{"id":15544,"date":"2013-05-16T12:18:37","date_gmt":"2013-05-16T10:18:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15544"},"modified":"2013-05-16T12:18:37","modified_gmt":"2013-05-16T10:18:37","slug":"the-hunt-joaca-de-a-primitivismul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-hunt-joaca-de-a-primitivismul\/","title":{"rendered":"\u201eThe Hunt\u201c &#8211;  Joaca de-a primitivismul"},"content":{"rendered":"<p>Thomas Vinterberg nu renunta nici de data aceasta la drama care ia nastere \u00een s\u00e2nul familiei si al unei mici comunitati daneze construite \u00een jurul anumitor traditii, obiceiuri si relatii personale. Trademark-ul regizorului se ramifica \u00eencetul cu \u00eencetul si produce o serie de povesti care \u00eesi trag seva din relatiile de prietenie si de rudenie care exista \u00een cadrul unei astfel de comunitati. Chiar si cel mai cunoscut film al sau, \u201eThe Celebration\u201c, care a marcat \u00eenceputul unei noi manifestari cinematografice \u2013 Dogma 95 \u2013 mizeaza pe efectele \u00een lant si pe parcurgerea unui traseu dramatic de la A la B. Dogma 95 a reprezentat un manifest sau o asa-zisa actiune de salvare a cinematografiei al carei scop unic a fost cel de a contracara tendintele din acea epoca. Acest colectiv regizoral razvratit, \u00eentemeiat de Vinterberg si de Lars von Trier, \u00eesi concentra o mare parte din atentie asupra unui set de reguli tehnice, \u00een vederea crearii unui nou gen de filme, care ulterior si-au luat denumirea de \u201eavangardiste\u201c. Regulile pareau atunci mai mult sau mai putin de bun-simt: filmul nu trebuia sa faca parte dintr-un gen anume, era interzis iluminatul artificial, mizanscena nu trebuia construita, actiunea filmului nu avea voie sa fie superficiala, se filma din m\u00e2na, ceea ce putea imprima un ritm mai alert si destul de deranjant etc. Cu alte cuvinte, formalismul era respins cu desav\u00e2rsire, iar emotia trebuia sa provina din interpretarea actorilor si din poveste, nicidecum din coloana sonora sau din imaginile picturale. Ei bine, cel mai recent lungmetraj al regizorului, \u201eThe Hunt\u201c, aminteste \u00eentr-o oarecare masura de \u201eThe Celebration\u201c prin tema povestii, care, de altfel, e diferita, dar care creeaza senzatia de d\u00e9j\u00e0 vu prin apelul la viata de familie si la legaturile din cadrul acesteia.<br \/>\n\u00cen primul r\u00e2nd, \u201eThe Hunt\u201c reflecta viata unei comunitati prin relatiile pe care le evidentiaza, prin prieteniile deja \u00eenchegate, prin obiceiurile, glumele si intimitatile dintre personajele filmului, dar si prin activitatile comune la care iau parte familii \u00eentregi. Asadar, nu este de mirare ca oraselul \u00een care traieste protagonistul, Lucas (Mads Mikkelsen), are ochi si urechi peste tot, iar zvonurile se transforma \u00een cosmaruri \u00een doar c\u00e2teva ore. O chestiune tipica pe care o regasim nu doar la danezi, ci peste tot. \u00cen al doilea r\u00e2nd, filmul spune drama unui educator, care, acuzat de pedofilie \u00een urma unui \u201epresupus\u201c contact cu fetita celui mai bun prieten al sau, trece printr-o serie de evenimente nefericite, culmin\u00e2nd cu acte de violenta si de respingere sociala. Un aspect foarte important ar fi acela ca filmul \u00een sine nu chestioneaza vinovatia protagonistului, dat fiind faptul ca ne dam seama de la bun \u00eenceput de nevinovatia lui. Avantajul ar fi ca Vinterberg nu s-a folosit de niciun tertip \u2013 ambiguitatea referitoare la situatia spectatorului \u2013, las\u00e2nd ca povestea sa curga de la sine si sa reflecte o anumita fata a comunitatii, dar si problemele ei.<br \/>\nSingura ambiguitate ar fi cea legata de conflictul care se naste \u00eentre protagonist si prietenii lui de-o viata. Filmul arata \u00een mod gradat \u00een ce masura locuitorii acestei mici comunitati, care se remarca prin deschidere si prin rationalitate, ajung sa-si piarda acest set de valori, demonstr\u00e2nd ca, de fapt, tot ceea ce g\u00e2ndesc si fac este c\u00e2t se poate de ilogic. P\u00e2na si conflictul \u00een sine este ilogic. Fetita care minte, Klara (Annika Wedderkopp), o face din inocenta si dintr-o asa-zisa durere, provocata de \u201erespingerea\u201c lui Lucas, c\u00e2nd ea \u00eei daruieste acestuia o inimioara. Totusi, \u00eentr-o prima faza, nu doar acesta constituie motivul principal. Un efect destul de puternic \u00eel are si vizionarea unei imagini porno de pe iPad-ul fratelui fetitei. Ba, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, toate apar pe fundalul zvonului cum ca ar exista un presupus violator si pedofil \u00een interiorul comunitatii. Astfel, Klara inventeaza, fara a-si da seama, o minciuna care \u00eei distruge, \u00eentr-un fel sau altul, viata lui Lucas. si asta e cu at\u00e2t mai ciudat, cu c\u00e2t aceasta comunitate burgheza si primitoare tinde sa nu priveasca dincolo de spusele copilului, mai cu seama ca se stia ca fetitei \u00eei placea sa inventeze numeroase povesti. \u00centr-adevar, singurul care nu pare foarte convins de acest lucru, dar care se alatura la r\u00e2ndul sau majoritatii, este chiar tatal fetitei si cel mai bun prieten al lui Lucas, Theo (Thomas Bo Larsen). Pe de alta parte, este surprinzatoare si reactia protagonistului. \u00cencaseaza batai fara a reactiona la fel de violent, accepta cu un calm foarte bine dozat uciderea c\u00e2inelui sau \u2013 o forma de amenintare \u2013 si nu renunta la comunitate. Or, acest personaj nu se autovictimizeaza si arata \u00eenca de la bun \u00eenceput ca nu are nicio urma de \u00eendoiala cu privire la nevinovatia lui.<br \/>\nAsemanarea dintre cele doua pelicule din filmografia lui Vinterberg se poate observa la nivel de tematica. Daca \u00een \u201eThe Celebration\u201c povestea abuzurilor sexuale cadea pe umerii tatalui, iar intriga era construita \u00een jurul comportamentului sau monstruos, scot\u00e2nd la iveala tot felul de secrete bine conservate de-a lungul anilor, \u00een \u201eThe Hunt\u201c structura este inversa: de data aceasta micuta comunitate nu ascunde adevarul, ba chiar \u00eel transpune dinainte de-al cunoaste, iar drama are \u00een centru eforturile personajului de a respinge toate acuzatiile false. Imaginea de ansamblu de la care porneste regizorul danez \u00een \u201eThe Hunt\u201c este consolidata puternic de scoaterea \u00een evidenta a valorilor familiilor respective, dar si de doze de violenta pe care le regasim la tot pasul \u2013 sesiunea de v\u00e2natoare, presupusele ritualuri masculine care implica jocuri de noroc, baute si tot pachetul \u2013 si care tind sa reflecte, pe masura ce povestea ia amploare, un primitivism quasi-modern. Chiar si titlul are o valoare simbolica si merge pe acelasi principiu pe care merge si titlul filmului \u201eAmour\u201c \u2013 o metafora care propune o alta fateta a actiunii respective. Daca \u00een \u201eAmour\u201c \u00eent\u00e2lnim sacrificiul si dragostea prin sufocare, \u00een \u201eThe Hunt\u201c \u00eent\u00e2lnim doua tipuri de v\u00e2natoare la care participa personajele filmului \u2013 jocul v\u00e2natorii si jocul comunitatii care doreste sa se razbune.<br \/>\nPiesa recurenta a jocului lui Vinterberg \u2013 scena sau elementul-cheie care face parte din structura povestii \u2013 nu lipseste nici de data aceasta. Regizorul are obiceiul de a reveni la o anumita scena pentru a raspunde la o posibila \u00eentrebare sau pentru a nuanta scopul sau mesajul filmului. Atunci c\u00e2nd Lucas este iertat si acceptat din nou de catre comunitate, acesta participa la sesiunea de v\u00e2natoare. \u201eSuplimentul\u201c pe care-l ofera regizorul apare \u00een timpul v\u00e2natorii, c\u00e2nd Lucas este pe punctul de a fi lovit de un glonte, nefiind cunoscuta sursa acestuia si nici faptasul.<br \/>\nAstfel, \u201eThe Hunt\u201c actioneaza asemenea unui joc, \u00een care toate regulile sunt date peste cap prin intermediul unui final neasteptat si c\u00e2t se poate de ironic, care trateaza cu un umor negru o problema a unei comunitati pe c\u00e2t de burgheze, pe at\u00e2t de primitive.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Thomas Vinterberg nu renunta nici de data aceasta la drama care ia nastere \u00een s\u00e2nul familiei si al unei mici comunitati daneze construite \u00een jurul anumitor traditii, obiceiuri si relatii personale. Trademark-ul regizorului se ramifica \u00eencetul cu \u00eencetul si produce o serie de povesti care \u00eesi trag seva din relatiile de prietenie si de rudenie&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-hunt-joaca-de-a-primitivismul\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eThe Hunt\u201c &#8211;  Joaca de-a primitivismul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_hide_featured_image":false,"_jetpack_featured_image_duplicate_dismissed":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[66],"tags":[8863,83,8862,8861],"class_list":["post-15544","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-the-hunt","tag-film","tag-film-danez","tag-vanatoarea"],"views":1432,"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15544","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15544"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15544\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15544"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15544"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15544"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}