiile utile cu partenerul nostru german, pe at\u00e2t este de deplasat sa ataci seful unui guvern vecin las\u00e2nd impresia ca Germania este responsabila de pierderea (capacitatii) de competitivitate si de toate dificultatile noastre. Spun da dezbaterilor, nu pugilatului. Sa \u00eentarim parteneriatul. Franta, singura, nu poate fi o optiune. Daca Europa este \u00een recesiune sau stagneaza, aceasta aduce consecinte negative si asupra Germaniei. Trebuie sa explicam acelora dintre compatriotii nostri care \u00eenca nu au \u00eenteles ca germanii nu sunt francezi care vorbesc germana si germanilor ca francezii nu sunt cu totii \u00abgreieri iresponsabili\u00bb\u201c. Aluzie la placerea francezilor de a discuta politica. Fabius stie ca pentru a fi credibila, politica cere decenta si \u00eentelepciune.
\nFranta depresiva<\/strong>
\nDupa Charles de Gaulle, toti presedintii care au ocupat fotoliul de la Elys\u00e9e si toate guvernele instalate la Matignon \u2013 Fran\u00e7ois Hollande si prim-ministrul Jean-Marc Ayrault nu fac exceptie \u2013 au avut si ei obsesia refacerii puterii, mai ales a gloriei Frantei. Istoria nu a mai fost de partea lor. Cu toate acestea, conducatorii le-au \u00eentretinut cetatenilor Republicii iluzia maririi de altadata. Daca ar fi sa ne luam dupa investigatiile facute \u00een februarie de Institutul de sondaje ViaVoice, visul francez este pe cale sa se prabuseasca. Evolutiile din societatea franceza prezinta interes pentru orice stat european, de aceea ma voi opri la acest sondaj, folosindu-ma de detaliile preluate de revista \u201eLe Point\u201c \u00een articolul \u201eFranta depresiva\u201c.
\n\u00cen conditiile mondializarii (globalizare, cu numele ei americanesc), francezii trec printr-o \u201edepresie colectiva\u201c nu din cauze economice, ci pentru ca sunt pe cale sa-si piarda \u201esentimentul identitar\u201c. Pentru doua treimi dintre ei, Franta este \u00een declin \u00een sectoarele sanatatii (70%), \u00eenvatam\u00e2ntului (69%) si capacitatii asistentiale a \u201estatului providential\u201c. \u00cen principal, aceasta \u201edepresie colectiva\u201c nu vine din suma dificultatilor individuale sau a constr\u00e2ngerilor economice si sociale, ci din sentimentul larg rasp\u00e2ndit al pierderii identitatii. \u201eDepresia franceza se explica \u00eentr-o mare masura prin aparitia sentimentului de identitate pierduta\u201c. Crescuti \u00een ideile de libertate, egalitate si fraternitate pe care le-a adus \u00een viata lor Revolutia de acum mai bine de doua secole, francezii au preferat \u201eun stat aproape de ei\u201c. Sondajul efectuat de ViaVoice arata ca si aceasta valoare a democratiei franceze este pe cale de a se pierde. Aproape doua treimi, adica 69% dintre francezi, considera ca \u201estatul providential\u201c este \u00een declin sau se afla pe punctul de a disparea. Sentimentul vine din neputinta \u00een fata involutiilor din sectoarele cu un grad \u00eenalt de interventie a statului \u00een asistenta sociala. Procentajele francezilor deceptionati de sistemul lor de sanatate (70%), de educatie si \u00eenvatam\u00e2nt (69%) sunt considerate extrem de mari. Opt din zece francezi cred ca sistemul social care a stat la baza statului providential, adica: securitatea sociala, ajutorul de somaj, salariul minim garantat si pensiile va fi pus \u00een discutie. Cel al pensiilor a intrat deja \u00een dezbatere publica si nemultumirile sunt mari. Daca ar putea, 38% dintre francezi ar parasi tara. Principalele slabiciuni ale Frantei \u00een conditiile mondializarii provin, dupa opinia a 53 % dintre intervievati, din fiscalitatea excesiva, din regulile si constr\u00e2ngerile administrative (52%) si din lipsa de competitivitate\u00a0 produsa de costurile muncii (36%). Remediul acestei stari ar putea veni de la o mobilizare \u00een jurul elementelor de solidaritate si printr-un nou atasament la marile valori. Aproape jumatate dintre francezi, 46%, considera ca trebuie construit, inventat, un nou mod de viata; 92% dintre ei sunt favorabili crearii unei \u201emarci Franta\u201c, brand, cum ar spune americanii, pentru a face ca, prin comert si economie, \u201etalentul si performantele \u00eentreprinderilor franceze sa ajunga \u00een strainatate si \u00een Franta\u201c. Deceptia sau depresia nu sunt atotbiruitoare. A mai ramas un dram de optimism datorita \u00eencrederii francezilor \u00een valori, precum munca (44%), justitia sociala (34%), respectul pentru om (30%) si, mai ales, \u00een cele traditionale: cultura (46%), calitatea vietii (36%), cercetarea (30%).
\nNoile nemultumiri ale indignatilor<\/strong>
\nPasnicii protestatari spanioli care au initiat \u201emiscarea indignatilor\u201c si au cerut transparenta si independenta fata de marea finanta mondiala, au iesit din nou \u00een strada. De data asta, nemultumirile lor vizau \u00een primul r\u00e2nd masurile guvernului Spaniei pentru evacuarea din case a nefericitilor care nu-si mai pot plati datoriile. \u00cen al doilea r\u00e2nd, ei si-au aratat indignarea fata de ei \u00eensisi pentru ca au avut naivitatea sa creada ca mesajul lor, preluat de numeroase alte miscari sociale din diferite tari, va fi luat \u00een serios de guvernanti. Cum ar veni, indignatii sunt nemultumiti de nereusita indignarii lor. O \u00eentrebare fireasca: ar avea, oare, guvernantii de azi decenta de a lua \u00een calcul o miscare sociala pasnica de protest? Sunt sceptic. Au dreptate francezii c\u00e2nd cred ca statul providential dispare. Astazi, statul salveaza bancile de la faliment, nu vindeca depresiile sociale.<\/p>\n

 <\/p>\n

IDEO TELEJURNAL<\/strong><\/p>\n

P.S. Cu mare \u00eent\u00e2rziere am intrat \u00een posesia unei reviste (?) frantuzesti \u201e\u00c0 nous Paris\u201c din 18-25 martie, \u00een care am gasit un reportaj de la Salonul Cartii la care Rom\u00e2nia a fost invitata de onoare. Chiar titlul reportajului, \u00c0 la d\u00e9couverte de la litt\u00e9rature roumaine, \u00eemi confirma \u2013 nu mai aveam nevoie \u2013 ca orice stradanie de a face cunoscuta literatura rom\u00e2na \u00een Franta, alta dec\u00e2t cea creata acolo, \u00een tara Luminilor, nu trece de bariera clipei. Chiar si cu interventia generoasa oficiala, cum a fost cazul anul acesta din partea guvernelor francez si rom\u00e2n, sau cu o solidaritate intelectuala salutara, asa cum a probat-o St\u00e9phane Koechlin \u00een relatarea de la Salon.<\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La 8 Mai europenii au sarbatorit 68 de ani de la victoria Aliatilor \u00eempotriva Germaniei naziste. \u00cen capitalele statelor \u00eenvingatoare, la Moscova, Londra, Paris si Washington, evenimentul este sarbatorit \u00een fiecare an. Nu si la Berlin. \u00cen Germania, 8 Mai nu a produs si nu va produce niciodata efuziuni aniversare. Convine sau nu, gestul este… Cite\u0219te mai mult »Morfologia identit\u0103\u0163ii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-15566","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1397,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15566","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15566"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15566\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15566"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15566"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15566"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}