Istoria istoriei si a \u201eimaginilor\u201c despre Istorie se afla \u00een plin proces de expansiune. La ordinea zilei sunt, \u00een toate domeniile, revizuirile: autori de literatura, domnitori, regi, episoade eroice si momente culminante, totul e supus revizuirii. Nu e un fenomen specific national, ci unul mondial. Dupa unele opinii, cea mai spectaculoasa revizuire a ultimilor ani este revizuirea imaginii Revolutiei Franceze de la 1789. \u00cen \u201eConvorbiri literare\u201c, dl Virgil Nemoianu trateaza acest subiect: \u201eDupa cum se stie, Revolutia Franceza \u00eencepe la 14 iulie 1789 cu un act pe c\u00e2t de simbolic, pe at\u00e2t de brutal nejustificat si de absurd. Este vorba de ocuparea unei \u00eenchisori celebre, practic nefolosita, cu masacrarea personalului de ordine si \u00abeliberarea\u00bb a nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t patru \u00eencarcerate, ca mai multi nu erau. Incompetenta si inertia autoritatilor \u00een aceste conditii este (sic!) ne\u00eendoielnica. Mai mult, administratia, \u00een buna parte, socoate ca cele petrecute nu sunt lucru rau; unii istorici apreciaza ca p\u00e2na si regele Ludovic al XVI-lea era \u00een fond de acord, la acea data, si ca i-au trebuit vreo doi ani buni p\u00e2na sa se dezmeticeasca si sa-si schimbe parerile. Franta \u00eentreaga (ba nu, mai bine zis paturile superioare) era entuziasta. \u00cenca mai entuziasta era elita intelectuala a Europei \u00een ansamblu: \u00een Germania, \u00een Italia, chiar si \u00een Anglia \u2013 se deschidea o epoca istorica noua, ziceau cu totii. Nimeni n-a explicat vreodata psihologia sociala care a trecut fulgerator de la nazuinta spre maxima libertate la controlul sociopolitic cel mai nemilos, control la care nici n-ar fi \u00eendraznit sa viseze vreodata regalitatea cea mai aspra: oricum nu la finele secolului XVIII, dar \u00een fond nici \u00een anii absolutismului, cu o suta de ani \u00eenainte\u201c. Se stie, dar nu toata lumea e de acord ca Revolutia Franceza a \u00eenceput exact la 14 iulie 1789. Unii sunt de parere ca ea, Revolutia, \u00eencepuse sub Ludovic al XVI-lea, ba chiar si Ludovic al XIV-lea \u00eei simtise spre sf\u00e2rsitul vietii bataile \u00een poarta: paradoxal, cuibul Revolutiei Franceze ar fi, dupa aceste opinii ciudate, chiar Regalitatea care era pregatita sa dispara… Nimeni n-a explicat vreodata sub raportul psihologiei sociale, sustine dl Virgil Nemoianu, saltul fulgerator de la nazuinta spre libertate la dictatura revolutionara si, de aceea, noile explicatii sunt surprinzatoare pentru \u201ecititorul francez mai putin instruit\u201c, dar si mai surprinzatoare pentru \u201eintelectualii din strainatate, tr\u00e2ndav instalati \u00een inertii, \u00een hamacul comod al unor imagini si g\u00e2ndiri traditionaliste si statice. \u00abIntelectuali\u00bb de fapt ignari, incapabili de revizuirea propriilor obisnuinte si plasati adesea \u00een colturi obscure, mucegaite, ale Europei, \u00eenzorzonati cu hazoase titluri nesemnificative\u201c. Desi fara adresa, tara, strada si numar, acest dispret polemic fata de ignari mucegaiti, dar \u00eenzorzonati este pe deplin meritat, indiferent pe unde s-ar ascunde ei. Dar, spre norocul sau, Europa \u201es-a trezit\u201c cur\u00e2nd la realitate: \u201eRevolutia Franceza se dezvaluia ca un romantism \u00een forma practic utilitara, impus prin forta\u201c \u00een numele unei negre utopii care viza chiar \u201eo regenerare a neamului omenesc\u201c. Cum vedem , Revolutia Franceza sufera un subit si acut proces de abstractizare prin aglutinare, fiind turnata, cu francezi cu tot, \u00een tiparul revolutiilor ce vor urma dupa ea, cea din octombrie 1917, din Rusia, aceea din 1989, din Rom\u00e2nia, si altele care au mai fost, mai putin probabil cele \u201ede catifea\u201c. Este vorba de o vasta revizuire a ideii de revolutie prin \u201erevizitarea\u201c imaginii ei. Mari istorici, precum Michelet ori Quinet, sunt \u201e\u00eenfierati\u201c pentru imaginea pe care au lasat-o despre Revolutia Franceza. Sunt puse sub focul revizuirii istoriile si manualele pe care le-au \u00eenvatat generatii \u00een sir: \u201eAt\u00e2t istorici mari si talentati, c\u00e2t si mai ales belferi de h\u00e2rtoage scolare, acceptate cur\u00e2nd de aproape \u00eentreaga Europa\u201c. Surpriza cea mai mare, scrie Virgil Nemoianu, \u201ea venit \u00eensa tocmai \u00een… 1989, c\u00e2nd autoritatile (ne aflam \u00een plina guvernare socialista!) pregateau o fastuoasa celebrare bicentenara a epocalului eveniment. \u00cen acel moment \u00eensa a explodat o adevarata autocritica masiva, dar chiar masiva a istoriei franceze, expusa de istoricii francezi ei \u00eensisi\u201c. Bicentenarul a dezlantuit de fapt un torent de publicatii vituperative care denuntau fie un aspect, fie altul al Revolutiei si mostenirii sale \u2013 spune istoricul W. Doyle. Denuntata ca odioasa, aceasta \u201emostenire\u201c trebuie \u00eenfierata si stearsa ca o pata rusinoasa din istoria poporului francez, \u00eentr-un veritabil \u201eproces de autocritica nationala\u201c, similar celui din Germania posthitlerista si din Rusia poststalinista si nu numai. Procesul de abstractizare si generalizare dialectica \u00eenghite si niveleaza \u00eentr-o logica unica si condamna fara deosebire de or\u00e2nduire, neam, clasa ori rasa aceste \u201ecrime contra umanitatii\u201c care sunt revolutiile dintotdeauna si de pretutindeni. Se cauta si se construieste \u201egenul proxim\u201c, se uita si se abandoneaza \u201ediferenta specifica\u201c: Istoria \u00een general, istoria revolutiilor \u00een special, devine disputa imaginilor celor doua \u201eblocuri\u201c masive, etanse, impenetrabile si incompatibile. Sub raportul simplificarii dialectice e cu siguranta un progres si, negresit, o enorma economie a batailor de cap. \u00cen aceste conditii, putem spune ca Revolutia Franceza e tot una cu regimul criminal din Germania nazista ori cu cel asiatic al lui Pol Pot: \u00een masacrele din Vandeea a actionat \u201ecomisarul poporului\u201c Carrier, care va lua alte chipuri sub acelasi acoperis onomastic \u00een Marea Revolutie Socialista din Rusia lui 1917 si \u00een restul revolutiilor cunoscute p\u00e2na ieri si cele ce vor mai fi m\u00e2ine. Se stie, \u00een istorie ca si \u00een rescrierea istoriei au si \u201ecomisarii\u201c rolul lor. \u00cen concluzia articolului sau, dl Virgil Nemoianu depl\u00e2nge l\u00e2ncezeala \u00een care se balacesc istoricii rom\u00e2ni, fac\u00e2ndu-i si pe cititorii rom\u00e2ni sa stationeze cu nesimtire de spirit \u00een vechea \u201eimagine\u201c sau paradigma a Revolutiei Franceze pe care, precum vazuram, o abjura \u00eentr-un vast proces de \u201eautocritica nationala\u201c francezii \u00eensisi \u00een frunte cu cei mai buni si mai activi istorici ai lor: \u201eMi se pare profund regretabil ca aceste profunde schimbari de interpretare sunt imperfect cunoscute de catre cititorii rom\u00e2ni si mai ales de catre marunti belferi care r\u00e2vnesc sa fie carturari\u201c. Nu-i stim pe acesti \u201ebelferi\u201c si nu cunoastem proportiile r\u00e2vnei unor ignoranti de a fi carturari. Mi se pare \u00eensa destul de regretabil ca \u00een privinta mostenirii Revolutiei Franceze si a imaginii asupra ei, valorosul si infatigabilul autor al \u201eStructuralismului\u201c (1967) sare inexplicabil peste mostenirea unui mare istoric rom\u00e2n a carui imagine, revizuita de el \u00eenca de pe la 1919, a Revolutiei Franceze salveaza nu doar pe cititorii rom\u00e2ni, dar si \u00eentreaga comunitate istorica rom\u00e2neasca de inertia ignoranta \u00een care-i arunca, \u00eenca din titlul articolului sau, dl Virgil Nemoianu. Numele istoricului rom\u00e2n aflat printre cei dint\u00e2i \u201erevizionisti\u201c europeni ai imaginii Revolutiei Franceze este Nicolae Iorga, iar opera \u00een care el sav\u00e2rseste cu ad\u00e2nca \u00eentelegere si confraternitate latina revizuirea nasterii \u201esubite\u201c si desfasurarii explozive a tragediei eroice suferite de poporul francez la 1789 se intituleaza \u201eIstoria poporului frances \u2013 o \u00eencercare de explicatie. Lectii facute la Universitate\u201c. Apare \u00een 1919 si e tiparita la Bucuresti de catre Serviciul geografic al Armatei, sub egida Academiei Rom\u00e2ne, seria Studii si cercetari.<\/p>\n
Capitolele \u00een care N. Iorga analizeaza pe larg, si c\u00e2t poate el de concentrat, premisele, \u00eenceputul, cuprinsul si sf\u00e2rsitul, plin de viitor, al Revolutiei Franceze de la 1789 se intituleaza: \u201ePoporul frances confiscat de regalitatea absoluta: Ludovic al XIV-lea\u201c, \u201eEpoca filosofiei \u00een Franta\u201c, \u201eRevolutia Francesa si consecintele ei\u201c, \u201ePoporul frances \u00een monarhie constitutionala\u201c, \u201ePoporul frances supt \u00eenr\u00e2urirea starii a patra\u201c, paginile 309-389. Protocronic \u00een descoperirile si parerile sale cu privire la Revolutia Franceza, Iorga este si un mare precursor al \u201erevizionistilor\u201c actuali ai acesteia, inclusiv al dlui Virgil Nemoianu. Ce spune istoricul rom\u00e2n de la 1919 despre actul revolutionar supranumit \u201eCaderea Bastiliei\u201c (aveam si noi \u00een Bucuresti o strada cu acest nume, daca nu cumva, geloasa, Revolutia Rom\u00e2na de la ’89 o fi schimbat-o!)? Despre acest maret act revolutionar \u00een cursul caruia au fost ucisi cei c\u00e2tiva paznici batr\u00e2ni si eliberate cele patru locatare, \u201e\u00eencarceratele\u201c dlui
\nNemoianu, istoricul rom\u00e2n de acum o suta de ani nu scria, cel putin la prima vedere, altfel dec\u00e2t urmasul sau de azi. E surprins si el de caderea Bastiliei, devenita un fel de \u201ehotel garni\u201c. Vede aerul ei de casa parasita, depopulata si lasata \u00een grija unor paznici batr\u00e2ni luati cu asalt de multimea \u00eenfuriata: \u201eAu \u00eenceput \u00eent\u00e2iu tulburari la Paris. S-a atacat Bastilia, care, cu tot aspectul ei fioros, nu era dec\u00e2t un fel de hotel garni, destul de confortabil, pentru coconasii cari treceau de orice margine. Zidurile \u00eensa atrageau atentia: acolo era evul mediu si se ascundea p\u00e2nea poporului. Multimea s-a repezit asupra cladirii, a omor\u00e2t pe c\u00e2tiva bieti invalizi, iar pe comandant, un biet ofiter batr\u00e2n, l-au zdrobit, smulg\u00e2ndu-i apoi ca un trofeu coada coafurii, plina de s\u00e2nge. Multimea s-a dus la Primarie, la Hotel de Ville, unde era preposit al negustorilor, Flesselles, om foarte cum se cade, \u00een care se \u00eentrupa tot bunul simt al burgheziei francese. Invitat sa urmeze \u00abmultimea\u00bb, s-a supus. Dar un nebun l-a \u00eempuscat si atunci, \u00eentr-o scena infernala, ramasitele s\u00e2ngeroase ale bietului pazitor al Bastiliei si capul batr\u00e2nului Flesselles, \u00abtradatorul\u00bb, puse \u00een v\u00e2rf de lanta, au fost plimbate pe strazile Parisului. Acesta este numai \u00eenceputul\u201c. Oarba, \u201emultimea\u201c vede doar zidurile: \u201eacolo era evul mediu\u201c. Indivizii, cei c\u00e2tiva bieti \u201einvalizi\u201c, paznici ai fioroasei Bastilii, se pierd \u00een zid: un simbol. Prepositul negustorilor, omul foarte cum se cade, Flesselles: alt simbol. Nici o deosebire, \u00een aparenta, \u00eentre marele \u201eprotocronist\u201c de la 1919, istoricul genial Nicolae Iorga \u00een privinta viziunii moderne asupra unei forme a Revolutiei si acei \u201edemitizanti\u201c care explica \u00een anul 2000 evenimentele de la 1789 prin crimele monstruoase comise atunci si scot\u00e2nd \u00een evidenta absurdul ionescian cu nuante caragialesti al unui fenomen istoric castrat de adevaratele lui radacini. Mai departe, Iorga pare a da \u00een continuare apa la moara demitizantilor de azi care insista, ca si dl Virgil Nemoianu, exclusiv asupra brutalitatii nejustificate si absurdului inexplicabil, din \u201easaltul\u201c asupra umbrelor din zidul Bastiliei. Anume, istoricul rom\u00e2n previne si el asupra lipsei de continut rational si asupra semnificatiei pur pretextuale a \u00eenceputului Revolutiei Franceze, care, vom vedea, nu \u00eencepe dimineata, la ora 7:30, \u00een ziua de 14 iulie 1789: \u201eRevolutia francesa\u201c \u2013 scrie el \u2013 \u201enu vine dintr-o dezvoltare de un secol care sa se poata urmari \u00een aceleasi linii, av\u00e2nd a face uneori cu aceiasi oameni ori cu aceleasi categorii de indivizi: ea este un accident, cari a resolvit chestiuni foarte esentiale, puse de multa vreme. Aceasta nu \u00eenseamna \u00eensa ca problema a gasit, \u00een ceea ce numim noi accident, solutiunea naturala. Revolutia francesa n-a fost un lucru necesar, neaparat, un lucru pregatit, organizat, pe care o generatie \u00eentreaga sa-l fi vrut cu orice pret\u201c. Si aici vine si raspunsul lui Nicolae Iorga la mirarea \u00eentrebatoare a comentatorului din 2013 care sustine, fara niciun temei ca \u201enimeni n-a explicat vreodata psihologia sociala care a trecut fulgerator\u201c de la nemultumire la crima, de la revolta mocnita la explozie. Cu genialul sau simt istoric, Iorga tocmai asta face: explica \u00een termenii \u201epsihologiei sociale\u201c asaltul irational asupra Bastiliei si rafuiala criminala cu umbrele din zidul \u201esinistrei\u201c puscarii. \u201eTocmai starea de nepregatire absoluta \u00een care s-au gasit cu totii,\u201c \u2013 noteaza el \u2013 \u201eaceasta a provocat ororile Revolutiei. Omul crud prin temperament, daca are educatie personala si un oarecare sens al lucrurilor publice, face mai putin rau dec\u00e2t omul desorientat cu intentii bune, care se exagereaza pe el \u00eensusi, care creste p\u00e2na la proportii ne\u00eengaduite rolul sau, misiunea pe care si-o atribuie si ajunge a face fapte de care, revenit \u00een stare normala, \u00eencet\u00e2nd haosul \u00een care \u00eemprejurarile l-au aruncat, s-ar rusina. (…) Revolutia nu \u00eenseamna manifestarea unei psihologiei omenesti fixata pentru o viata \u00eentreaga, pentru o generatie \u00eentreaga, ci numai un moment de crisa, de teribila crisa, \u00een desorientarea si nepregatirea unor oameni cari, \u00een fond, nu erau nici mai buni, nici mai rai dec\u00e2t altii. A fost, cum vom vedea, \u00eent\u00e2i o greseala a regalitatii, careia i-a urmat o serie de greseli asa de mari, asa de \u00eenc\u00e2lcite, \u00eenc\u00e2t a venit un moment c\u00e2nd, \u00eentr-adevar, ca sa se faca putina ordine \u00een \u00eembulzeala, a trebuit sa se \u00eentrebuinteze cutitul ghilotinei\u201c. \u00cen pofida teribilei constatari, istoricul e departe e a fi un doctrinar, necum propagandistul Revolutiei si al crimelor \u201erevolutionare\u201c: stralucita lui analiza din \u201eIstoria poporului frances\u201c, orientata, cum \u00eei cere comentatorul de azi!, spre dedesubturile \u201epsihologiei sociale\u201c si abisale a maselor, \u00eencepe si se extinde asupra \u00eentregii perioade sub\u00eentinse \u00een denumirea de \u201eRevolutia Franceza\u201c, care nu \u00eencepe, ea, \u00een ziua de 14 iulie 1789 cu c\u00e2teva crime monstruoase comise \u00een orele \u201ecuceririi Bastiliei\u201c. Pusa \u00eensa sub semnul acestor crime \u00eentr-adevar absurde (si ce crime nu sunt \u201eabsurde\u201c!?), temeiul legitim al Revolutiei este aruncat \u00een derizoriu sau asimilat cu o \u201ecrima contra umanitatii\u201c ce reclama vastul proces de \u201eautocritica nationala\u201c pe care oricare genocid \u00eel pretinde. Dar este Revolutia Franceza un \u201egenocid\u201c?! Inventeaza ea \u201ecomisarii\u201c ce se vor re\u00eentrupa \u00een \u201ecomisarii poporului\u201c din Revolutia bolsevica de la 1917 \u2013 asa cum par a conchide prin frauda mentala noile viziuni asupra Revolutiei Franceze?! Pentru lamurirea si judecarea unui asemenea eveniment capital din istoria Europei, Nicolae Iorga vine cu o \u00eentreaga serie de analize care nu scapa din vedere nici \u201epsihologia maselor\u201c cu irationalitatea comportamentului descentrat si dezorientat, nici fizionomia ori mentalitatea supraestimata a \u201eliderilor\u201c, intelectuali, revolutionari si filozofi deopotriva, care, precum se spune, ar fi pregatit ei revolutia, condusa apoi cum au condus-o cu ghilotina ori cnutul. Parerea istoricului rom\u00e2n este aceea ca Revolutia nu se pregateste: ea \u201eexplodeaza\u201c. Poate fi si este de regula confiscata si v\u00e2nduta ca produs de laborator. Urmeaza un nesf\u00e2rsit proces de paternitate \u00een care fiecare pretendent \u2013 petent! \u2013 \u00eesi revendica prioritatea, iar istoricii scriu si rescriu, nici asa, nici altminteri, istorii despre imaginea revolutiei. \u00cen acest timp Marea muta, poporul, titularul revolutiei se da la fund si piere din ochii Istoriei spre a iesi, nu se stie c\u00e2nd, la iveala cu plita \u00eencinsa a unei alte revolutii. Asadar, niciodata \u201epregatita\u201c pentru o ora si o zi dintr-un an anume, Revolutia oricare ar fi ea nu este un produs de serie si nu poate reprezenta, de aceea, un \u201emodel\u201c, un \u201ebrand\u201c, nu este imitabila, iar plagiatul este exclus. De aceea, \u00eencercarea de a face din Revolutia Franceza precursoarea, \u201emodelul\u201c celei de la 1917 ca si al oricarei alte miscari numite, mai mult sau mai putin conventional, \u201erevolutie\u201c este absurda. Plina de semnificatie \u2013 si nu cea mai licita semnificatie! \u2013 este, \u00een schimb, \u00eencercarea istoricilor, a filozofilor si eseistilor de a rationaliza o \u201eexplozie\u201c si a schimba astfel, p\u00e2na la \u00eentoarcerea pe dos, imaginea marilor acte istorice, ireversibile si inimitabile. Istoricul rom\u00e2n Nicolae Iorga nu face acest lucru. El da, \u00een schimb, una din cele mai convingatoare analize a acestei \u201eexplozii\u201c inexplicabile, una care \u00eencep\u00e2nd cu Franta a schimbat fata Europei. \u201eIstoria poporului frances\u201c din 1919 ram\u00e2ne \u00een picioare, ea nu schimba de dragul schimbarii imaginea dint\u00e2i a unui mare act istoric, ci \u00eel priveste \u00een ad\u00e2ncimea din care el a purces cu temeiurile, justificarile si urmarile lui. Spre deosebire de istoricii si eseistii de azi care denunta si \u00eenfiereaza \u00een Revolutia Franceza o \u201ecrima contra umanitatii\u201c pretinz\u00e2nd o radicala \u201eautocritica nationala\u201c \u2013 \u201eIstoria…\u201c lui Iorga nu denunta nimic. Ea explica. Trebuie recitita, azi poate mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd. E o mare carte, de neocolit. De neocolit este, totodata, vibratia patriotica a condeiului marelui istoric scriind \u00een Rom\u00e2nia si pentru rom\u00e2ni o istorie a Frantei. Are sub ochi o Franta \u00eentreaga concentrata si \u00eenghesuita \u00een palatele de la Versailles: restul nu conteaza. Iorga \u00eentreprinde un vast proces de demitizare a unei maretii subrede si corupte care str\u00e2nge si reduce \u00eentreaga tara la gradinile de la Versailles si Trianon: o degenerescenta \u00een care se coc, precum \u00eentr-un cuptor stralucitor, virusii revolutiei dintr-un organism bolnav \u00een pofida aurei \u00een care el l\u00e2ncezeste. Smulgerea mastilor la care recurge istoricul rom\u00e2n \u2013 demofil si \u00eendurerat de ceea ce \u201evede\u201c ca putini altii \u00een societatea franceza, modelul nostru etern \u2013 este impresionanta. Si el scrie despre agonia Frantei ca despre o Rom\u00e2nie ce aluneca ea \u00eensasi \u00een prapastie: e forma lui de patriotism. Iorga ram\u00e2ne printre primii care rupe p\u00e2nza de mitologie si idolatrie de pe imaginea nasterii premature, explozive a Revolutiei Franceze ce pune punct unui ciclu epuizat din istoria marii Frante: \u201eCe a rezultat din aceste lucruri, ce au lucrat puterile mai mari dec\u00e2t oamenii, supt crimele acestora, si nu prin ele, ce a venit normal, statornic, binefacator din aceste convulsiuni se va vedea. S-a petrecut acolo ceea ce se petrece \u00een ad\u00e2ncul tulburat al pam\u00e2ntului: cutremurul dar\u00e2ma, dar face sa apara izvoare noua de viata\u201c \u2013 \u00eesi \u00eencheie, optimist, istoricul \u201epovestea\u201c pe care a vazut-o \u00een tragedia poporului francez.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Istoria istoriei si a \u201eimaginilor\u201c despre Istorie se afla \u00een plin proces de expansiune. La ordinea zilei sunt, \u00een toate domeniile, revizuirile: autori de literatura, domnitori, regi, episoade eroice si momente culminante, totul e supus revizuirii. Nu e un fenomen specific national, ci unul mondial. Dupa unele opinii, cea mai spectaculoasa revizuire a ultimilor ani… Cite\u0219te mai mult »Comisarul poporului \u00een Revolutia Franceza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8873,8872],"class_list":["post-15562","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-revolutia-franceza","tag-virgil-nemoianu"],"views":1717,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15562","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15562"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15562\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15562"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15562"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15562"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}