Exista cam la fel de multa surpriza \u00een cel mai recent film al regizorului danez Thomas Vinterberg ca \u00een confruntarea dintre un v\u00e2nator cu o pusca cu luneta si un urs panda care doarme dus la un metru distanta.
\nLucas (Mads Mikkelsen) e educator la o gradinita dintr-un orasel de provincie. Situatia lui se schimba radical atunci c\u00e2nd e acuzat ca a abuzat sexual de fetita lui Theo, cel mai bun prieten al lui. Vinterberg si co-scenaristul sau, Tobias Lindholm, au grija sa nu ne scape acest amanunt (\u201eEsti cel mai bun prieten al meu\u201c, \u00eei spune Theo, dupa care \u00eel saruta, demonstrativ). La fel de multa grija arata cei doi \u00een a-l \u00eenfatisa pe Lucas ca fiind un barbat activ din punct de vedere sexual, respectiv \u00een a ni-l sugera pe adevaratul pedofil. Stiind ca Lucas nu are cum sa fie vinovat, martiriul lui ne apare cu at\u00e2t mai frustrant, desi trebuie spus ca acesta exista si are un caracter at\u00e2t de implacabil strict pentru a demonstra ceva despre societatea \u00een care traim si despre fragilitatea pojghitei de civilitate care o protejeaza. Subtilitatea nu e punctul forte al lui \u201eJagten\u201c, si nici n-are cum sa fie asa: nu e prima data \u00een filmografia lui Vinterberg sau \u00een cea a lui Lars Von Trier, co-proprietar al companiei Zentropa, care a produs filmul, c\u00e2nd ocupatia de cineast si cea de inchizitor al societatii contemporane se confunda, sacrificata fiind tocmai tribuna de la care se fac demonstratii si se dau sentinte, si anume filmul.
\nVinterberg se \u00eenhama la acest efort de demistificare cu jubilatia unui parinte sadic care \u00eesi anunta fiul ca nu exista Mos Craciun. \u00cen acestea conditii, exista doua explicatii pentru succesul pe care \u00eel \u00eenregisteaza filmul \u00een r\u00e2ndul bloggerilor rom\u00e2ni, de cinema si nu numai. Fie filmul beneficiaza de pe urma curentului de opinie conform caruia aripa geniului f\u00e2lf\u00e2ie fara discriminare asupra a orice nu e film american sau blockbuster, fie Vinterberg are, pentru un cetatean danez, neobisnuit de multi veri rom\u00e2ni.
\nRock’n’roll suicide: \u201eSearching for Sugar Man\u201c
\nC\u00e2stigator anul acesta al premiului Oscar pentru cel mai bun documentar, \u201eSearching for Sugar Man\u201c are ceva din relevanta materialelor care pot fi vazute pe History Channel. Evenimentele pe care le relateaza filmul lui Malik Bendjelloul au fost tratate \u00een stirile de acum mai bine de 10 ani, fara ca ele sa aiba vreun efect asupra eroului lor. Paradoxal, \u201eSearching for Sugar Man\u201c a reusit ceea ce n-a facut investigatia jurnalistica pe care o trateaza: desi nu spune nimic nou, l-a transformat pe protagonistul sau \u00eentr-un star.
\n\u00cen primul act, aflam despre inexplicabilul succes postum al unui c\u00e2ntaret american de folk \u00een Africa de Sud. Informatia este distribuita de c\u00e2tiva naratori pe care \u00eei putem considera tot at\u00e2tea surse de \u00eencredere, dat fiind ca au participat ei \u00eensisi la evenimente. Pe tot parcursul acestui act, cu totii \u00eel trateaza pe Sixto Rodriguez cu deferenta cuvenita unui artist care ne-a parasit \u00eenainte de vreme. \u00censa, \u00eentr-o varianta, Rodriguez a pierit dupa ce si-a dat foc pe scena, \u00een alta s-a \u00eempuscat \u00een cap \u00een timpul unei reprezentatii, iar aceste inadvertente sunt un prim semnal ca informatiile care ni se transmit trebuie totusi tratate cu suspiciune.
\n\u00cen cel de-al doilea act, jurnalistii urmaresc traseul sumelor provenite din drepturile de autor ale discurilor v\u00e2ndute \u00een Africa de Sud. Destul de cur\u00e2nd, le pierd urma, \u00eensa \u00eel gasesc pe Rodriguez, care e viu si nevatamat. Ultimul act e presarat cu talking head-uri ale lui Rodriguez \u00eensusi, contine primele informatii despre viata acestuia si urmareste turneul sud-african din 1998 al artistului. Altfel spus, dupa construirea mitului, prin relatari adesea incongruente, dar invariabil admirative la adresa c\u00e2ntaretului, acesta \u00eesi spune el \u00eensusi povestea si se lasa adorat. \u00cen epilogul documentarului, Rodriguez se \u00eentoarce la viata lui austera, \u00een ceea ce constituie adevarata lui sinucidere. Refuzul succesului cimenteaza mitul artistului providential, anti-sistem, \u00een timp ce succesul documentarului, cu aparitiile TV care i-au urmat si cu noul album pe care Rodriguez se pregateste sa-l lanseze, \u00eel submineaza.
\nAceasta reconstituire a v\u00e2natorii unui om care nu se ascunde a fost considerata de catre membrii Academiei americane de film o realizare mai mare dec\u00e2t povestea Shin Bet spusa de cei care au condus-o (\u201eThe Gatekeepers\u201c) sau dec\u00e2t un reportaj de razboi realizat de unul din combatanti (\u201e5 Broken Cameras\u201c). Probabil ca asa e c\u00e2nd faci tot ce trebuie, dar rezultatul nu e inspirational…
\nSado verit\u00e9
\nUn alt exemplu din programul festivalului B-est \u00een care verosimilitatea pare sa fie sacrificata de dragul unei demonstratii e filmul \u201eCompliance\u201c al regizorului american Craig Zobel. Ca \u00een cazul \u201eV\u00e2natorii\u201c lui Vinterberg, o acuzatie nedreapta face uitat echilibrul initial, iar personajul principal se vede nevoit sa se apere. Niciun argument nu-i \u00eendupleca pe judecatorii de serviciu (prieteni \u00een \u201eJagten\u201c, colegi de munca \u00een \u201eSupunere\u201c), asa se face ca acesta \u00eesi urca Golgota p\u00e2na la capat. Toleranta la umilire a eroinei creste cu fiecare nou prag depasit, \u00eentr-un spectacol destul de tern pentru spectatorul obisnuit: odata pus \u00een miscare mecanismul prin care Becky (Dreama Walker) trebuie sa se conformeze cerintelor din ce \u00een ce mai aberante ale presupusului politist de la celalalt capat al telefonului, nimic nu mai surprinde p\u00e2na la finalul \u00een care farsa este \u00een sf\u00e2rsit dejucata. Becky e o victima perfecta, iar traseul ei cum nu se poate mai linear. Doar ca aceasta dezvoltare aparent artificiala a structurii narative urmeaza c\u00e2t se poate de fidel firul evenimentelor care au avut loc \u00een aprilie 2004 \u00eentr-un fast food din Kentucky.
\nUn viol chiar se poate comanda prin telefon, dar asta nu schimba faptul ca, daca vizionarea filmului provoaca placere, acea placere nu poate fi altfel dec\u00e2t vinovata. \u201eCompliance\u201c este relevant pentru membrii asociatiilor pentru drepturile femeii, pentru studentii la sociologie, admiratori ai profesorului american Philip Zimbardo (autor al unui studiu care demonstreaza urmarile nebanuite pe care le poate avea un nevinovat joc de rol), dar si pentru cei care s-ar vedea \u00een pielea tortionarilor, cei care gasesc \u00een \u00eengenuncherea progresiva a lui Becky noi si noi motive de jubilatie lubrica. Iata, asadar, adevaratul efect pervers al filmului: toata lumea e multumita.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Exista cam la fel de multa surpriza \u00een cel mai recent film al regizorului danez Thomas Vinterberg ca \u00een confruntarea dintre un v\u00e2nator cu o pusca cu luneta si un urs panda care doarme dus la un metru distanta. Lucas (Mads Mikkelsen) e educator la o gradinita dintr-un orasel de provincie. Situatia lui se schimba… Cite\u0219te mai mult »Povesti vanatoresti: Festivalul International de Film Bucuresti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[8860],"class_list":["post-15541","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-international-de-film-bucuresti"],"views":1173,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15541","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15541"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15541\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15541"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15541"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15541"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}