{"id":15523,"date":"2013-05-16T11:52:01","date_gmt":"2013-05-16T09:52:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15523"},"modified":"2013-05-16T11:52:01","modified_gmt":"2013-05-16T09:52:01","slug":"aparitii-disparitii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aparitii-disparitii\/","title":{"rendered":"Aparitii, disparitii"},"content":{"rendered":"

Pe un hermeneut scortos, enigmaticele titluri ale volumelor lui Vlad Moldovan, \u201eBlank\u201c si \u201eDispars\u201c, cu copertele lor red\u00e2nd peisaje aburite, extra-teritoriale, l-ar putea duce cu g\u00e2ndul, Doamne-fereste, la o estetica a disparitiei si a golului de tip high-modernist. La fel de bine \u00eensa, unui cititor mai de azi ele s-ar putea sa i se para potrivite pentru vreun album de muzica electronic-ambientala.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Nu-i nicio \u00eendoiala totusi, autorul singur marturisind-o \u00een interviuri, ca experienta sonica actioneaza formator \u00een poetica sa. Vlad Moldovan e un poet setat pe ritmuri urbane si asta se vede \u00een primul r\u00e2nd \u00een viteza cu care da drumul la proiector, \u00een fluxul random al imaginilor sale. De fapt, probabil ca \u201eimagini\u201c e mult spus, caci, aparent fidel suprafetei, nu substantelor, el se delecteaza cu montajul, dar evita mai mereu sa faca zoom poetic, sa ad\u00e2nceasca. \u201eAsta nu e o viziune asta e bending machine\u201c, declara poetul \u00een cel mai recent volum si taie eventualul elan imaginar; \u00eentr-adevar, mixul discursiv de aici pare produs de un freestyler, cum \u00eel caracterizeaza Alex Goldis, dar unul fara chip, confundat cu o masina de sunete \u00een circuit \u00eenchis, zg\u00e2riind discul la \u00eent\u00e2mplare. Nu ai vreme sa te scufunzi prea mult \u00eentr-o imagine, ca te bombardeaza din toate partile tonuri si decibeli: un \u201erefren strident\u201c, un \u201ezgomot surd \u00een retea\u201c, o \u201epacaneala ca popcornul\u201c, p\u00e2na c\u00e2nd \u201ebubuie, bubuie si alina clipa taioasa\u201c. Pe timpanul acestei poezii rasuna numeroase bucati de conversatie, c\u00e2nd nu de-a dreptul replici urlate (\u201eNimic! N-ascult! Ma-mb\u00e2rligi! Ma combini!\u201c), p\u00e2na si livrescul devine uneori pura sonoritate (\u201eWelt Wende Wende… Welt\u201c), iar poetul da senzatia, auditiva \u00een primul r\u00e2nd, ca-si lipeste urechea de pam\u00e2nt sa ia pulsul brut(al) al realului. Un imn vibrant al contingentei din partea unui autor care totusi, prin formatie & ocupatie, stie destule si despre transcendente.
\nCe-i drept, desi de o materialitate aproape audibila, poezia aceasta nu se instituie doar pe harta cotidianului. Cele mai multe fragmente prozaice sau de viata personala sunt luate cumva la rece, smulse din contextul lor sensibil si recompuse \u00eentr-un fel de zgomot de fond abstract, dar nelinistitor. Foarte bine o arata pasajele cu stirile tv si traficul strazii puse pe mute; curatate de zgura lor realista, secventele ating un paroxism spectral: \u201eDar deodata m-am uitat\/ \u00een strada\/ si am vazut cum o traversau\/ accelerau (pe Mute) carau\/ bagaje \u00eesi asociau pasii\/ sa prinda metroul sa\/ ajunga de aici acolo\/ tot acolo \u2013 unde trebuie\/ sa ajunga\/ (…) Felinarele sub copac \u2013\/ pasarea la locul ei\/ sfredelea tar\u00e2mul pe \u00eendelete \u2013\/ ea nu se speria si \u00eesi lua zborul ca papadia.\/ Invizibila doar sa \u00eencolteasca clipa\u201c (\u201eTrafic\u201c).
\nTehnic, Vlad Moldovan procedeaza prin montaj (adesea cu taieturi abrupte de fraza), \u00eensa poemele sale nu sunt neaparat imagistice, ci meditative, poeme de stare. Caci prin cadrele lor \u00eenregistrate de un receptor cu bruiaje se acumuleaza angoase mocnite, plictis sau disperare, un mal de vivre pervaziv, dar atmosferic, impersonal si fara oftat. Sub efectul sau, peisajele urbane sau domestice se calcineaza \u00een timp real, primesc o stranietate suprarealista, ca \u00een poemul Look and yes unde toate pasarile par pentru o clipa sa fi disparut dintr-o lume devenita brusc opaca. Filmul cotidian al existentei produce o adevarata \u201econfuzie mentala\u201c, iar senzatia de ratare, neputinta sau incomprehensibil pune vectorii acestei lumi \u00een contrasens unii cu altii. Poetul intra pe frecventele neantului si cere, ca intrat \u00een sevraj, c\u00e2te o \u201einterjectie ontica\u201c sa-l injecteze cu sens. Cine nu s-ar teme de cuvinte mari ar putea asadar zice ca \u00eel b\u00e2ntuie \u00eentrebari din acelea despre \u201econditia umana\u201c.
\nAdevarul e ca, \u00een ciuda stilului experimental, deci oarecum dezimplicat, poetul are un vibe existentialist, scriind adesea din perspectiva persoanei I plural, cu g\u00e2ndul la \u201enoi astia carora nu ne iese\u201c, ca \u00een excelenta \u201eOda \u00een cheie pathetica\u201c, unde se aduna ecourile unui angst generational. De altfel, preocuparea pentru social, dar si pentru relatii si dialogul surzilor din ele (de unde impresia de cacofonie si haos sonor) este constanta \u00een \u201eDispars\u201c, fapt care \u00eel leaga pe Vlad Moldovan de unii douamiisti de prima v\u00e2rsta. Ce-l diferentiaza \u00eensa de ei este, cum anticipam, un efect poetic de distanta: reflexiva si nu o data ermetica, scriitura sa se \u00eendeparteaza prin multiple filtre de expresia viscerala, \u00een ciuda materiei umane si \u2013 horribile dictu! \u2013 emotionale ce-i sta la baza. Caci amintirile se deruleaza pe \u201efast-forward\u201c, imaginile se blocheaza pe un \u201eserver not found\u201c, iar versurile curg contraintuitiv, cu o gramada de goluri neprevizibile si pene de comunicatie lirica. Poetul schimba subit placa, bruscheaza expresia, testeaza registre si texturi, incomod\u00e2ndu-l astfel pe cititor, care simte adesea ca \u00eei scapa codul (de acces).
\nDe altfel, probabil cea mai evidenta trasatura a poeziei lui Vlad Moldovan \u2013 si deopotriva punctul sau vulnerabil \u2013 o reprezinta tocmai eclectismul formal. Versurile sale se pliaza pe tipuri fixe si mai vetuste de lirica, \u00eembraca haina prozaismului sau mimeaza retorica expresionista, au glas ceremonial sau autenticist, se \u00eenv\u00e2rt prin zona conceptuala sau colocviala cu egala nonsalanta si, s-ar zice, filosofica indecizie. Ca intrat \u00eentr-o isterie stilistica, poetul schimba fete-fete discursive si ai impresia ca ar \u00eencerca p\u00e2na si limba necuv\u00e2ntatoarelor ca sa poata exprima \u201eimensitatea\u201c, \u201emiraculosul\u201c, \u201efrumusetea zgrunturoasa\u201c a realului. Caci majorul si minorul sau, cum ar spune maestrul Deleuze, finitul si nelimitatul \u00eesi disputa necontenit teritoriile tematice si stilistice ale acestui volum. Cum-necum, poetul se \u00eemparte \u00eentre \u201eMintea dinauntru si Mintea dulce de afara\u201c, reuseste sa ram\u00e2na la mijloc \u00eentre concret si epifanie, sa le deconstruiasca sau, mai bine spus, sa le evite pe ambele. Asa ca dispare ca voce poetica tare din acest univers disparat si dispersat pe planuri necongruente: \u201eCi eu din ce \u00een ce mai convins\/ ca daca ai putin bun simt\/ nu poti scrie\/ Nu. Ceea ce este nu cere\/ cuvinte\/ sa moara cine o face\/ fara sa stie ca minte\u201c (\u201eUnknown Faker\u201c). Nu \u00eent\u00e2mplator, printre poetii ultimilor ani, Vlad Moldovan e, strict stilistic, unul din cei mai greu localizabili (si, s-ar deduce din unele recenzii, mai greu inteligibili); \u00een \u201eDispars\u201c, el \u00eesi marcheaza teritoriul rareori, c\u00e2nd, de pilda, se alinta \u00een ardelenisme (\u201etomnit\u201c, \u201e\u00eemburdat\u201c, \u201ecopilu\u201c, \u201e\u00ees\u201c, \u201epa tinie\u201c); de cele mai multe ori \u00eensa, \u00een formule versatile si cu o ironie \u00eempinsa p\u00e2na la maimutareala (Daniel Cristea-Enache chiar nota literal ca \u201emaimutele se tot manifesta \u00een volum\u201c), poetul se mascheaza pentru a lasa lucrurile (si cuvintele) sa vorbeasca de la sine, \u00een sublimul lor dezacord, \u00een nedefinibila lor diferenta.
\nDe aceea, dincolo de toata tr\u00e2nta cu limbajul a acestei poezii foarte cultivate si constiente, ea face loc unor momente de gratie \u00een care lumea apare bat\u00e2nd \u00een ritmul pur al perisabilitatii sale, dupa ce semnificatiile au \u00eenghetat, iar cuvintele s-au scuturat de balastul lor referential: \u201edin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd prin zile \u2013\/ se sufla un tunel de aer\/ dar pe zidurile sale explozii nenumarate\/ cineva bate ritmul\/ si la a doua la a treia punctare\/ vad cum se \u00eendeparteaza serii si serii\/ expresii la care nu mai ajung\u201c (\u201eBlank vs. blank\u201c). De altfel, nostalgia unei experiente salbatice strabate cu consistenta unei obsesii si acest volum at\u00e2t de atent la zvonurile lumii (culturale) \u00eenconjuratoare; nu degeaba el \u00eencepe si se \u00eencheie (aproximativ) \u00eentr-un spatiu din afara civilizatiei, din afara unui oras \u00een multe privinte dezafectat, sub o \u201eploaie de meteori\u201c, c\u00e2nd \u201erana\u201c si \u201ebucuria eterna\u201c \u201ese strecoara pe sub membrane\u201c.
\n\u00cen \u201eDispars\u201c, unul dintre cele mai bune (si misto, as fi tentata sa spun) volume de poezie ale anului trecut, Vlad Moldovan pare \u00eenc\u00e2lcit prin tot felul de lungimi de unda, stilistice sau existentiale; cert e \u00eensa ca p\u00e2na la urma \u00eesi capteaza unda proprie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pe un hermeneut scortos, enigmaticele titluri ale volumelor lui Vlad Moldovan, \u201eBlank\u201c si \u201eDispars\u201c, cu copertele lor red\u00e2nd peisaje aburite, extra-teritoriale, l-ar putea duce cu g\u00e2ndul, Doamne-fereste, la o estetica a disparitiei si a golului de tip high-modernist. La fel de bine \u00eensa, unui cititor mai de azi ele s-ar putea sa i se para… Cite\u0219te mai mult »Aparitii, disparitii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8458],"class_list":["post-15523","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-vlad-moldovan"],"views":1113,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15523","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15523"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15523\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15523"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15523"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15523"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}