Prima generatie de manageri numiti dupa prevederile amintitei Ordonante de urgenta nr. 189\/2008 privind managementul institutiilor de cultura si-a ocupat posturile, practic, \u00een 2009 \u2013 2010. Deoarece \u00een actul normativ era prevazuta (justificat, din punctul meu de vedere) o evaluare anuala a managerului \u2013 pentru ca, \u00een cazul \u00een care acesta a comis greseli, sa aiba posibilitatea sa le \u00eendrepte, fiind atentionat ca atare, de o comisie de evaluatori, si pentru ca, \u00een cazul \u00een care se dovedeste ca numirea sa a fost o eroare, sa existe, la limita, posibilitatea schimbarii lui din functie, ca urmare a acestei evaluari anuale \u2013, au aparut si oportunitatile de schimbare a unor manageri care nu mai erau doriti, de catre ordonatorii de credite, din diverse motive. Principalul motiv era acela ca \u00eentre timp se schimbase culoarea politica a respectivului ordonator.
\nE drept ca uneori feudalul \u00eencerca sa \u00eel convinga pe servul sau manager de muzeu cu vorba buna: \u201eori \u00eeti dai demisia ori te dau afara\u201c. Daca omul nu \u00eentelegea de vorba buna, se trecea la masuri contondente: de la pompieri si securitatea muncii, p\u00e2na la inspectia sanitara si, evident, Curtea de Conturi, toate controalele posibile erau trimise la muzeu. \u00cen cel mai rau caz, se apela si la Corpul de control al Primului-Ministru. Si daca omul tot nu \u00eentelegea ca trebuie sa plece, ultimul argument era evaluarea. Desigur, \u00een principiu, aceasta ar fi trebuit realizata de oameni competenti si independenti. \u00cen realitate, at\u00e2ta vreme c\u00e2t numirea comisiei sta la m\u00e2na jup\u00e2nului ordonator de credite, \u00een comisie se pot aduce la nevoie persoane care fie nu sunt competente, fie nu sunt independente, fie nu sunt nici una nici alta. Lipsa unor reglementari foarte stricte, \u00een ordonanta, permite numirea unei comisii obediente, care nu clipeste, daca i se pretinde sa comita o nedreptate.
\nAm afla, anul trecut, de exemplu (era pe vremea guvernarii Boc, pentru a fi mai precis), ca cel mai valoros director al Muzeului National \u201eGeorge Enescu\u201c, de la re\u00eenfiintare (adica, din 1990 \u00eencoace), universitarul Laura Manolache, a primit la evaluarea anuala o nota care nu i-a permis sa \u00eesi continue activitatea p\u00e2na la sf\u00e2rsitul mandatului. Motivul? Intrase \u00een conflict cu Ministerul Culturii prin insistenta ei de a apara interesele muzeului. A fost un final asteptat. Laura Manolache trecuse prin toate fazele premergatoare de schimbare din functie.
\nAnul acesta, nu cu mult timp \u00een urma, scenariul s-a repetat la Institutul de Cercetari Eco-Muzeale, cu directoarea Cristina Dinu, si la Muzeul de Arta Timisoara, cu profesorul Marcel Tolcea. Note sub 7 ori sub 6, pentru oameni care reusisera sa creasca eficienta actului de cultura, sa \u00eembunatateasca vizibilitatea muzeelor pe care le-au condus ori, altfel spus, sa schimbe fata unor institutii care, \u00eenainte, erau destul de somnolente \u2013 dar pareau sa nu supere pe nimeni \u2013 nu au nici un fel de justificare, \u00een situatia \u00een care colegi de ai lor, tot directori, cu rezultate mai modeste, evaluati de aceeasi comisie, au primit note de peste 8 ori 9. Trec peste alte cazuri, unde directori disperati, amenintati cu demiterea prin evaluarea anuala, au reusit sa cumpere bunavointa evaluatorilor, stric\u00e2nd astfel planurile jup\u00e2nilor, asa cum nu am sa mentionez aici nici alte cazuri de directori de muzee care \u00eenca asteapta cu emotie evaluarea anuala, dupa ce au primit suficiente semnale, din partea ordonatorilor de credite, ca ar trebui sa \u00eesi faca bagajele.
\nPentru cine nu stie trebuie sa spun ca, \u00een momentul pierderii postului de manager, respectivul director de muzeu devine, instantaneu, somer, neexist\u00e2nd posibilitatea trecerii sale pe un post inferior, \u00een schema aceleiasi institutii. Cu alte cuvinte, daca ministrul ori presedintele sau primarul considera ca nu esti bun de director, nu poti sa lucrezi nici ca muncitor necalificat.
\nDaca toate acestea se \u00eent\u00e2mpla acum, \u00een situatia \u00een care managerii valorosi ar trebui sa fie aparati de legislatie, la ce ne putem astepta, atunci c\u00e2nd vor fi adoptate masurile dorite de amintitii feudali locali?
\nDe cel putin 20 de ani aud acelasi refren, al aducerii \u00een fruntea institutiilor de cultura a unor adevarati profesionisti, fara nici o legatura cu orientarile lor politice. Si tot de at\u00e2ta vreme, constat ca fiecare noua administratie \u00eesi \u00eencepe mandatul prin a schimba conducerile institutiilor din subordine, pe singurul criteriu al apartenentei la clan.
\nCunosc directori sau fosti directori de muzeu de toate orientarile politice, de pe \u00eentregul cuprins al Rom\u00e2niei, si nu \u00eemi este greu sa constat ca politica nu are nici o legatura cu profesionalismul. De la PRM la UDMR (asa dupa cum stiti, acesta, juridic, nu e partid, dar\u2026) si de la PNL si PSD, p\u00e2na la PDL si PC, cunostintele de manageriat muzeal par sa fie \u00eempartite fara vreo \u201elogica\u201c anume.\u00a0 Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, cei care sunt foarte grijulii sa nu se afle ce optiuni politice au, nu pot sa fie judecati dupa vreun criteriu politic. Dar, p\u00e2na la urma, asta nu are nici o importanta \u00een sine. Daca seful doreste schimbarea, ea se va face. Am revenit, cu alte cuvinte, la un sistem suveran acum doua decenii: ministrul sau presedintele ori primarul numeau ca directori de muzeu pe cine doreau ei, fara sa dea socoteala nimanui, fara concurs, fara proiect de management si fara comisie de evaluare; demiterea din functie se facea prin acelasi mecanism. Fata de ce se \u00eent\u00e2mpla acum, as spune ca, macar, ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een 1993 era un mecanism transparent: nu exista dec\u00e2t vointa ordonatorului de credite, care nu trebuia sa dea nici un fel de explicatii, nimanui. Acum, totul pare un imens joc murdar de societate, cu mimarea transparentei, cu un volum imens de birocratie si cu o aura falsa de \u201eeuropenitate\u201c. Cel putin, politicienii de acum 20 de ani pareau mai onesti, dupa principiul ce-i \u00een gusa si-n capusa. Acum, principiul motor pare sa fie cel cu trupul \u00een biserica si cu g\u00e2ndul la dracul.
\nOricum, nu exista vreun partid \u201ecorect\u201c pentru managerii de muzeu. Exista sau ar trebui sa existe un singur interes: cel al slujirii binelui public, al vizitatorului generic. Ma tem \u00eensa ca tocmai acesta este uitat (nu at\u00e2t de catre muzeografi, c\u00e2t de catre decidentii politici), \u00een aceste vremuri \u00een care criza economica pare sa se fi \u00eentins, deja, precum mocirla revarsata, peste criza morala. Veti spune, poate, ca toate acestea \u00eei intereseaza prea putin pe vizitatori. As vrea sa cred ca aveti dreptate. Din pacate, sansele ca un manager valoros (cum sunt cei numiti mai sus) sa fie \u00eenlocuit de unul la fel de valoros (dar, sa zicem, din alt partid, clan sau familie) sunt mici. Asa \u00eenc\u00e2t, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, tot publicul va avea de suferit! Si asta se va \u00eent\u00e2mpla p\u00e2na c\u00e2nd va \u00eenvata sa aleaga politicieni corecti si competenti\u2026
\nDar sa \u00eei lasam pe manageri \u00eentr-ale lor si pe politicieni acolo unde sunt trimisi, de obicei, si sa revenim la muzeele frumoase, acelea care ne \u00eenc\u00e2nta ochii, mintea si inima!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prima generatie de manageri numiti dupa prevederile amintitei Ordonante de urgenta nr. 189\/2008 privind managementul institutiilor de cultura si-a ocupat posturile, practic, \u00een 2009 \u2013 2010. Deoarece \u00een actul normativ era prevazuta (justificat, din punctul meu de vedere) o evaluare anuala a managerului \u2013 pentru ca, \u00een cazul \u00een care acesta a comis greseli, sa… Cite\u0219te mai mult »Management si manageri (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8854],"class_list":["post-15530","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-manager-de-muzeu"],"views":1536,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15530","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15530"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15530\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15530"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15530"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15530"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}