Un \u201emarginal\u201c, ca si bacauanul Constantin Calin, este criticul, istoricul literar, teoreticianul Theodor Codreanu, profesor la Husi. Dar c\u00e2ti dintre \u201ecentrali\u201c au opera lor?! Altminteri, trebuie spus ca situarile de acest fel (pe criteriul geografic) sunt totalmente irelevante. D\u00e2nd c\u00e2teva exemple de \u201eintelectuali performanti\u201c care \u201e\u00eennobileaza marginea\u201c, \u00een dialogul cu Theodor Codreanu, din volumul \u201eConfesiuni provocate\u201c, Mircea Dinutz \u00eei trece \u00een r\u00e2ndul acestora si pe iesenii Magda Ursache si Petru Ursache, reputatul etnolog si istoric al culturii. A vorbi de \u201emargine\u201c \u00een cazul lor e cel putin impropriu. Daca nici Iasul nu e un centru al culturii si al scolii rom\u00e2nesti, atunci orice discutie pe aceasta tema mi se pare lipsita de obiect, dec\u00e2t doar daca admitem aberatia ca Rom\u00e2nia toata ar fi o biata margine si at\u00e2t. Ca cutarui \u201efilosof\u201c d\u00e2mbovitean, cu o mentalitate fudula (cum ar spune Eugen Simion), pe care de altfel nu-l prea mai ia lumea \u00een serios, i se pare ca Iasul nu ar fi demn de a accede la statutul de Capitala Culturala Europeana \u2013 \u00een treacat fie zis, o alta obsesie a rom\u00e2nilor, alaturi de cea a Premiului Nobel pentru Literatura pe care sta sa-l apuce de c\u00e2tiva ani buni Mircea Cartarescu, emotia fiind probabil amplificata si de faptul ca mult r\u00e2vnitul premiu nu se acorda dec\u00e2t \u00een timpul vietii! \u2013 nu are nici o relevanta. Mai ales ca opinia vine din partea cuiva care declara cu seninatate, negru pe alb, ca ori de c\u00e2te ori nu s-a simtit rom\u00e2n, s-a simtit om. Fiecare cu simtirile si suferintele lui\u2026
\nReferindu-se la un moment de rascruce al constiintei sale, la \u201eun mini-drum al Damascului\u201c \u00een fata caruia s-a aflat si care i-a pus de acord mintea cu inima, Theodor Codreanu defineste un fenomen cu implicatii mult mai ample \u00een viata lumii \u00een care traim: \u201eAteismul este o forma de mistica a ratiunii care poate lua turnuri doctrinare de felul celor robespierriene sau marxist-leniniste. Nu pot spune ca am regasit cu adevarat drumul credintei, \u00een sensul unei habotnicii practicante, dar mi-am salvat fiinta de un rationalism mutilator care a deformat numerosi intelectuali rom\u00e2ni, ale caror sechele mostenite din marxism-leninism s-au vazut \u00eendeobste \u00een felul \u00een care au \u00eembratisat o postmodernitate \u00eendoctrinata political correctness, fata doar aparent opusa a internationalismului comunist erijata, azi, \u00een globalism\u201c. Interesante sunt si confesiunile eminentului eminescolog. Codreanu, autor al mai multor remarcabile studii consacrate lui Eminescu, crede ca acesta ram\u00e2ne \u00eenca un necunoscut. C\u00e2t priveste \u00eencercarile, actiunile de demitizare si chiar de scoatere din canon, care mai devreme sau mai t\u00e2rziu esueaza oricum \u00een ridicol, criticul este pe c\u00e2t de concesiv, pe at\u00e2t de ferm \u00een a postula ca: \u00ab\u201edespartirea\u00bb de poetul national este treaba privata a oricarui individ din aceasta tara, dar nu si a culturii rom\u00e2nesti\u201c. Contestatarii lui Eminescu, fara sa vrea, nu fac dec\u00e2t sa potenteze mitul celui fara de care \u2013 zicea Cioran \u2013 \u201eam fi stiut ca nu putem fi dec\u00e2t esential mediocri, ca nu este iesire din noi \u00eensine si ne-am fi adaptat perfect conditiei noastre minore\u2026 Suntem obligati fata de geniul lui si fata de turburarea ce ne-a varsat-o \u00een suflet\u201c. Acest \u201eimperativ kantiano-cioranian\u201c, cum \u00eel numeste Theodor Codreanu \u2013 a fost \u00eenteles si \u201ea lucrat benefic \u00een intelectualii rom\u00e2ni, singurii care, p\u00e2na azi, s-au ridicat din noroiul mediocritatii noastre\u201c. Primul care a simtit obligatia ce ne-o pune \u00een fata Cioran a fost, \u00een opinia lui Theodor Codreanu, nimeni altul dec\u00e2t Caragiale. Apoi, Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi, Rebreanu, Sadoveanu, Eugen Ionescu, via Caragiale, p\u00e2na la cei din generatia urmatoare: Marin Sorescu, Cezar Ivanescu sau Mircea Cartarescu, acesta fiind \u201esi el un \u00abeminescian\u00bb, conson\u00e2nd intertextual-parodic cu poetul nu doar \u00een \u00abLevantul\u00bb, ci si \u00een texte precum \u00abPoema chiuvetei\u00bb\u201c.
\nIdeea de \u201ecentru\u201c, de \u201emargine\u201c, de \u201eprovincie\u201c survine, desi mai mult subtextual, si \u00een dialogul Rodicai Lazarescu cu \u201eparizianul\u201c Ion Pop, atunci c\u00e2nd criticul schiteaza istoria \u201eEchinoxului\u201c si a \u201eefectului Echinox\u201c, ce s-a dovedit \u201eputernic catalitic\u201c \u00een literatura noastra contemporana. Criticul clujean, unul dintre cei mai implicati \u00een fenomenul echinoxist crede ca deoarece \u201erevista aparea \u00een provincie si nu \u00een Capitala, i-a mascat, cumva, realul militantism, altminteri foarte productiv, caci un numar important de scriitori de prim-plan ai epocii s-au format \u00een acest cerc\u201c. Important e ca, practic, \u201eEchinoxul\u201c a contribuit la formarea a peste 200 de scriitori importanti: poeti, prozatori, critici si istorici literari, eseisti.
\nComent\u00e2nd cu ani \u00een urma \u201ecorpusul interviurilor din cultura rom\u00e2na repartizate pe genuri literare\u201c, \u00een opt masive volume, pe care \u00eel datoram istoricilor literari clujeni Aurel Sasu si Mariana Vartic, observam ca adeseori scriitorul rom\u00e2n, si nu numai el, straluceste \u00een interviuri mai mult dec\u00e2t \u00een opera. Ceea ce, de fapt, nu e deloc rau, \u00eentruc\u00e2t prin acest gen publicistic, c\u00e2nd este practicat cu competenta si profesionalism, se creeaza o ambianta de dialog si dezbatere propice aparitiei si propagarii Operei. Sunt \u00eensa si scriitori care nu dau impresia unei asemenea dizarmonii. Dimpotriva! Varujan Vosganian se numara printre acestia. Autorul \u201eCartii soaptelor\u201c este un scriitor si un intelectual care are, asa-zic\u00e2nd, metafizica \u00een s\u00e2nge. O sentinta a bunicului sau, personaj fabulos, potrivit careia e o mare raspundere sa traiesti, pe pam\u00e2ntul acesta, mai mult dec\u00e2t Iisus Hristos \u00eei prilejuieste un comentariu de o remarcabila profunzime si finete a spiritului: \u201eIisus traia peste gratiile lumii \u00een trei dimensiuni. Imaginati-va un om, \u00een lumea lui \u00een trei dimensiuni si umbra lui pe perete. Daca \u00eencerci sa-l ucizi, \u00eenfig\u00e2nd lancea \u00een umbra lui, nu vei reusi. Poate ca \u00een lumea cu doua dimensiuni a umbrelor, crima se va fi produs. Dar omul tridimensional ram\u00e2ne viu. Lumea noastra e umbra alteia cu patru, cinci dimensiuni. Iisus, ca toti marii initiati, avea acces la dimensiunea a patra, a vibratiilor si dimensiunea a cincea a simbolurilor, a spiritului. Oamenii, rastignindu-l, au crezut ca l-au ucis. Dar, de fapt, ucisesera doar umbra lui pe peretele tridimensional. De aceea, el a \u00eenviat. Ca sa meriti sa traiesti mai mult dec\u00e2t Iisus, trebuie sa continui aceasta stradanie de a \u00eentelege lumea vibratiilor, a energiilor si de a activa capacitatile spirituale suplimentare, cu care suntem dotati\u201c. Memorabile sunt caracterizarile si confesiunile lui Vosganian privind \u00abCartea soaptelor\u00bb, un roman care \u201emiroase ca dulapul cu hainele bunicii, prin care s-ar presara mirodenii!…\u201c. Ce simtea \u00een timp ce o scria?: \u201eA fost singura oara c\u00e2nd mi-a fost frica de moarte. Ma temeam ca nu o sa pot termina aceasta carte. Desi am lucrat aproape sase ani la \u201eCartea soaptelor\u201c, eram grabit sa o termin, sa nu mai fie legata de viata mea, sa aiba drumul ei. Asta se \u00eent\u00e2mpla acum, bunicul Garabet este evocat pe toate meridianele. Cu alte cuvinte si-a gasit drumul\u2026\u201c. \u00cemi place sa vad \u00een asta si vocatia universalitatii unui popor binecuv\u00e2ntat, cu un destin aparte. \u201eArmenii\u201c \u2013 relateaza Varujan Vosganian cu abia disimulata m\u00e2ndrie \u2013 \u201esunt respectati peste tot \u00een lume. C\u00e2nd am discutat \u00een Consiliul Uniunii Armenilor daca sa-l dam sau nu \u00een judecata pa Traian Basescu pentru jignirea gratuita si de neiertat aruncata asupra \u00eentregului popor armean, unul dintre noi, mai \u00een v\u00e2rsta, a spus: \u00abLa ce sa-l dam \u00een judecata? Ce, noua justitia trebuie sa ne spuna ca nu suntem prosti?\u00bb Asa ca am renuntat! Dar cuvintele presedintelui, \u00eengaduite, inexplicabil, si de Consiliul \u00eempotriva Discriminarii, nu vor fi uitate de noi niciodata, ca o ofensa nemeritata adusa armenilor. Nu va spun c\u00e2t de jignit s-a simtit chiar medicul care l-a operat si care, \u00een interpretarea proaspatului pacient, era singurul \u00abarmean bun\u00bb\u201c.
\nCa admirator al armenilor si al rolului lor \u00een edificarea si propasirea acestei tari si a culturii ei, ca unul care am avut privilegiul de a-i cunoaste pe multi dintre ei, unii ilustri, cum ar fi focseneanul nostru, al meu si al lui Varujan, Leon Kalustian, un corifeu al jurnalisticii rom\u00e2nesti interbelice de autentica tinuta europeana, bucur\u00e2ndu-ma chiar de simpatia sa \u2013 fara a mai evoca aici, dintr-o fireasca discretie, si alte motive, personale \u2013, sper din toata inima ca armenii sa nu uite ceea ce nu trebuie uitat niciodata\u2026 Si nu doar at\u00e2t!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un \u201emarginal\u201c, ca si bacauanul Constantin Calin, este criticul, istoricul literar, teoreticianul Theodor Codreanu, profesor la Husi. Dar c\u00e2ti dintre \u201ecentrali\u201c au opera lor?! Altminteri, trebuie spus ca situarile de acest fel (pe criteriul geografic) sunt totalmente irelevante. D\u00e2nd c\u00e2teva exemple de \u201eintelectuali performanti\u201c care \u201e\u00eennobileaza marginea\u201c, \u00een dialogul cu Theodor Codreanu, din volumul \u201eConfesiuni… Cite\u0219te mai mult »Confesiunile unor marginali de centru<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7095,8855],"class_list":["post-15532","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-calin","tag-theodor-codreanu"],"views":1080,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15532","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15532"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15532\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15532"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15532"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15532"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}