{"id":15509,"date":"2013-05-16T11:38:32","date_gmt":"2013-05-16T09:38:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15509"},"modified":"2015-01-15T16:20:08","modified_gmt":"2015-01-15T14:20:08","slug":"moralizarea-politicii-o-tema","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/moralizarea-politicii-o-tema\/","title":{"rendered":"Moralizarea politicii \u2013 o tem\u0103"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Criza economica si financiara care a lovit lumea occidentala \u00eencep\u00e2nd cu anul 2008 a readus \u00een prim-plan teme si idei care, sub cavalcada liberalismului triumfal si a dereglementarii, din ultimul deceniu al mileniului trecut si primul al mileniului al III-lea, pareau definitiv \u00eengropate. Se spunea, de pilda, ca ideologiile sunt depasite, ca partidele politice nu mai pot fi reuniri de convingeri, ci echipe de guvernare, \u00een fine, ca politica nu trebuie sa fie morala, ci eficienta. Criza a lovit, \u00eensa, clasa de mijloc a lumii occidentale, i-a pauperizat si mai tare pe cei deja pauperi si, \u00een schimb, cei bogati si-au mentinut bogatiile sau chiar le-au sporit. A \u00eenceput, deci, din nou sa se vorbeasca despre morala \u00een politica si chiar, dupa formula recenta a presedintelui Frantei, Fran\u00e7ois Hollande, despre moralizarea politicii.<\/strong> <\/em><\/p>\n<p>\u00centrebarile care se pun, legate de aceasta tema, sunt doua: 1) este necesara o moralizare a politicii si 2) este aceasta moralizare posibila \u00een chip efectiv?<br \/>\nLa prima vedere, raspunsul la prima dintre ele ar trebui sa fie negativ. Rostul politicii este sa administreze viata publica de o asemenea maniera \u00eenc\u00e2t sa creeze premisele pentru ca fiecare cetatean sa se poata dezvolta si sa \u00eesi poata trai viata \u00een cel mai bun mod cu putinta. Pentru aceasta, este \u2013 cel putin \u00een aparenta \u2013 indiferent daca omul politic este moral sau nu, daca \u00eesi \u00eensala nevasta sau joaca poker pe bani, daca este betiv sau are alte vicii rusinoase, at\u00e2ta timp c\u00e2t \u00eesi \u00eendeplineste eficient misiunea de a administra domeniul de care raspunde. Mai mult, un politician onest, dar ineficient este inutil.<br \/>\nAcest raspuns nu reprezinta, \u00eensa, din pacate, dec\u00e2t demagogie libertariana (nici macar liberala). Pentru ca nu e nevoie sa fii teolog ca sa stii ca viciile nu vin niciodata singure si ca, de pilda, acela care joaca poker pe bani va ajunge inevitabil sa bage m\u00e2na \u00een banul public sau sa faca afaceri oneroase, spre a-si procura sumele de care are nevoie pentru a practica \u00een continuare viciul. Sau ca sotul care \u00eentretine amante va face acelasi lucru, daca nu cumva va fi santajat cu secretele vietii sale amoroase. Ori ca, \u00een fine, omul de afaceri lipsit de scrupule nu va deveni un politician model, ci va prelungi si \u00een spatiul public aceleasi practici incorecte pe baza carora si-a edificat cariera \u00een afaceri.<br \/>\nNicolae Iorga \u2013 despre care, ca om politic, se poate spune orice, \u00een afara faptului ca ar fi fost lipsit de onestitate \u2013 spunea c\u00e2ndva ca nu inteligentele ne lipsesc, ci caracterele. Si avea dreptate. Caci \u00een politica nu este nevoie sa ai idei geniale \u00een fiecare zi: la drept vorbind, marile idei apar o data la o suta-doua de ani sau, Doamne fereste, \u00een epoci de mare tulburare (razboaie, catastrofe naturale). \u00cen rest, politicianul are la dispozitie \u00een permanenta o armata de consilieri si de profesionisti, la care poate apela pentru idei si solutii, pentru explicatii tehnice si juridice. Misiunea sa este ca, pornind de la aceasta consiliere de specialitate, sa ia \u2013 \u00een deplina libertate de constiinta \u2013 cele mai bune decizii pentru comunitate, indiferent de nivelul de reprezentare. Important este, deci, ca decizia sa sa fie ferita de influente nepotrivite si complet eliberata de interese personale.<br \/>\nIar pentru aceasta, moralitatea personala a politicianului este vitala. Scandalul Dominique Strauss-Kahn a aratat c\u00e2t rau poate face imoralitatea personala a unui om politic, chiar daca reputatia si competenta sa profesionala sunt incontestabile. Cel mai solid pregatit om politic francez \u00een domeniul economico-financiar este astazi o ruina, din cauza comportamentului sau nepotrivit \u00een mediul privat.<br \/>\nLucrurile pot deveni si mai grave c\u00e2nd imoralitatea omului politic nu vizeaza, ca \u00een cazul DSK, viata privata, ci conduita sa publica. Atunci c\u00e2nd politicianul ia decizii care favorizeaza grupuri de interese, societati multinationale sau oameni de afaceri cu care este \u00een relatii de prietenie, conflictul de interese ruineaza complet credibilitatea politicii si sansele ei de a administra corect viata cetatii.<br \/>\nMorala este, \u00een consecinta, nu numai de dorit \u00een politica: ea este vitala.<br \/>\nMai complicat, dar nu imposibil, este raspunsul la cea de-a doua \u00eentrebare. Caci \u00eentr-o democratie, politica, oric\u00e2te reguli am stabili, se reduce \u00een cele din urma la votul unei majoritati. Care, contrar a ce cred Traian Basescu si Curtea Constitutionala a Rom\u00e2niei, sunt deasupra oricaror reguli, \u00eentruc\u00e2t toata legislatia si organizarea statului decurg din aceasta vointa suverana a cetateanului.<br \/>\nRecenta afacere Cahuzac din Franta (\u00een care fostul ministru socialist al Bugetului a fost prins av\u00e2nd un cont nedeclarat si neimpozitat \u00een Elvetia) a relevat slabiciunea regulilor curente de moralizare a politicii. Nici una dintre masurile legale efective \u00een statul francez nu a \u00eempiedicat un \u00eenalt demnitar ca, timp de 20 de ani, sa fenteze Fiscul si sa \u00eesi tina banii nedeclarati \u00eentr-un alt stat. Sa \u00eensemne aceasta ca moralizarea politicii, desi vitala, este o utopie?<br \/>\nOpinia mea este ca nu e asa si ca \u00eenfr\u00e2ngerile de moment \u2013 sa nu uitam ca nici autoritatile noastre nu ne-au spus \u00eenca pentru cine a scos bani \u00een strainatate Horatiu Sima, fugar \u00een Islanda \u2013 nu trebuie sa ne demobilizeze. Moralizarea politicii nu poate fi facuta, \u00eentr-o democratie, la fel ca \u00eentr-un sistem totalitar. Pentru Ceausescu era usor sa decreteze ca nici un demnitar nu poate ram\u00e2ne \u00eentr-o functie mai mult de doi ani si sa \u00eel schimbe chiar mai des de at\u00e2t. Cu ce rezultate, \u00eenca ne aducem aminte, din pacate.<br \/>\n\u00cen democratie, \u00eensa, lupta pentru moralizarea politicii trebuie sa fie un proces continuu. Si trebuie sa ne implice pe toti. Pe cetateni, care trebuie sa \u00eenteleaga, \u00een cele din urma, la ce riscuri se expun daca \u00eei voteaza pe demagogii care le promit ca vor trai bine, fara sa fie atenti la credibilitatea personala a celui care promite. Partidele, care trebuie si ele sa \u00eenteleaga ca, daca nu doresc sa se decredibilizeze si, astfel, sa deschida calea extremismelor si totalitarismelor, nu mai pot merge, vorba unui clasic \u00een viata, pe cumetrii. Presa, care trebuie sa renunte la propaganda \u00een favoarea anchetei si a vigilentei civile. ONG-urile, care si ele trebuie sa renunte la traiul comod de pe urma unor campanii care nu intereseaza pe nimeni si sa \u00eesi asume un rol mai activ \u00een educarea cetateanului. Scoala, de asemenea, trebuie sa \u00eenceteze cu demagogia cultivarii de \u201edeprinderi practice\u201c, \u00een favoarea unei educatii civice mai serioase. Biserica, la r\u00e2ndul ei, poate si trebuie sa faca mai mult dec\u00e2t face pentru rasp\u00e2ndirea valorilor morale si a unei pedagogii sociale a onestitatii si devotamentului.<br \/>\nNu vom moraliza prea cur\u00e2nd viata politica, desigur. Dar, cu c\u00e2t am\u00e2nam \u00eenceperea acestei batalii, cu at\u00e2t \u00eendepartam de noi posibilitatea de a o c\u00e2stiga. Cu c\u00e2t pregetam sa luam cele c\u00e2teva decizii de baza \u2013 cum ar fi clarificarea notiunii de conflict de interese, baza \u201ecoruptiei fara corupti\u201c din societatea occidentala \u2013, cu at\u00e2t mai mult ne expunem riscului ca forte politice extremiste, purtatoare ale mesajului toti sunt corupti, sa profite de pe urma unei agravari a crizei si sa \u00eendrepte din nou lumea noastra catre un dezastru similar celui din perioada nazista.<br \/>\nNu se poate face politica moderna si eficienta, favorabila cetateanului si comunitatii, fara o permanenta actiune de moralizare, directa si eficienta. \u00censa nu trebuie facuta confuzia \u00eentre moralizarea politicii si statul politienesc, \u00een care Parchetul si serviciile de informatii sunt deasupra politicii. Teoria statului democratic presupune un echilibru \u00eentre puteri si o independenta temperata de un control reciproc al acestora. Altminteri, ne putem trezi \u00een situatia ca un om profund imoral, asupra caruia planeaza grave suspiciuni de coruptie, sa tina prizoniera clasa politica, ajutat de justitie si de servicii, sub pretextul luptei \u00eempotriva coruptiei. Moralizarea politicii nu trebuie sa fie un proces punitiv, \u00een care sa fie bagati la puscarie cei prinsi cu m\u00e2ta-n sac, pentru ca, se stie, cei prinsi sunt \u00eentotdeauna mult mai putini dec\u00e2t cei neprinsi. Moralizarea politicii trebuie sa fie un proces profilactic, care sa previna, \u00eencep\u00e2nd de la nivelurile cele mai de jos ale reprezentarii, patrunderea persoanelor care, din cauza carentelor de caracter, sunt inapte sa exercite functii publice. Si care, pe toata scara acestor functii, sa elimine politicienii nepotriviti, pe c\u00e2t posibil \u00eenainte ca ei sa provoace daune majore comunitatii.<br \/>\nFara morala, politica se transforma \u00eentr-o opereta cu final dinainte cunoscut. Si \u00een care subretele ram\u00e2n subrete, dupa cum si baronii ram\u00e2n tot baroni. Feudalizarea politicii trebuie oprita cu orice pret, daca dorim ca spiritul politic al natiunii sa ajunga, \u00een cele din urma, sa dicteze calea de urmat. Caci nu exista nimic mai competent si mai inspirat dec\u00e2t acest spirit politic al natiunii. Pentru ca el sa se exprime liber, \u00eensa, e nevoie ca spatiul public sa fie asanat de imoralitatea politica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Criza economica si financiara care a lovit lumea occidentala \u00eencep\u00e2nd cu anul 2008 a readus \u00een prim-plan teme si idei care, sub cavalcada liberalismului triumfal si a dereglementarii, din ultimul deceniu al mileniului trecut si primul al mileniului al III-lea, pareau definitiv \u00eengropate. Se spunea, de pilda, ca ideologiile sunt depasite, ca partidele politice nu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/moralizarea-politicii-o-tema\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Moralizarea politicii \u2013 o tem\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-15509","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":3000,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15509","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15509"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15509\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15509"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15509"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15509"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}