{"id":15550,"date":"2013-05-16T12:23:21","date_gmt":"2013-05-16T10:23:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15550"},"modified":"2013-05-16T12:23:21","modified_gmt":"2013-05-16T10:23:21","slug":"exercitii-de-adaptare-la-realitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/exercitii-de-adaptare-la-realitate\/","title":{"rendered":"Exercitii de adaptare la realitate"},"content":{"rendered":"

Colocviul National Universitar de Literatura Rom\u00e2na Contemporana<\/strong><\/p>\n

Colocviul National Universitar de Literatura Rom\u00e2na Contemporana, gazduit de Facultatea de Litere a Universitatii \u201eTransilvania\u201c din Brasov, cu sprijinul Consiliului Local, arata ca, uneori, filologii sunt niste functionari culturali de exceptie. Gratie lui Andrei Bodiu, decan p\u00e2na \u00een 2012, evenimentul a ajuns deja unul de traditie, put\u00e2nd fi comparat, fara \u00eendoiala, cu anvergura detinuta c\u00e2ndva de \u201eZilele culturii calinesciene\u201c (Onesti). Noul decan, Adrian Lacatus, a continuat managementul reusit al proiectului, confirm\u00e2nd ca standardele stabilite initial asigura o fizionomie specifica, extrem de atractiva. Acum c\u00e2nd, din pacate, Uniunea Scriitorilor nu dispune de fonduri pentru Festivalul \u201eZile si Nopti de Literatura\u201c (Neptun), manifestarea brasoveana a monopolizat atentia publicului din domeniu. Organizarea impecabila \u2013 cazare, masa (anul acesta ne-a \u00eenc\u00e2ntat stufatul de miel), dezbateri \u2013 a transformat manifestarea \u00een prilej de revedere pentru veterani si de verificare a potentialului pentru juniori. De c\u00e2te ori am mers sub T\u00e2mpa, m-am \u00eentrebat de ce Bucurestiul nu a impus o \u00eent\u00e2lnire cu aceeasi constanta si consistenta. Nedumeririle persista. Prejudecata ca Primaria Generala nu prea acorda finantari \u00een acest sector nu tine. Exista si primarii de sector. Eu cred ca politicienii \u00eenca viseaza la mecenat, desi nu stiu ca se numeste asa (cel mult \u00eei spun filantropie). Nu trebuie rugati, doar \u00eentrebati daca nu cumva doresc sa ajute.
\nAvizatii stiu ca, \u00een saptam\u00e2na Floriilor, Aula \u201eSergiu T. Chiriacescu\u201c asteapta multi oaspeti. Probabil, principala explicatie a impactului ridicat, \u00een special \u00een mediul academic, ar fi caracterul unic al simpozionului. Scriitorii invitati \u2013 de obicei un poet si un prozator \u2013 asista la discutiile purtate pe marginea operei lor. De aceea, mai ales pentru tineri, este printre singurele ocazii de a-si verifica opiniile sau de a-si gasi subiecte de licenta, disertatie si doctorat. \u00cen plus, sunt putine momentele c\u00e2nd luam contacte ample si directe cu literatura vie, marginalizata at\u00e2t de mass-media, c\u00e2t si de scoala. Sintagma \u201eliteratura contemporana\u201c are limite cronologice laxe, asa \u00eenc\u00e2t nici nu ne-am dat seama ca \u201etinerii optzecisti\u201c \u2013 niste sperietori pentru profesorii de liceu \u2013 se apropie de pensionare… din punct de vedere administrativ. Iar programa universitara nu include, din pricina studierii perioadei postbelice \u00een semestrul al II-lea din anul al III-lea (aproximativ 10 saptam\u00e2ni), prea multi scriitori activi. Prin urmare, Colocviul brasovean poate fi socotit un fel de recuperare a scriitorilor ignorati sau marginalizati. Inevitabil, se produc si exagerari hagiografice. Inevitabil, se creeaza o stare de disconfort. Printre exegeti, dar mai ales printre ascultatori. Tonul potrivit se gaseste cu ajutorul unui comentariu pertinent (nu neaparat pe placul personalitatilor din asistenta). Critica si diplomatia se cam exclud.
\nGraalul si bahonirismul
\nLa editia a IX-a (25-26 aprilie 2013), subiectele puse \u00een discutie au fost poezia lui Dorin Tudoran si proza lui Dumitru Tepeneag. Au participat reprezentanti din 12 centre universitare din tara: Baia Mare, Bacau, Brasov, Bucuresti, Cluj-Napoca, Constanta, Iasi, Oradea, Sibiu, Suceava, T\u00e2rgu-Mures si Timisoara. Este prima data c\u00e2nd amfitrionii au chemat reprezentati ai exilului, a caror situatie, asa cum m-am exprimat \u00eentr-una dintre interventii, a devenit instabila tocmai din cauza plecarii \u00een strainatate. Iesirea fortata din sfera de interes a criticii a \u00eempiedicat valorizarile adecvate. Daca \u00eei dam crezare lui Dumitru Tepeneag, ar \u00eensemna ca \u201eaproape tot ce s-a spus aici este mai bine dec\u00e2t mult din ce s-a scris despre mine\u201c. Multumirea se datoreaza si recuperarii, \u00eempotriva curentului, a prozelor lui ca ilustrari ale postmodernismului.
\nPrima zi a lucrarilor a \u00eenceput \u00een Sala mare a Aulei, cu prezentarea invitatilor speciali. Andrei Bodiu a vorbit despre evolutia poeziei lui Dorin Tudoran de la dramatizarea textului din \u201eC\u00e2ntece de trecut Akheronul\u201c la o literatura apropiata de real, care \u00eel propulseaza \u00een postura de \u201epoet al forului\u201c. \u00cen replica, Dorin Tudoran s-a referit la istoriile personale cu membrii grupului oniric. A descris o fotografie cu doi copii la gradinita. Erau Daniel Turcea si el. S-au recunoscut greu dupa ce s-au re\u00eent\u00e2lnit. Turcea i-a vorbit cel dint\u00e2i despre Tepeneag. \u00cen continuare, Tudoran a citit minunata poezie a lui Vintila Ivanceanu \u2013 \u201eMoartea trubadurului\u201c \u2013 intrata \u00een constiinta publicului datorita catrenului asezat de Marin Preda \u00een \u201eCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u201c, si atribuit poetului ftizic aflat \u00een celula cu Victor Petrini (\u201eIubito, ma g\u00e2ndesc la tine\/ Ca un borfas la ceasul unui lord…\u201c). A mentionat si un conflict cu Tepeneag, neelucidat de niciunul, c\u00e2nd acesta din urma a refuzat sa-l \u00eent\u00e2lneasca \u00een anii ’80 la Heidelberg. Tudoran a facut si c\u00e2teva consideratii despre natura lirismului, care, din punctul sau de vedere, sta sub semnul cavalerilor Graalului si ai graiului si al receptorului: \u201enimic in poezie nu poate fi mai presus de imaginatia dvs.\u201c.
\nDumitru Tepeneag a fost prezentat de Ovidiu Moceanu \u00een contextul onirismului, singura tentativa postbelica rom\u00e2neasca de generare a unui curent literar. Lu\u00e2nd cuv\u00e2ntul, al doilea musafir a amintit atmosfera bahonirica a \u201egrupului nostru un pic descreierat\u201c, al carui curaj era \u00eentretinut de ispravile alcoolice. A relatat cum statea \u00eempreuna cu Dimov agatat de balustrada la etajul 6, cum si-a rupt un picior dupa ce a baut cu Nichita Stanescu la Uniunea Scriitorilor, iar poetul i-a propus sa zboare de la primul nivel al cladirii din Soseaua Kiseleff, nr. 10. A urmat istorisirea debutului \u00een \u201eGazeta literara\u201c, cu sustinerea lui S. Damian, \u00eent\u00e2lnit, \u00eenainte de a afla ce post detine, la clubul sahistilor de pe strada Lipscani din Capitala. O multumire post mortem, \u00een stilul h\u00e2tru sfatos, i-a adus lui Nicolae Ceausescu, fiindca \u201em-a salvat de alcool, d\u00e2ndu-ma afara din tara\u201c. La final, a tinut sa semnaleze ca, \u00een ceea ce-l priveste, este indispensabila reconsiderarea c\u00e2torva scriitori, cum ar fi Sorin Titel \u201ecel mai de seama prozator al generatiei mele\u201c.
\nCaracterizarile lui Tudoran si Tepeneag au fost completate de Mircea Martin, care a sustinut unitatea \u00eentre viata si opera fiecaruia, apreciindu-i pentru \u201eexemplaritatea lor literara si morala\u201c. Totodata, a insistat asupra etichetei de \u201escriitori fara concesii\u201c (\u00een Rom\u00e2nia, fara concesii morale; \u00een Occident, fara concesii artistice). Ca sa exemplifice aceasta atitudine, a rememorat \u00eenmorm\u00e2ntarea lui Sorin Titel, unde Tudoran a preferat sa nu se apropie de prietenii lui, \u00een dorinta de a nu-i compromite. De asemenea, a insistat asupra nuantei ca niciunul nu a realizat literatura subversiva, ci \u201eantisistem\u201c. Raport\u00e2ndu-se la onirism, criticul a discutat despre \u201eun mod de a iesi din real, nu despre evazionism, creat din pactul cu rationalitatea\u201c.
\nJurizari si alte marturii
\nA urmat sectiunea rezervata studentilor, \u00eempartite \u00een c\u00e2te trei secvente. Doua lucruri am constant. \u00cent\u00e2i, absenta limbajului critic. Desigur, putem spera ca situatia se va \u00eembunatati. Nicidecum. Nu ma intereseaza neaparat incapacitatea de a priza corespunzator poezia sau tehnicile narative \u00eentrebuintate (Tepeneag a marturisit ca unul dintre inspiratorii sai este Diderot), ci absenta proprietatii termenilor. Apoi, departarea de contextele operelor a determinat alegerea unor interpretari neviabile. E clar ca pentru a recupera literatura din socialism avem nevoie de dioptrii enorme. Remarcile mele vizeaza efectele, cauzele afl\u00e2ndu-se, nu de putine dati, la catedra. Competitia a fost dezechilibrata, \u00eentruc\u00e2t a reiesit imediat diferenta \u00eentre participantii cu o minima experienta publicistica si ceilalti \u2013 pregatiti nu ma \u00eendoiesc, dar necaliti \u00een competitii si vulnerabili sub aspectul argumentatiei, al problemelor tintite si al ipotezelor personale. Prin urmare, premiile au fost acaparate de juniorii revistei \u201eCultura\u201c. Oana Purice (Bucuresti) si Gianina Druta (Cluj) au c\u00e2stigat Premiul I, respectiv Premiul al II-lea la sectiunea rezervata lui Dorin Tudoran, iar Stefan Baghiu (Cluj) a obtinut Premiul al II-lea la sectiunea referitoare la Dumitru Tepeneag. Marele Premiu \u201eGheorghe Craciun\u201c i-a revenit Oanei Tinca (Bucuresti), pentru excelent structurata comunicare \u201eSpre o autonomie a categoriei de gen? Conditiile onirismului, de la proza scurta la roman\u201c.
\nPartea cea mai agreabila a constat \u00een bunavointa scriitorilor fata de studenti. Din 2008, de c\u00e2nd am fost la editia a IV-a (cu Nicolae Manolescu si Eugen Simion), am sesizat comportamente antitetice \u00een legatura cu publicul juvenil. Pe de o parte, interesul si \u00eengaduinta, deschiderea. Pe de alta parte, indiferenta, ne\u00eentelegerea, \u00eenchistarea. \u00cen 2013, ambii invitati de onoare s-au aratat afabili, dezambiguiz\u00e2nd numeroase noduri, semn ca \u00eentre generatii nu s-au cascat prapastii, ci se manifesta o reticenta reciproca de adaptare la coduri, asa cum unii se \u00eencapat\u00e2neaza sa nu utilizeze computerul, iar altii sa nu citeasca opere mai vechi de douazeci de ani. Mi-a placut ca Tudoran si Tepeneag au ascultat cu atentie si doar au \u00eendreptat impreciziile inerente v\u00e2rstei. Dupa c\u00e2teva analize nastrusnice despre \u201ePisicut\u201c, Dorin Tudoran a clarificat niste detalii: \u201eA fost c\u00e2ndva un poem enorm, o carte de vreo 250 de pagini, pe care, suparat eu \u00eentr-o noapte, l-am sters din computer. Am \u00eenceput sa-l rescriu. Pisicut este apelativul cu care \u00eel salutam pe unul dintre prietenii mei, criticul Dan Cristea\u201c.
\n\u00cen consecinta, o vorba onesta conteaza mai mult dec\u00e2t citarea neavenita a lui Paul de Man. Sper ca studentii sa fi priceput ca nu colajul de referinte legitimeaza critica. Viceversa. Tudoran si Tepeneag au abordat, \u00een paralel, tema relatiei sadomasochiste \u00eentre literatura si cenzura. Experienta comunismului ne conduce la c\u00e2teva fire directoare. De pilda, lucru sustinut si de Augustin Buzura anul trecut, o carte se scria mai usor dec\u00e2t se publica. Perioada alocata redactarii si cea destinata negocierii cu cenzorii \u00eei dadea cumparatorului falsa impresie ca autorii trec prin crize de inspiratie. \u201eDebutul meu la 28 de ani, cumva t\u00e2rziu pentru epoca de atunci, \u2013 \u00abMic tratat de glorie\u00bb \u2013 nu a \u00eent\u00e2rziat din lipsa de productivitate, ci din cauza cenzurii. Redactorul nu se hotara ce trebuie sa pastreze si ce nu. Cartile mele au aparut cu mari decalaje. Dupa ce predasem \u00abRespiratie artificiala\u00bb la Editura Dacia, ma suna o data pe saptam\u00e2na directorul sa-mi spuna ce sa mai scoata? Problema de care putini si-au dat seama a fost ca, dupa desfiintare cenzurii institutionale \u00een 1977 (Comitetul pentru Presa si Tiparituri, n.m.), artistii au \u00eenceput sa se autocenzureze mai rau ca \u00eenainte. Ultima mea carte publicata \u00een tara \u2013 \u00abAdaptarea la realitate\u00bb (1982, Ed. Dacia) \u2013 are un titlu ironic. \u00censa nu acest amanunt a \u00eent\u00e2rziat tiparirea. Nu pricepeam totdeauna cum se fac trierile. Eu nu am primit niciun exemplar ca drept de autor, fiindca volumul a fost retras de pe piata foarte repede. Totusi, am facut rost de unul. La sf\u00e2rsit de an scolar, fiica mea a primit un pachet de carti, \u00eentre care fusese strecurata si \u00abAdaptarea la realitate\u00bb, achizitionata de scoala din depozitul vreunei librarii\u201c\u00a0 (Dorin Tudoran). \u201ePrimele mele doua carti au fost scrise \u00een ordine inversa. I-am dat cenzorului o colectie mare de povestiri si nu a \u00eenteles nimic. A cenzurat pentru ca trebuia sa cenzureze. A scos unele proze si le-a pus deoparte. Asa a aparut prima mea carte, \u00abExercitii\u00bb (Editura pentru Literatura, 1966). Dar sa stiti ca ea a fost scrisa, de fapt, dupa cea de-a doua, \u00abFrig\u00bb (1967)\u201c (Dumitru Tepeneag).
\nDespre sesiunea cercetatorilor si a profesorilor, derulata vineri, 26 aprilie, evit sa ma pronunt, fiind la r\u00e2ndul meu \u201eparte vatamata\u201c. \u00cen rest, vad ca se perpetueaza obiceiul ca universitarii sa vina fara materiale coagulate (exceptii: Ion Simut sau Romulus Bucur). Citesc notite si \u00eensemnari de pe laptopuri. Macar studentii enumerati mai sus au respectat standardele Colocviului. Reiau anecdota cu Vianu mustruluindu-si un subaltern care fuserise un referat: \u201eDumneata, c\u00e2nd iesi pe strada, porti pijama?\u201c. Duetul Tudoran-Tepeneag s-a comportat excelent, amintindu-si cuisoarele vietii literare \u00een comunism.
\nCategoric, a IX-a editie a Colocviului National Universitar de Literatura Rom\u00e2na Contemporana si-a atins majoritatea obiectivelor. Felicitari din nou organizatorilor, ale caror haine nu sunt niciodata noi ca ale \u00eemparatului!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Colocviul National Universitar de Literatura Rom\u00e2na Contemporana Colocviul National Universitar de Literatura Rom\u00e2na Contemporana, gazduit de Facultatea de Litere a Universitatii \u201eTransilvania\u201c din Brasov, cu sprijinul Consiliului Local, arata ca, uneori, filologii sunt niste functionari culturali de exceptie. Gratie lui Andrei Bodiu, decan p\u00e2na \u00een 2012, evenimentul a ajuns deja unul de traditie, put\u00e2nd fi… Cite\u0219te mai mult »Exercitii de adaptare la realitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8869],"class_list":["post-15550","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-colocviu-de-literatura-contemporana"],"views":1289,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15550","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15550"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15550\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15550"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15550"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15550"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}