{"id":15564,"date":"2013-05-23T14:45:42","date_gmt":"2013-05-23T12:45:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15564"},"modified":"2013-05-23T14:45:42","modified_gmt":"2013-05-23T12:45:42","slug":"editori-neputinciosi-si-interpreti-voinici-malebranche-in-romana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/editori-neputinciosi-si-interpreti-voinici-malebranche-in-romana\/","title":{"rendered":"Editori neputinciosi si interpreti voinici: Malebranche \u00een romana"},"content":{"rendered":"

Nicolas Malebranche, Tratat de morala,<\/em> trad. Marius Motogna, Bucuresti, Univers Enciclopedic Gold, 2011<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

La sf\u00e2rsitul anului 1947 Alexandru Tilman-Timon parasea Rom\u00e2nia. T\u00e2narul jurist se facuse cunoscut ca autor al unor studii temeinice asupra dreptului constitutional autohton sau asupra \u00eenceputurilor social-economice ale celui de-al Treilea Reich. Din pasiunea lui pentru filosofie ne-a ramas monumentala monografie \u201eMalebranche\u201c, \u00een trei volume a peste 1.000 de pagini, azi aproape de negasit. Dupa mai bine de 60 de ani si fara a pomeni vreun premergator, are loc o noua \u00eencercare de naturalizare \u00een cultura rom\u00e2na a acestui g\u00e2nditor major de la rasp\u00e2ntia veacurilor al XVII-lea si al XVIII-lea. Lipsa unei adevarate munci editorial-savante a facut ca evenimentul sa treaca nebagat \u00een seama.
\nDe pe la mijlocul anilor 90 \u00eencoace, marile nume ale clasicilor filosofiei s-au deprins sa ne salute de pe copertile sobre ale colectiei Cogito ale Editurii IRI, rebotezata \u00eentru Domnul brandurilor: Univers Enciclopedic Gold. Sub logo-ul g\u00e2nditorului lui Rodin, patronului colectiei, au poposit pe rafturile noastre alde Platon, alde Kant ori alde Hegel. Autorii te striveau sub importanta lor, iar traducatorii erau si ei bine cunoscuti. Confirmatele talmaciri ale lui Stefan Bezdechi si Cezar Papacostea, pentru literele eline, sau ale lui Nicolae Bagdasar, Constantin Floru si Virgil Bogdan, pentru metafizica germana, revedeau lumina tiparului. Curios fenomen: disparitia editurilor publice, cu valoroasele lor serii de autori, cu o conceptie stiintifica asupra editarii operelor complete si cu un control al aparatului critic, era simultana cu aceste republicari \u00eent\u00e2mplatoare si raslete. Noul patronat al cartii miza doar pe numele mari ale unei culturi generale care avea nevoie de c\u00e2teva decenii de abandon pentru a se stinge. Seamana cu o poveste cu jefuitori de corabii esuate! Se imprima doar nume mari ce nu au nevoie de nicio campanie pentru a\u00a0 patrunde \u00een bibliografiile cercetatorilor novici sau \u00eenveterati. Se renunta la studiile introductive temeinice sau la actualizarea notelor din editiile de odinioara. La ce buna truda! \u00cenceputurile noilor programe editoriale de dupa 1990 aduc cu pacatul originar din teologie sau cu acumularea primitiva din economie: ce-i facut e bun facut, iar faptele bune ulterioare mai \u00eendulcesc judecata finala. P\u00e2na la urma si Cugetatorul rodinian, ocrotitorul talmacilor filosofi, a ajuns la o productie proprie. Asa a iesit la iveala si \u201eTratatul de morala\u201c al lui Nicolas Malebranche, \u00eentr-o traducere sigura, semnata de Marius Motogna. Sa vedem mai \u00eendeaproape cazul.
\nParintele Malebranche n-a intrat \u00een manualele scolare si \u00een cultura generala precum maestrul sau Descartes. Nu e ca Spinoza, o lectura frecventa printre neurobiologii, economistii, psihologii sau g\u00e2nditorii politici ai zilelor noastre. Lui Leibniz i-au dedicat capitole sau carti \u00eentregi Cassirer, Heidegger sau Deleuze. Cei trei rationalisti clasici au devenit astfel contemporanii nostri. Cu Nicolas Malebranche (1638-1715), \u00eensa, trebuie \u00eentreprins un efort de \u00eempam\u00e2ntenire, mai ales \u00een fata primei sale traduceri \u00een limba rom\u00e2na. Autor de succes \u00een timpul vietii sale si prezent \u00een orice biblioteca serioasa a secolului al XVIII-lea, el cade apoi \u00een uitare, pentru a fi recuperat \u00een mediile filosofice catolice ale sf\u00e2rsitului veacului al XIX-lea si \u00eenceputul celui de-al XX-lea, \u00een care dospesc monografiile pe care i le va dedica istoricul g\u00e2ndirii si criticul dramatic Henri Gouhier (1898-1994), un apropiat al lui Etienne Gilson. Revenite \u00eentre zidurile universitatii, tomurile malebranchiene atrag atentia unui anume Maurice Merleau-Ponty, care este sedus de ideea unei g\u00e2ndiri care nu se afla \u00een noi, afecteaza din afara un sine despre care nu am avea dec\u00e2t un sentiment obscur. Merleau-Ponty indica o pista de dezvoltare a unei fenomenologii malebranchiste infidele \u00een care corpul si sufletul \u2013 ambele marcate, \u00een g\u00e2ndirea acestui autor, de neclaritatea perceptiei lor \u2013 ar fi indiscernabile. \u00censa, nici fenomenologia corporalitatii, nici reflectiile scolilor heideggeriene sau frankfurtiene asupra modernitatii, nici \u201enew french philosophy\u201c nu s-au oprit \u00een mod special asupra acestui scriitor. Ceea ce-l condamna deocamdata la o existenta postuma redusa la cercurile specialistilor. Si aici putem felicita traducatorul-interpret care a ales sa intre \u00eentr-un dialog cu autorul pe care \u00eel pune \u00een fata propriilor sale optiuni filosofice de crestin rasaritean dus la scoala lui Heidegger sau de fenomenolog pravoslavnic. At\u00e2ta doar ca discutia lor e angajata prea iute si, contrar regulilor spiritismului erudit, duhul lui Malebranche nu e convocat pentru un dialog, ci pentru a i se aduce mustrari.
\nMai \u00eent\u00e2i, de ce \u201eTratatul de morala\u201c? Cum a ajuns editorul rom\u00e2n tocmai la aceasta carte? Autorul da lovitura \u00eenca de la primul sau titlu, \u201eCercetare asupra adevarului\u201c (1674), de care este legat asa cum legam numele lui Kant de \u201eCritica Ratiunii Pure\u201c sau al lui Heidegger de \u201eFiinta si timp\u201c. Este lucrarea \u00een care \u00eempaca noua stiinta carteziana cu o profunda religiozitate crestina. Marturiile epocii ne relateaza ca \u00eentr-o buna zi a anului 1664, t\u00e2narul Malebranche se opreste la un librar de pe strada Saint-Jacques unde curiozitatea \u00eei este st\u00e2rnita de titlul laconic al unei lucrari de-a lui Ren\u00e9 Descartes: \u201eOmul\u201c. Preotul proaspat hirotonisit, dispretuind subtilitatile scolasticilor, este atras de limpezimea si siguranta expunerii fiziologice si filosofice a subiectului. Stabilirea unei rupturi totale \u00eentre trup si suflet \u00eei pare pe deplin conforma cu stradaniile evlavioase de mortificare a simturilor si de concentrare meditativa asupra slavei divine. Ceea ce numim \u00eendeobste dualismul cartezian \u2013 opozitia dintre lucrurile materiale si cele spirituale \u2013 e radicalizata: nicio actiune cauzala a trupului asupra mintii sau a mintii asupra corpului nu este posibila! Metoda pusa la punct \u00een \u201eCercetarea asupra adevarului\u201c \u2013 si pentru a da titlul complet al lucrarii: \u201eUnde este vorba despre mintea omului si felul \u00een care trebuie folosita pentru a evita erorile \u00een stiinta\u201c \u2013 aduce servicii at\u00e2t studiului naturii, c\u00e2t si \u00eentaririi legaturii noastre cu divinitatea. S-ar fi putut \u00eencepe transferul piosului autor \u00een slove valahe cu \u201eTratatul despre natura si gratie\u201c (1680), unde sunt puse laolalta mult mai str\u00e2ns preocuparile savante ale autorului cu grija sa pentru \u00eendatoririle fata de Dumnezeu. Filosofia lui este aici irigata de o teologie a harului: legile gratiei sunt mai inteligibile dec\u00e2t cele ale naturii pe care le si cuprind \u00een programul unei ratiuni divine la care participam, dar care ne depaseste. Aspectul \u201estiintific\u201c al harului malebranchist \u00eel va interesa mai t\u00e2rziu pe Voltaire. Dar n-a fost sa fie nici \u201eCercetarea…\u201c, nici \u201eTratatul despre natura…\u201c, nici \u201eConversatiile crestine\u201c (1677) sau \u201eConvorbirile asupra metafizicii, religiei si a mortii\u201c (1688). Toate acestea s-au bucurat la vremea lor de o receptie mult mai entuziasta dec\u00e2t \u201eTratatul despre morala\u201c. N-avem habar cum de s-a oprit echipa din spatele colectiei Cogito tocmai asupra acestei carti. Sa fie \u00een spate vreun plan de transpunere \u00een rom\u00e2na a c\u00e2torva titluri din opera parintelui Malebranche? Vreun proiect de investigare a moralelor prekantiene? A raporturilor eticii moderne cu religia? Un noroc nemeritat al literelor nationale? Nu stim.
\nNu e nimic pierdut. Lucrarea prezent talmacita, ca si celelalte, pomenite, reuneste elementele de morala cu viziunea metafizica si teologica a autorului. El se chiar grabeste sa raspunda unei eventuale acuze ca ar repeta ceea ce a scris mai \u00eenainte: \u201eTratatul de morala\u201c, ni se spune, este o lucrare conceputa pentru \u201etoata lumea\u201c (p.130), iar adevarurile practice, cele filosofice si cele religioase sunt prea str\u00e2ns unite pentru a fi tratate separat, provenind din acelasi izvor. Simptomatologia erorilor mintii \u00een exercitiul cunoasterii naturii, \u00eentreprinsa \u00een \u201eCercetarea asupra adevarului\u201c, este completata de diagnoza comportamentelor, asa cum o vede acest profund autor religios, particip\u00e2nd la renasterea crestina a unui nelinistit sf\u00e2rsit de veac. Sistematicitatea descrierii a \u00eendatoririlor si ratacirilor noastre deriva din Ordinea perfectiunilor divine pe care trebuie sa o urmam si a carei transparenta s-a pierdut \u00een urma pacatului adamic. Dorinta de sistem \u00eel \u00eendeparteaza partial de ceilalti fini cunoscatori din epoca ai partii \u00eentunecate a virtutiilor umane, Blaise Pascal, Baltasar Braci\u00e1n sau La Rochefoucault. \u00censa, ca si la acestia, teologia caderii \u00eei confera posibilitatea unui desenga\u00f1o \u00eentelept si fortificator \u00een fata tulburarilor lumii. Tragismul g\u00e2ndirii sale izvoraste din posibilitatea permanenta si simultana a caderii si a salvarii.
\n\u00cent\u00e2lnirea lui Malebranche cu stiintele sociale ale zilelor noastre ar putea veni din finetea si insistenta cu care analizeaza problema habitusului, acest strat prereflexiv care contine solidar si indiscernabil obisnuinte sociale, mosteniri genetice si deprinderi individuale. Doar \u00een baza acestor dispozitii \u00eendelung formate este judecat omul \u00een \u201eTratatul de morala\u201c si nu printr-o actiune trecatoare, fie ea si eroica. Puritatea bunelor intentii se dovedeste abia \u00een raport cu acest fond fiziologic si social. Confruntarea cu cercetarile de azi asupra omului si societatii nu are \u00eensa loc aici. \u00cen bogatul aparat critic este greu sa te calauzesti \u00eentre informatia utila si perdaful teologico-metafizic pe care venerabilul g\u00e2nditor \u00eel \u00eencaseaza de la mai t\u00e2narul sau translator. C\u00e2nd parintele Malebranche ne spune ca Dumnezeu iubeste oamenii pentru ca ei sunt imaginea sa, o scurta nota (a 236-a) ne avertizeaza ca textul tradeaza \u201eesenta crestinismului\u201c. Nedumeriti? Vorbeste carturarul frantuz despre simplitatea cailor proniei ceresti ce pot produce viata si moartea, belsugul unei recolte sau nimicirea ei, \u00een conformitate cu aceleasi legi ale naturii? Dragomanul carpatin ne previne tam-nesam ca aceasta simplitate permite si interventia tehnica de modificare a naturii si ca autorul ar fi facut mai bine sa se concentreze asupra transformarii apocaliptice a lumii de dinaintea Judecatii de Apoi (nota 244). \u00cen plus, nicio referire \u00een articolul de 20 de r\u00e2nduri dedicat simplitatii cailor divine la suferinta Domnului, adauga scandalizat contemporanul nostru, posesor al criteriilor \u201eadevaratei teologii\u201c (nota 248) de care \u2013 iata! \u2013 \u201eTratatul de morala\u201c c\u00e2nd se \u00eendeparteaza, c\u00e2nd se apropie. Ne avertizeaza moralistul din vremea Regelui Soare ca sufletul resimte mai tare poftele trupesti dec\u00e2t iubirea lui Dumnezeu? Asta e pentru ca mai sus-pomenitul popa parizian n-avea \u00eencredere \u00een iluminarile mistice, \u00een care, ne asigura Marius Motogna (nota 307), lucrurile stau tocmai pe dos! Ne propune firoscosul cartezian sa ne concentram asupra atributelor divine la care mintea omeneasca are acces? Nicio colegialitate din partea atletului clujean al credintei care ne invita sa privim alaturi de el pierderea acestui suflet \u00een lumea umbrelor filosofice ce abia de mai amintesc de \u201eDumnezeu cel Viu, \u00eent\u00e2lnit \u00een g\u00e2ndirea religioasa autentica\u201c (nota 331).
\nDe unde vine at\u00e2ta condescendenta pentru autorul studiat? Eram obisnuiti cu c\u00e2te un belfer pe jumatate scolit \u00een traditie anglo-saxona si care \u00eesi rezolva orice ne\u00eentelegere a textelor clasice, de obicei provocata de absenta oricarei distante si empatii cu trecutul, cu formula : \u201ethe tricky argument of…\u201c \u2013 \u00eenlocuiti punctele de suspensie cu Aristotel, Leibniz, sau Hegel, ori, mai bine, frecventati scolile de vara! Acolo, boiala docta cade mai usor si puteti gasi si dintre cei cu vino-ncoace. \u00censa procurorul nostru vine pe o alta filiatie, dezvaluita pe larg \u00eentr-un amplu studiu introductiv care e orice, mai putin introductiv. Poate nu ar fi stricat o nota bio-bibliografica, o expunere chiar si didactica a principalelor teme ale filosofiei lui Malebranche. Dar simplitatea e trudnica, iar amorul propriu al autorului ar ram\u00e2ne cu buzele umflate! Si atunci s-a preferat un rechizitoriu heideggeriano-crestin unde acuzele sunt pronuntate \u00een numele unei entitati vaste, numite \u201eg\u00e2ndirea antico-medievala\u201c, care ar cuprinde adevarata traditie mistica a \u00eent\u00e2lnirii concrete cu divinitatea. Acest miez dur al misticii nu pare a avea o cronologie precisa, \u00eentre cei ce s-au dedulcit din tainele lui numar\u00e2ndu-se Meister Eckhard, dar si Buber si Heidegger. Privirea care trece cu at\u00e2ta usurinta peste veacuri nu se pierde \u00een detalii marunte si nu masoara timpul \u00een ani si decenii. Malebranche-ul lui Marius Motogna \u00eel tot anunta de-a lungul studiului introductiv pe Spinoza (paginile 49, 53, 54, 57). Or, majoritatea operei filosofului olandez aparuse cu c\u00e2tiva ani \u00eenainte sa \u00eenceapa p\u00e8re Malebranche sa tulbure Europa cu polemicile lui, \u00een 1677, iar unica sa lucrare antuma, \u201eTratatul teologico-politic\u201c era deja tiparita \u00een 1670, \u00eenainte sa aflam de vreo intentie a bunului preot catolic de a deveni autor. Ceea ce dauneaza si efectului ultimei fraze a studiului lui Motogna, \u00een care suntem anuntati ca ne aflam \u00een fata primei morale sistematice moderne aparute, iata, la sapte ani dupa \u201eEtica demonstrata dupa metoda geometrica\u201c a lui Baruch Spinoza. \u00centregul efort remarcabil al interpretului de a scoate \u00een evidenta cum g\u00e2ndirea parintelui Malebranche anunta spiritul stiintific modern si moralitatea Timpurilor Noi este \u00eengropat de stradania de a dovedi la fiecare pas ca piosul autor francez se departeaza de teologia cea adevarata si de crestinismul cel autentic.
\nAr fi fost o munca editoriala, lasata \u00eensa \u00een plata Domnului, de a face curatenie prin aparatul critic si de a struni un traducator-comentator ce are conturi teologicale de reglat cu Malebranche. Filosoful Marius Motogna nu-i iarta autorului \u201eTratatului de morala\u201c timpul pe care i l-a smuls cu efectuarea unei traduceri limpezi si atente.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolas Malebranche, Tratat de morala, trad. Marius Motogna, Bucuresti, Univers Enciclopedic Gold, 2011   La sf\u00e2rsitul anului 1947 Alexandru Tilman-Timon parasea Rom\u00e2nia. T\u00e2narul jurist se facuse cunoscut ca autor al unor studii temeinice asupra dreptului constitutional autohton sau asupra \u00eenceputurilor social-economice ale celui de-al Treilea Reich. Din pasiunea lui pentru filosofie ne-a ramas monumentala monografie… Cite\u0219te mai mult »Editori neputinciosi si interpreti voinici: Malebranche \u00een romana<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8874,8875],"class_list":["post-15564","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolas-malebranche","tag-tratat-de-morala"],"views":3463,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15564","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15564"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15564\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15564"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15564"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15564"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}