Silvia Marin-Barutcieff
\nCristina Bogdan<\/p>\n
Cum poti cunoaste un om pe care nu l-ai \u00eent\u00e2lnit niciodata si pe care, totusi, l-ai urmat cu g\u00e2ndul \u00een preumblarile lui pe la bisericile si manastirile din Tara Rom\u00e2neasca, i-ai refacut traseele la distanta de sapte-opt decenii de c\u00e2nd le strabatuse, la r\u00e2ndu-i, cu alte mijloace de locomotie, i-ai cautat urma \u00eendurerata a perioadei petrecute \u00een carcera de la Mislea sau tacutii ani ai senectutii \u00eentr-un orasel, Eastbourne, din \u00eendepartata Anglie? Din ce ingrediente neperisabile poti reconstitui chipul unui personaj feminin, apartin\u00e2nd elitelor rom\u00e2nesti interbelice, \u00eendragit de familia regala, apreciat de Nicolae Iorga, cu o vasta cultura si scrieri risipite prin toate periodicele importante ale epocii?
\nAm calatorit pe urmele Mariei C. Golescu \u2013 caci despre ea va fi vorba \u00een cele ce urmeaza \u2013 \u00een multe feluri, din momentul \u00een care am \u00eenteles ca la \u00eenceputul drumurilor noastre de cercetare vegheaza o figura tutelara, discreta, dar mereu prezenta. I-am citit studiile din Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Boabe de gr\u00e2u, Revista Fundatiilor Regale, Cronica numismatica si arheologica, Convorbiri literare, Revue historique du Sud-Est europ\u00e9en si alte publicatii prezente \u00een spatiul cultural rom\u00e2nesc \u00een anii ’30-’40 ai veacului trecut si am intuit un spirit viu, \u00eentrebator, autodidact \u00een multe privinte, dornic sa defriseze teritorii ale artei rom\u00e2nesti vechi ascunse sub uitarea sau nepasarea lumii moderne. I-am parcurs textele ca pe un ghid, stiind astfel, \u00eenainte chiar de a pasi \u00een curtea interioara a unui monument istoric, cam ce gen de fresce ne vor \u00eent\u00e2mpina si ce discurs pictural vom descoperi, \u00een functie de zugravii de subtire care au \u00eempodobit respectiva biserica. Uneori, timpul scurs \u00een nisiparnita \u00eentre drumurile ei si ale noastre a produs modificari semnificative, stergeri, disparitii, repictari, asa \u00eenc\u00e2t dialogul nostru aseza adesea fata-n fata doua realitati semnificativ diferite.
\nAm vazut fotografii cu Maria C. Golescu (\u00een arhiva Muzeului Golestilor, de l\u00e2nga Pitesti), i-am privit \u00eendelung chipul din tabloul votiv din biserica de la Budesti, alaturi de mama ei, Zoe, am \u00eencercat sa-i reconstituim felul de a fi, citind putinele r\u00e2nduri ascunse prin memorialistica de detentie feminina a celor care au cunoscut-o (la Mislea sau la Miercurea Ciuc), atunci c\u00e2nd a iesit din izolarea maxima de la Secretul Mare. Am ascultat cu emotie povestirile profesorului Andrei Pippidi, care a cunoscut-o si a vizitat-o la Eastbourne \u00een anii ’80 ai veacului trecut si de la care am aflat detalii triste, dar pline de t\u00e2lc pentru traiul pe care l-a dus, alaturi de mama sa, dupa plecarea din tara (dupa ce au fost rascumparate cu banii str\u00e2nsi \u00een strainatate de prietenul fidel Eric Tappe). Nu obisnuia sa mearga la cinema sau sa-si cumpere flori, caci lucrurile acestea constituiau un lux pe care nu si l-ar fi putut permite. Cel mai dureros \u00eensa ni s-a parut g\u00e2ndul \u00eempartasit si consemnat de Andrei Pippidi \u00een jurnalul personal \u00een luna iulie a anului 1982, privitor la tristetea de a nu avea pe nimeni cu care sa stea de vorba, sa depene amintiri, nimeni care s-o \u00eentrebe despre toate c\u00e2te le acumulase p\u00e2na la venerabila v\u00e2rsta de 85 de ani.
\nNe-am spus atunci ca noi vom fi cele care, de dincolo de timp si de valul despartirii prin moarte, vom asculta confesiunile Mariei Golescu si le vom darui acelora care vor dori sa o cunoasca. Asa s-a \u00eenfiripat ideea de a str\u00e2nge \u00eentr-un volum (pe care \u00eel vom publica la Editura Universitatii din Bucuresti spre finele acestui an) scrierile domnisoarei Golescu, marturiile celor care au cunoscut-o, putinele imagini la care am reusit sa avem acces si care reconstituie fragmentar, sarind din etapa \u00een etapa, parcursul unui om \u00eensingurat fara voie. Am simtit \u00eensa ca ajungem chiar \u00een proximitatea ei, \u00een initimitatea g\u00e2ndului din care s-au nascut textele pe care le citisem, atunci c\u00e2nd am identificat, gratie ajutorului nepretuit al doamnei Ioana Vlasiu, caietele cu scrisul hotar\u00e2t si ordonat, pastrate \u00een arhivele Institutului de Istoria Artei
\n\u201eG. Oprescu\u201c din Bucuresti.
\nCaietele II, III si IV \u2013 laboratorul de lucru al unui autodidact
\nDescoperisem \u00eent\u00e2mplator, \u00een iarna anului 2012, pe pagina de internet a Institutului de Istoria Artei \u201eG. Oprescu\u201c din Bucuresti ca arhivele lor contineau un fond de manuscrise ale unor personalitati culturale din spatiul autohton, printre care si unele apartin\u00e2nd Mariei Golescu. Dupa c\u00e2teva zile de cautare (si asteptare febrila pentru noi), am primit trei caiete, purt\u00e2nd cifrele de inventar II, III si IV. Prima \u00eentrebare care ne-a rasarit \u00een minte a fost cea legata de posibilitatea existentei unui caiet numerotat I, ratacit sau \u00eemprumutat, si care, din nestiute motive, nu s-ar mai fi \u00eentors alaturi de celelalte. Una dintre notitele cuprinse \u00een caietul II ne \u00eendreptatea sa formulam o astfel de parere. Maria Golescu semnalase acolo faptul ca \u00eei \u00eemprumutase la un moment dat Teodorei Voinescu una dintre fotografiile \u00eenfatis\u00e2nd-o pe Ilinca Darvari si ca respectivul cliseu nu \u00eei fusese restituit (\u201eFotografia data p. copiat Teod. Voinescu nu mi-a fost restituita \u2013 cliseul Ilinca Darvari\u201c). Trec\u00e2nd peste acest semn de \u00eentrebare, am deschis caietele si am purces iarasi la drum pe urmele personajului nostru \u00eendragit. Dintre filele caietului II se iveau dovezile incontestabile ale demersurilor rabdatoare si perseverente ale unui autodidact, dar si elanurile de cercetare ale unui \u00eempatimit al calatoriilor pe la monumentele istorice, mai ales din sfera ecleziastica. Primele pagini ale caietului ne pun la dispozitie un material esential pentru situarea \u00een istorie a diversilor ctitori ai bisericilor analizate, \u00eenfatis\u00e2ndu-ne detaliat Chronologia comparata a Domnilor din Muntenia si din Moldova \u2013 care \u00eencepe, \u00een Muntenia, cu Negru voda, iar \u00een Moldova, cu Dragos \u2013 lantul domniilor sf\u00e2rsindu-se, \u00een ambele cazuri, \u00een 1866, odata cu venirea lui Carol I de Hohenzollern; Sirul chronologic al episcopilor R\u00e2mnicului \u2013 de la 1370, Antim si 1389, Atanasie \u2013 fosti mitropoliti ai Severinului \u2013 p\u00e2na la 1897, Atanasie Mironescu; precum si defilarea Caimacamilor Craiovei \u2013 de la 1775 \u2013 Manolache Romaniti, Fota Vladaianu, Hagi Stan Jianu, Stefan Bibescu \u2013 p\u00e2na la 1830, Costandin Ghika caimacam. Urmeaza un mini-atelier de paleografie chirilica, cu indicarea literelor chirilice de tipar (mari si mici), a celor mari \u00eentrebuintate de la 1780 p\u00e2na la 1860, a literelor chirilice vechi folosite \u00eenainte de 1780 si, \u00een final, a numerelor chirilice. Nu putea sa lipseasca instrumentul fundamental de analiza, grila pe care ar fi trebuit sa o parcurga de fiecare data c\u00e2nd avea sa scrie despre un monument de cult, de aceea Maria Golescu transcrie constiincios modelul propus de Stefan Bals pentru descrierea elementelor istorice, arhitecturale si picturale referitoare la biserica manastirii Humor (\u00eencep\u00e2nd cu \u201eanul zidirii, pisania, pridvorul, tainita, naosul, cupola, bolta absidei altarului, diaconicon, proscomidie, ferestrele absidelor, pronaosul, exonarthexul, usa de intrare\u201c si ajung\u00e2nd p\u00e2na la \u201edispozitia picturii, ctitori, grafite, mobilier, iconostas, strane, jet\u201c). O schema similara de analiza, de data aceasta pentru bisericile de lemn, este preluata dupa un text al lui C. Petreanu.
\n\u00cenarmata cu aceste ustensile indispensabile muncii de cercetare, Maria Golescu \u00eencepe prezentarea detaliata a unor locasuri religioase (din Draganesti-Olt, catunul Peretu, manastirea Mamu din V\u00e2lcea, manastirea Caluiu, ctitoria fratilor Buzesti, biserica din Str\u00e2mba, Dolj sau cea din Bradet, Arges), altern\u00e2nd informatiile culese pe teren cu conspecte din lucrari care i-ar fi putut servi pentru redactarea ulterioara a unor articole, tesute \u00een jurul diverselor teme iconografice. Pasajele scrise \u00een rom\u00e2neste sunt urmate de fragmente \u00een franceza sau \u00een germana, dovedind nu numai solida cunoastere a respectivelor limbi, ci si capacitatea de a selecta si folosi surse de prima m\u00e2na. Pentru imaginea Sf\u00e2ntului Gheorghe (caruia \u00eei va dedica, \u00een 1935, studiul Sf. Gheorghe izbaveste copilul de la Amira. Dezlegarea unei probleme iconografice), de pilda, recurge la informatii din Analecta bollandiana, G. Millet, Monast\u00e8res de l’Athos, volumul I (Les Peintures), Das Drachenwunder des heiligen Georg in der byzantinischen Kunst, diverse editii ale Mineelor din spatiul autohton (Filaret, episcopul R\u00e2mnicului, 1780; Mitrofan, episcopul Buzaului, 1698 \u2013 pentru a vedea ce apare consemnat la ziua de praznuire a Sf\u00e2ntului, 23 aprilie), Viata si petrecerea svintilor a mitropolitului Dosoftei (Iasi, 1681-1686). De asemenea, contururile sf\u00e2ntului razboinic sunt cautate si \u00een manuscrise (ms. 2151) sau \u00een pictura murala a unor edificii cultice (Biserica \u201eToti Sfintii\u201c din Caracal).
\nAdesea, notitele din caiete ne amintesc de textele semnate de Maria Golescu \u00een revistele din perioada interbelica. \u00censemnarile despre biserica din Bohari sau despre crucea din Varzari vor fi ulterior topite \u00een articolele publicate \u00een Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (anul XXXV, din 1942). Evocarea frescelor exterioare de la bisericile din Dozesti (La Manastire), Zavoieni si Capul Dealului (Dragasani), prezent\u00e2nd secventa dialogului dintre batr\u00e2n si moarte, ne aduc \u00een memorie studiul O fabula a lui Esop trecuta \u00een iconografia religioasa (Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXVII, fasc. 80\/1934). Informatiile detaliate, descrierile scenelor, mentionarea inscriptiilor aferente, precum si desenele pe care le-a facut pentru anumite imagini \u2013 spre exemplu, nestatornica roata a lumii de la biserica din Dozesti (secventa astazi disparuta) \u2013 sunt extrem de pretioase, dat fiind ca, \u00een prezent, unele dintre frescele exterioare evocate de Maria Golescu nu se mai pastreaza, iar altele sunt foarte deteriorate sau au suferit interventii, care le-au alterat iremediabil aspectul initial.
\nAmestecul informatiilor este fabulos pentru ochiul cititorului contemporan, coerenta \u00eentregului suger\u00e2nd un fel de m\u00e2ncare \u00eendelung elaborat, \u00een compozitia caruia intra, \u00een dozaje savante, ingrediente alese cu migala si mirodenii aduse din spatii exotice. Cuvintele au uneori etichete explicative (de pilda, \u201esufar, siufar \u2013 mai mare peste cuhniile domnesti, titlu de boierie care dispare \u00een veacul al XVIII-lea\u201c), iar desenele sunt \u00eensotite de trimiteri la coloritului frescelor sau denumiri ale partilor componente ale costumelor de epoca. Trasarea portretelor ctitorilor bisericii din Budesti, Babeni-Oltet, V\u00e2lcea (\u00een galeria carora aveau sa se adauge, \u00een 1931, si chipurile Mariei si Zoei Golescu, stap\u00e2nele mosiei de la Budesti, implicate \u00een refacerea locasului de cult) este un bun prilej pentru a trece \u00een revista toate secventele vestimentatiei masculine si, respectiv, feminine. Barbu vistierul, ginerele biv vistierului Alexandru Diculescu, este \u00eembracat dupa moda vremii, iar detaliile vestimentare sunt \u00eenregistrate cu acribie si cu savoarea unei terminologii iesite din uz, odata cu obiectele pe care le desemna (\u201ecuca, islic, gugiuman de Astrahan de samur negru, hanger sau calimara, caftan, dulama, mantie, giubea de postav, blanita vulpe cu harsii, sal de Anadol, br\u00e2u, anteriu, cizme rosii\u201c). Aceeasi descriere succinta \u00eensoteste si personajul feminin, care ne este prezentat \u00een legenda adiacenta \u2013 Cocoana Stanca Diculeasca, biv vistiereasa sotie \u2013, \u00eenvesm\u00e2natata cu \u201escurteica de ghermasit blanita, rochie de alagea, ghermasit, atlas, samalagea, tivilichie de belacosa cu blana de cacom\u201c. Sonoritatile \u00eendepartate ale acestor denumiri (cine \u00eei mai spune astazi herminei cacom, dupa moda turceasca?) st\u00e2rnesc nostalgie si dorinta de a privi \u00een urma, catre o lume disparuta, la care domnisoara Golescu avea (\u00eenca!) acces.
\nAlte figuri, pe care studiile Mariei Golescu ni le-au facut cunoscute, precum mesterul Ilie Gulie, \u00eesi fac simtita prezenta \u00een paginile caietelor, uneori \u00een notatii concise, ca un soi de aide-m\u00e9moire pentru autoarea care va folosi, cine stie c\u00e2nd si \u00een ce context, respectiva trimitere: \u201eCasa si biserica ar fi ridicate de mesterul Ilie Gulie, care la Craiova ar fi ridicat coperisul lucrat jos cu macaraua ca sa-l aseze pe o casa.\u201c
\nObservatiile personale, transcrierile pisaniilor sau succintele descrieri ale programelor iconografice sunt mereu completate cu pasaje extrase din autori consacrati \u00een domeniul istoriei sau al artelor plastice (Nicolae Iorga, Stefan Metes, Virgil Draghiceanu, Nicolae Ghika-Budesti, Alexandru Stefulescu si altii).
\nCaietul II contine nu numai texte si desene, ci si un numar important de fotografii, \u00eenfatis\u00e2nd biserica din Turcesti, V\u00e2lcea (pe verso apare \u00eenscris: ctitor Popa Neagoe s\u00e2n Anghel ot Turcesti, Data: 1839, Hram: 40 Mucenici, Vovidenia, Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie); biserica din Giulesti, V\u00e2lcea si cea din Capul Dealului (Dragasani); crucea de piatra a serdarului Giulescu (pe verso a notat: Ilie Giulescu cu vii(i), cu mortii, leat 1767); locasul de cult \u2013 caruia \u00eei va dedica doua articole \u2013 din Vioresti, com. Stoenesti, V\u00e2lcea, si friza cu ctitorii (pe spatele pozelor fiind mentionate numele celor care sunt reprezentati \u00een respectiva bucata de friza); biserica de lemn din Zatreni, V\u00e2lcea (cu Maria Golescu z\u00e2mbindu-ne complice de pe prispa monumentului religios); casa \u00eenvatatorului Ivanescu din Popesti, com. Gorunesti (\u00eenaltata \u00een 1814) si altele.
\nArta populara nu-i ram\u00e2ne indiferenta, dovada fiind desenul, fotografia si \u00eensemnarile referitoare la un stiubeu de lemn, construit de mesterii Stefan, Florea si Gheorghe din Fauresti (V\u00e2lcea). Figurarea unui cauc este \u00eensotita de c\u00e2teva pasaje conspectate din lucrarea doctorului Ch. Laugier, Contributiuni la etnografia medicala a Olteniei (Ed. Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova) referitoare la \u201eobiceiuri si credinte \u00een legatura cu apa de beut\u201c.
\nInteresul cercetatoarei se \u00eendreapta si catre Sfintii doctori fara de arginti, caci si lor le este adesea alocat un spatiu important \u00een programul iconografic, concur\u00e2ndu-i uneori, ca numar si cuprindere \u00een decoratia unui monument de cult, pe Sfintii militari, figurati \u00een absidele naosului. C\u00e2teva file din caietul II le sunt consacrate acestora si modului \u00een care manualele de iconografie recomanda sa fie \u00eenfatisati Sf\u00e2ntul Apostol si Evanghelist Luca, Sfintii Cosma si Damian, Sf\u00e2nta Mare Mucenita Anastasia, izbavitoarea de otrava, Sf\u00e2ntul Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei, Sf\u00e2ntul Mucenic Antipa, episcopul Pergamului, Sf\u00e2ntul Mucenic Thalaleu, Sf\u00e2ntul Mare Mucenic Pantelimon (tamaduitorul), Sf\u00e2ntul Haralambie, ocrotitorul \u00eempotriva ciumei, \u201ecare calca \u00een picioare un diavol acoperit cu puncte figur\u00e2nd pustulele ciumii\u201c. Ca \u00een majoritatea cazurilor, \u00eencearca sa stabileasca analogii cu alte situatii din universul post-bizantin, transcriind un fragment din lucrarea lui M. Didron, Manuel d’iconographie chr\u00e9tienne (Paris, 1846), \u00een care se vorbeste despre felul \u00een care erau reprezentati Sfintii anarghiri, \u00een 1839, \u00eentr-o biserica din Atena. Si fiindca s-a referit la cei invocati pentru izbavirea de felurite suferinte trupesti, copiaza din manuscrisul 2151
\n(p. 263-274) si c\u00e2teva retete populare pentru tratarea diverselor boli.
\nCaietul III cuprinde mai multe conspecte referitoare la istoria picturii noastre bisericesti, precum si la manastirile din Sf\u00e2ntul Munte Athos (\u201eDionisiu sau Dionizat, Lavra, Caracala, Xeropotam, Sf. Grigore, Sf. Pavel, Zugraf, Zugrafos sau a Pictorului, Xenof sau Xenofont, Stavronichita, Iver sau Ivron\u201c), unde domnitorii si boierii rom\u00e2ni din vechime au contribuit cu danii generoase, capabile sa le asigure statutul de ctitor sau de binefacator.
\nCaietul IV este un repertoriu alfabetic al localitatilor cu biserici din Tara Rom\u00e2neasca (cu indicarea hramului si a judetului din care face parte respectiva localitate), uneori cu semnalarea datelor de ctitorire, zugravire, reparare, cu mentionarea textelor din pisanii si identificarea ctitorilor. Acest instrument de lucru, extrem de util \u00eentr-un spatiu care nu avea la vremea respectiva un inventar al monumentelor de cult, ne dovedeste dorinta de a sistematiza informatiile si de a putea oferi (\u00eensa razboiul, apoi lunga perioada de \u00eencarcerare si exilul nu i-au mai dat posibilitatea sa o faca) un tablou c\u00e2t mai complet al edificiilor cultice din Vechiul Regat. Spre a nu fi definitiv pierdute \u2013 data fiind starea precara \u00een care se aflau multe dintre monumentele noastre cultice \u2013 inventarierea si descrierea lor constituiau o urgenta pentru patrimoniul cultural rom\u00e2nesc (din pacate, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult \u00een bine nici p\u00e2na astazi, desi un \u00eentreg Institut de Memorie Culturala \u00eencearca sa sistematizeze \u00een baze de date online informatiile referitoare la patrimoniul nostru mobil si imobil). \u00a0 Un g\u00e2nd al lui Nicolae Iorga \u2013 cel care o impulsionase pe Maria Golescu (dupa cum singura recunoaste \u00een Amintirile despre Iorga \u00eencredintate spre editare profesorului Andrei Pippidi) sa renunte la ceaiuri si la timpul alocat mosiei de la Budesti, pentru a se apuca de cercetari, de predat si de scris pe marginea descoperirilor facute pe teren \u2013 marcheaza aceeasi necesitate: \u201eToate aceste chipuri trebuie fotografiate sau chiar copiate \u00een colori pentru acea iconografie generala rom\u00e2neasca pe care trebuie sa o facem c\u00e2ndva, cu orice sacrificii, si care va fi un titlu de glorie pentru civilizatia noastra artistica.\u201c (Nicolae Iorga, Biserica din Margine sau Ciuta, \u00een Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXVI-XXVIII, 1933-1935, p. 172). Desi s-a scurs at\u00e2ta timp de la publicarea articolului celebrului istoric, cultura noastra nu beneficiaza \u00eenca de un fond exhaustiv al reprezentarilor iconografice care \u00eempodobesc, \u00een interior si \u00een exterior, peretii locasurilor de \u00eenchinare, cercetatorii fiind nevoiti sa \u00eesi \u00eentocmeasca adesea pe cont propriu corpus-ul de imagini necesar abordarii unui anumit subiect. Privind \u00een urma la eforturile sustinute ale Mariei Golescu de a lumina aspecte mai putin cunoscute ale iconografiei noastre religioase sau de a aduce \u00een atentia cercetatorilor monumente ignorate din satele Valahiei, apartin\u00e2nd adesea unui patrimoniu secund, simti cu tristete ca faci parte dintr-o generatie care nu mai este dispusa sa-si sacrifice timpul si viata personala pentru a scoate de sub paienjenisul uitarii trecutul care poate da sens timpului prezent. Interesata mai ales de ceea ce a denumit prin sintagma veacul de aur al artei noastre populare (1750-1850), perioada \u00een care rolul decisiv pentru \u00eennoirea discursului si schimbarea mentalitatilor \u00eel au paturile de mijloc ale societatii (vatafii de plai \u2013 ce ctitoresc locasuri de cult pe cont propriu sau cu ajutorul \u00eentregii comunitati \u2013, zugravii de subtire, preotii, dascalii, copistii, t\u00e2rgovetii s.a.), Maria Golescu scoate la iveala o lume tainuita, modesta, dar care a lasat urme ad\u00e2nci ale unui nou mod de a privi viata si moartea \u00een paginile manuscriselor sau \u00een vesm\u00e2ntul pictural al monumentelor religioase.
\nLada de zestre a domnisoarei Golescu nu contine doar studiile de iconografie, istorie, numismatica, arta si literatura risipite prin revistele de \u00eenalta tinuta intelectuala ale perioadei interbelice, caietele descoperite \u00een arhiva Institutului de Istoria Artei \u201eG. Oprescu\u201c din Bucuresti sau scrisorile din colectia Eric Tappe de la \u201eSchool of Slavonic and East European Studies\u201c (University College of London) \u2013 pe care nadajduim sa le putem edita \u00een viitorul apropiat \u2013 ci, mai ales, un tip de atitudine si un \u00eendemn adresat cercetatorilor de peste timp de a nu renunta la una dintre componentele esentiale ale demersului lor: ancheta de teren, surprinderea realitatii la fata locului, \u201esalvarea\u201c monumentului fie si numai prin fotografierea sau desenarea lui (caci, uneori, distrugerile provocate de trecerea timpului, de intemperii sau de m\u00e2na ignoranta a omului sunt de neevitat). Cu modestia-i specifica, marturisita \u00een repetate r\u00e2nduri de cei care au cunoscut-o, Maria Golescu s-a considerat un simplu \u201esoldat\u201c \u00een slujba Comisiunii Monumentelor Istorice, la dispozitia careia s-a pus atunci c\u00e2nd a cercetat diferite monumente si a redactat rapoarte de inspectie, dupa cum ne demonstreaza scrisoarea manuscris pastrata \u00eentre filele caietului II, redactata \u00een toamna anului 1933, de la Babeni Oltetu, ca raspuns la cererea Comisiunii de a verifica starea de conservare a unei biserici din zona. O editam \u00een cele ce urmeaza (pastr\u00e2nd grafia si formularile autoarei), ca un semn al unei lumi care stia si voia sa pretuiasca valorile locale si mostenirea culturala a predecesorilor.<\/p>\n
<\/p>\n
Onor. Comisiunei Monumentelor Istorice \u00a0\u00a0 \u00a0<\/strong><\/p>\n
6. IX. 33(1) <\/strong><\/p>\n
\u00a0Gara Bals, Babeni Oltet<\/strong><\/p>\n
Lipsind mai multa vreme din regiune, nu am putut raspunde p\u00e2na acum la adresa Dtra. din 18 iulie 1933, cu nr. 581. Azi \u00eensa am fost p\u00e2na la Maciuca-Bocsa, unde am cercetat (2) biserica cu hramul \u201eSf. Ioan Botezatorul\u201c, relev\u00e2nd urmatoarele amanunte:
\nPisania zugravita glasuieste astfel: \u201eAceasta sf\u00e2nta si dumnezeiasca biserica sftiind mai dinainte vreme de mosi si parinti(i) nostri facuta de lemn pa hramu sfs\u00e2nttului Nicolaie si a ram\u00e2i (sic) prefac\u00e2ndu-se stot atcia pa hramul Cuviosei Paraschsitva acuma \u00eencep\u00e2ndu-se sdint temelie de zid leatu 1846 de Dlui boieriu Alexandru sItordake Maciuceanu (3) si cu ajutoriu celorlalti ctitori cu sat\u00e2tt ajutor ce au putut, cu blagoslovenia prea o sfintii sale parintelui sepitscup Neofit \u00een zilele prea luminatului si \u00eenaltatului nostru Domn George Bibescu. Si s-au \u00eenfrumusetat cu toate osdoartele cu zugaravela pi dinlauntru si pi dinafara dupa cum sa vede si s-au sav\u00e2rsit \u00een leat 1849 cu toate ale d\u00e2nsei, luna lui iulie: 3 : zile.
\nSi c\u00e2nd s-au ispravit acest lucru au fost v\u00e2rsta de 89 boeriu Alexandru\u201c. \u00cen st\u00e2nga (4) usei de intrare, pe peretele de apus, se vede reprezentat \u00een interior, \u00een chip de ctitor, tin\u00e2nd capatul esarfei care trece pe sub modelul bisericei, \u201eDumnealui Boier Alicsandru\u201c. Alaturi de d\u00e2nsul, \u201ecopii(i) boeriului Alicsandru\u201c: Alicsandru, Manu, Stefan. Sunt \u00eembracati \u00een redingota cu pantalonii cadrilati, \u00een costumul din preajma anului 1840. Mai sus sta scris Namu (sic) a boieriului Alicsandru\u201c. \u00censpre miazanoapte, tin\u00e2nd celalt capat al esarfei, \u201eCostandina\u201c cu un fel de turban si marama pe cap din care ies bucle. \u00cen proscomidie \u201epomelnicul ctitorilor\u201c din care abia se pot descifra c\u00e2teva nume: Draghici, Maria. \u00cen glaful nisei: \u201esPotmelnicul szugrtavilor \u2013 asemenea foarte sters: Vladu, Ioan Erdiacon, Marin, Mihai\u201c. Un grafit: \u201ePopa Dumitru, diaconu Dumitru, 1858, august, 2\u201c. \u00cen dosul usilor \u00eemparatesti: \u201eIlie ereu, Elena er erita, Radu, Maria, Stancu\u201c. Pe icoana Maicii Domnului: \u201eAceasta icoana s-au platit de s-au zugravit de jupan Marin s\u00e2n dsitac Dumitrascu. Pe alta icoana \u00eenfatis\u00e2nd o Deisis: \u201eAceasta sf\u00e2nta icoana s-au platit de boerul Radu sana Costandin de s-au zugravit\u201c.
\nT\u00e2mpla e de zid, cu o \u201estocatoriu\u201c, \u00een jurul praznicelor. Stranele sunt decorate cu un mic motiv ca de frunzulite sapate. Boltile, simple calote, poarta pe Pantocratorul, Platitera, Emanoil dupa obicei. Pictura foarte \u00een(n)egrita de fum, st\u00e2ngace, cu mari greseli de anatomie si de proportie, nu prezinta niciun interes artistic. Merita totusi a fi conservata ca document al zugravelei localnice deoarece, cu toate ca numele zugravului care fusese semnat \u00een exterior a fost sters odata cu dobor\u00e2rea tencuielei vatamate, putem afirma lu\u00e2nd \u00een consideratie analogia cu pictura din biserica din satul alaturat Zavoieni, ca este datorata (5) diaconului Angel Jugrafu Dozescu, cum semneaza acolo pe zidul de miazazi al bisericutei zidita \u00een 1844, av\u00e2nd urmatoarea pisanie: \u201eAcest sf\u00e2nta si dumnezeiasca beserica unde sa cinsteste si sa praznuieste hramu Sf\u00e2ntu erarh Nicolae, fiind facuta mai dinainte de batr\u00e2nii nostri de lemn, acum s-au ridicat din temelie de zid si s-au \u00eenfrumusetat cu zugraveala cu toata os\u00e2rdia si osteneala D. Stefan Maciuceanu fiul sau Manu si ajutorind si c\u00e2tiva din lacuitori, \u00een zilele \u00eenaltatului nostru domn George Dimitriu Bibescu Voivod si cu blagoslovenia prea o sfintii sale parintelui nostru episcopul al R\u00e2mnicului, Kir Kir Neofit la leat 1844, august, 9\u201c. \u00cen interior se reprezinta ctitorii: \u201eStefan Maciuceanu cu Balasa sotie\u201c, \u201eD. Manu Maciuca\u201c si sotia. Pe o icoana, anul: 1843. \u00cen proscomidie: \u201ePomelnicul zugravilor: Anghel erodiacon; Mihai, Barbu?, Ioan Ioan Marin\u201c (6) si \u201eaceasta raparatiune s-au facut de dumnealui Draghici Maciuceanu si dlui Alicsandru Gheorghe\u201c etc. Pe zidul de miazazi, \u00een exterior, cum spuneam, \u00eentre \u201eDucipal, 1844\u201c si primul din apostolii zugraviti \u00een firide de jur \u00eemprejurul bisericei \u201eDiaconu Angel Jugrafu Dozescu cu ucenicii lui\u201c. Pe acest diacon Anghel Jugravu \u00eel mai \u00eent\u00e2lnim(7) , \u00een comuna Dozesti, catunul Jugravi (caruia i-a dat numele aceasta familie de zugravi, caci se pare, dupa traditia orala, ca erau mai multi \u201epictori Dozesti\u201c), cu prilejul bisericei fondate la 1828 de enoriasi, \u201e\u00eendemnator fiind diaconul Anghel Zugravu\u201c (Dict. Geogr. V\u00e2lcea, \u201eJugravi\u201c).
\nCa sa revenim la Maciuca-Bocsa, se pare ca dl. arhitect Athanasescu a facut releveul arhitectonic, asa ca nu va fi nevoie sa insist asupra acestei chestiuni.
\nPrintre cartile bisericii se afla un Antologhion din 1706, \u201etiparit de popa Konstandin Typ.\u201c, cu urmatoarea inscriptie descifrata pe jumatate: \u201eEu Manolake am daruit (?) aceasta carte\u201c. Pe un Triodion(8) : \u201eAceasta sf\u00e2nta carte s-au cumparat de robul lui Dumnezeu, P\u00e2rvu, si let 1767, diaconul Vladu ot Maciuca\u201c.
\nDaca ar mai fi ceva de complectat stau cu placere la dispozitia Comisiunei, afl\u00e2ndu-ma la Babeni-Oltet p\u00e2na la 1 Noembrie.
\nCu deosebita stima,
\nMaria Golescu, Babeni Oltet, Gara Bals, 7. IX. 33<\/p>\n1. Taiat si reluat la finalul scrisorii, cu modificarea de o zi a datei (din 6. IX. 33 \u00een 7. IX. 33).
\n2. Initial a scris vizitat, apoi a taiat si a scris deasupra cercetat.
\n3. \u00cen manuscris, Maciuciuceanu.
\n4. Initial a scris de-o parte si de alta, apoi a taiat si a \u00eenlocuit cu \u00een st\u00e2nga.
\n5. Initial a scris opera, apoi a \u00eenlocuit cu datorata.
\n6. Suprascris Marin.
\n7. Scris apare, apoi taiat si \u00eenlocuit cu \u00eent\u00e2lnim.
\n8. Initial scris Pe un altul, apoi corectat si suprascris Triodion.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Silvia Marin-Barutcieff Cristina Bogdan Cum poti cunoaste un om pe care nu l-ai \u00eent\u00e2lnit niciodata si pe care, totusi, l-ai urmat cu g\u00e2ndul \u00een preumblarile lui pe la bisericile si manastirile din Tara Rom\u00e2neasca, i-ai refacut traseele la distanta de sapte-opt decenii de c\u00e2nd le strabatuse, la r\u00e2ndu-i, cu alte mijloace de locomotie, i-ai cautat… Cite\u0219te mai mult »Lada de zestre a Mariei Golescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8853],"class_list":["post-15527","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-lada-de-zestre-a-mariei-golescu"],"views":4532,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15527","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15527"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15527\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15527"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15527"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15527"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}