{"id":15515,"date":"2013-05-16T11:43:18","date_gmt":"2013-05-16T09:43:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15515"},"modified":"2013-05-16T11:43:18","modified_gmt":"2013-05-16T09:43:18","slug":"note-despre-moralitate-in-politica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/note-despre-moralitate-in-politica\/","title":{"rendered":"Note despre moralitate \u00een politica"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>De multa vreme, Rom\u00e2nia a fost perceputa ca un fel de rai al coruptilor. Interesata si nu neaparat gratuita, \u00eenvinuirea a avut un efect devastator devenind paravanul, nu obstacolul, degradarii vietii politice si economiei din tara noastra. O astfel de explicatie pare inadecvata, pentru unii inacceptabila deocamdata, dar nu va trece multa vreme si va trebui sa fie tratata drept principala cauza a exilului economic la care au recurs milioane de rom\u00e2ni. Sa-ti parasesti dezamagit propria tara este un gest de disperare dublat de unul de revolta. \u00cen conditiile prelungirii crizei mondiale, exilul rom\u00e2nilor se poate transforma \u00eentr-o adevarata drama. Tulburarile cronice ale vietii financiare, dificultatile de relansare economica, instabilitatea politica de ici si de colo, toate legate ombilical de marea coruptie de pretutindeni vor complica viata milioanelor de rom\u00e2ni chiar daca au devenit de la o vreme cetateni europeni cu acte \u00een regula. Subiectul merita o sustinere argumentata, separata.<\/strong> <\/em><br \/>\n<strong>Domnul Herman Van Ronpuy <\/strong><br \/>\n<strong>la Bucuresti<\/strong><br \/>\nLa sf\u00e2rsitul lui aprilie presedintele Consiliului European Herman Van Rompuy a vizitat Rom\u00e2nia, a avut convorbiri cu presedintele, cu prim-ministrul si a urcat \u00een Dealul Arsenalului, la Parlament. Din dorinta de a nu ma lasa antrenat \u00een speculatii, voi trece peste misiunea \u00eenaltului emisar al Uniunii Europene. Am, totusi, doua motive sa fiu macar rezervat. Primul: desi vizita aceasta este a patra \u00een calitate de sef al unei Europe nici federala, nici unitara, nici solidara, nu o pot decupla de interese legate de primenirea institutiilor europene ce se va produce anul viitor. Ma g\u00e2ndesc ca votul Rom\u00e2niei va fi bun la ceva. Al doilea: dl Van Rompuy are o datorie morala fata de rom\u00e2ni. Domnia sa nu a uzat de prerogativele functiei pe care o \u00eendeplineste pentru a tempera excesul de autoritate al sefului Comisiei Europene, Jos\u00e9 Manuel Barroso, care, \u00een vara trecuta, l-a confundat pe primul-ministru al Rom\u00e2niei cu una dintre secretarele sale. Pacat. \u00cen Belgia lui natala, pe vremea c\u00e2nd era prim-ministru, dl Van Rompuy trecea drept \u201eartizan al compromisurilor imposibile\u201c. Un flamand cu studii umaniste la prestigioasa Universitate Catolica din Leuven, completate cu studii politice cum este dl Van Rompuy, putea sa-i aminteasca domnului Barroso ca nu mai conduce de decenii bune organizatia studenteasca maoista din Portugalia lui Salazar. Vremurile sunt altele si chiar dl Barroso se vrea acum cu totul altul. Adica politician de dreapta.<br \/>\n<strong>Ce-i de preferat, cunoasterea averilor sau schimbarea ministrilor?<\/strong><br \/>\n\u00centrebarea se naste firesc acum c\u00e2nd aflam c\u00e2t de bogati (rar, foarte rar saraci), sunt cei care ne guverneaza. De parca nu le-ar fi fost de ajuns coruptia, guvernantii (nu numai rom\u00e2ni) recurg la frauda fiscala si devin clienti ai bancilor sau ai corporatiilor de apartament offshore. Bancile sunt preferate pentru secretul bancar, offshore-urile pentru discretie si raporturile lor foarte subrede cu legea. Daca nu se \u00eent\u00e2mpla ca ziaristii de la \u201eLe Monde\u201c sa scoata la lumina afacerea frauduloasa a unui ministru, chiar cel al Finantelor Frantei, poate ca am fi petrecut vara asta linistiti sau am fi ramas doar cu grija alegerilor din Germania. Iata ca guvernului domnului Hollande nu-i prieste anonimatul. P\u00e2na va gasi solutii la promisiunile din campania electorala care le-au asigurat victoria \u00een alegeri, socialistii din Palatul Matignon ofera celor care cer locuri de munca o lege pentru casatoriile homosexualilor si transparenta \u00een privinta averilor ministrilor. Mai bine putin dec\u00e2t deloc. Doar zgomotul pe tema conturilor nedeclarate ale unui ministru a fost prea mare. Sa recunoastem ca \u201eafacerea Cahuzac\u201c este una banala, comuna, frecventa. C\u00e2ti politicieni nu-si adapostesc \u00een banci straine averile pentru a scapa de darile nationale! \u00cen Franta, ca si \u00een Rom\u00e2nia sau oriunde, aceasta se cheama evaziune fiscala. Parisul vorbeste de moralitate si promite transparenta. Transparenta (notiune vehiculata de Gorbaciov cu rezultatele prea bine cunoscute \u00een Uniunea Sovietica) nu le-a dat satisfactii francezilor. La ce le-a folosit sa afle ca un ministru din guvernul Jean-Marc Ayrault poseda un apartament de 50-60 mp. plus o bicicleta iar colegi de-ai lui au milioane de euro \u00een banci? Parlamentul francez a luat deja \u00een dezbatere \u201elegea patrimoniului\u201c \u00een speranta ca va pune ordine \u00een conflictele de interese si \u00een evaziunea fiscala. Ideea fram\u00e2nta de mult Bruxelles-ul. Presedintele Herman Van Rompuy, de care am vorbit mai sus, a anuntat ca lupta \u00eempotriva evaziunii fiscale se va afla pe agenda reuniunii Consiliului European din 22 mai. El crede ca este bine sa se profite de elanul politic actual \u00een favoarea punerii \u00een discutie a secretului bancar. La nivel guvernamental, unele state, mai ales Germania doamnei Merkel, se declara favorabile controlului dar dimensiunile acestuia nu sunt \u00eentelese de toti \u00een acelasi sens. Austria refuza sa ia \u00een seama o astfel de reglementare, Elvetia rezista, Luxemburgul ademeneste lumea cu accesul la secretul bancar, dar partial si abia din 2015. Poate va avea ceva mai mult succes Washington-ul care a adoptat o lege prin care bancile straine care vor sa opereze \u00een Statele Unite sunt obligate sa semnaleze conturile cetatenilor americani pe care le adapostesc.<br \/>\n<strong>\u00cengerii si democratia<\/strong><br \/>\nUn intelectual rom\u00e2n ce se revendica filosof din scoala lui Noica ne asigura ca \u00eengerii au misiunea sa ne scape de erezia nationalista. Chiar mai mult, minunatele fapturi (daca si acestea vor fi av\u00e2nd materialitate!) vor inspira pe intransigentii luptatori pentru democratie sa scape omenirea de multe pacate. At\u00e2ta doar ca doritorii trebuie sa accepte si sa se lase calauziti de \u201eChristos ca principiu supranational\u201c. \u00cen ce ne priveste pe noi, rom\u00e2nii, eu constat ca am fost ascultatori si suntem pe cale de vindecare; rezultatele se vad cu ochiul liber si nu cer demonstratie. Altii care, ce-i drept, nu au trecut prin erezii ca ale noastre, nu par dispusi sa ram\u00e2na la mila \u00eengerilor. \u00centr-o tara cu legi vechi si ordine consolidata, un economist celebru a fost invitat la o dezbatere televizata pe tema responsabilitatilor marii finante si ale companiilor multinationale pentru criza mondiala. Moderatorul se dovedea mult prea \u00eencrezator \u00een bisturiul democratiei \u00eenc\u00e2t, excedat de zelul acestuia, invitatul a simtit nevoia sa-i mai taie din elan: sper, a spus el, sa fi aflat si dumneavoastra ca democratia nu se face cu \u00eengeri. Spuse de un premiat Nobel, cuvintele au cazut ca un trasnet.<br \/>\nAmploarea evaziunii si a ingineriilor financiar-bancare din paradisurile fiscale scapa de mult de sub control. O publicitate pe internet suna cam asa: \u201eezitati sa va instalati societatea de afaceri \u00een Cipru? Veniti \u00een Malta, unde taxele sunt de numai 5%\u201c. Desi era \u00een engleza, cunoscatorii spun ca reclama se adresa rusilor bogati derutati de criza \u00een care a intrat Ciprul ca paradis fiscal. Malta este o destinatie sigura, micile state Luxemburg, Andorra, Monaco, San Marino, ca sa nu mai vorbim de insulele din Pacific si Caraibe, sunt promitatoare. Mult mai sigura si mult mai promitatoare ram\u00e2ne, sa recunoastem, Marea Britanie. Bruxelles-ul, cu puterile lui at\u00e2t de slabite de criza si de incertitudini, \u00eencearca sa faca presiuni asupra bancilor din statele membre ale Uniunii Europene pentru a le determina sa accepte, fie si partial, modificarea reglementarilor privind secretul bancar. Acesta este la originea boom-ului \u201eeconomiilor de cazino\u201c g\u00e2ndite sa aiba viata efemera si bogati fara nume. Criza din Cipru, ultima \u00een data dintre cele care au zguduit zona euro, evidentiaza mai degraba dependenta guvernelor de banci dec\u00e2t puterea acestora de a le controla. Marea finanta face legea. \u00cenotam \u00een absurd consider\u00e2nd ca putem sa impunem morala \u00een viata politica. Noua batalie pentru controlarea paradisurilor fiscale \u2013 despre desfiintare nici nu poate fi vorba \u2013 este o noua dovada ca democratia trece prin grele suferinte. Marile escrocherii nu se mai sf\u00e2rsesc.<br \/>\n<strong>Tot despre pacatele coruptiei<\/strong><br \/>\nAm vrut sa dau cronicii de azi o perspectiva strict europeana dar o dezvaluire de ultima ora ma face sa poposesc si \u00een lumea noua. Iscoditori, ziaristii de la \u201eNew York Times\u201c au descoperit ca CIA a finantat timp de zece ani, \u00een plin razboi, Consiliului National afgan de Securitate, organism dependent de presedintia Afganistanului. Cum operatiunea nu a mai putut ram\u00e2ne secreta, presedintele Hamid Karzai a confirmat stirea preciz\u00e2nd ca nu este vorba de sume importante. Ziaristii de la New York Times vorbesc, totusi, de zeci de milioane de dolari. Dar pentru acestia mai importante dec\u00e2t suma ram\u00e2n modul de livrare si destinatia banilor. Milioanele de dolari ajungeau \u00een lichiditati, transportate \u00een valize si rucsacuri, la Consiliul National de Securitate care, la r\u00e2ndul lui, le distribuia, macar \u00een parte, capeteniilor militare afgane pentru a se asigura de loialitatea acestora \u00een lupta cu talibanii. Daca p\u00e2na aici afacerea avea, sa admitem, o oarecare noima, \u00een continuare lucrurile par de ne\u00eenteles. Capeteniile militare afgane recompensate astfel aveau legaturi cu traficantii de droguri si cu talibanii! Nici un control, precizeaza AFP, nu a fost efectuat de catre CIA \u00een legatura cu utilizarea subventiilor varsate, \u00een principiu, pentru victoria \u00een razboi si sporirea influentei americane \u00een Afganistan.<br \/>\nSa revenim \u00een Franta. Ce vor socialistii francezi cu declararea averilor guvernantilor? Sa legifereze moralitatea \u00een politica? Dar legile dupa care este condus un stat democratic nu asta trebuie sa asigure? Sa aiba democratia nevoie de legiferarea moralitatii? Mai degraba as fi tentat sa-i dau crezare inegalabilului Bernard Shaw care a lasat pentru politicieni vorbe memorabile: \u201eLes hommes politiques et les couches doivent \u00eatre chang\u00e9s souvent\u2026 et pour les m\u00eame raisons\u201c. Adica: oamenii politici si scutecele trebuie schimbate des&#8230; din aceleasi motive. Vorbele de duh ale marelui Shaw le-am gasit reproduse \u00eentr-un comentariu pe marginea masurii guvernului francez de a face cunoscute averile propriilor ministri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De multa vreme, Rom\u00e2nia a fost perceputa ca un fel de rai al coruptilor. Interesata si nu neaparat gratuita, \u00eenvinuirea a avut un efect devastator devenind paravanul, nu obstacolul, degradarii vietii politice si economiei din tara noastra. O astfel de explicatie pare inadecvata, pentru unii inacceptabila deocamdata, dar nu va trece multa vreme si va&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/note-despre-moralitate-in-politica\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Note despre moralitate \u00een politica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8847],"class_list":["post-15515","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-coruptia-in-romania"],"views":1098,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15515","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15515"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15515\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15515"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15515"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15515"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}