Un interviu senzational prin naturalete, bun gust, umor suculent si ironie taioasa a izbutit sa-i smulga dl Stelian TTurlea lui Niculae Gheran. Spun, dinadins, \u201esa-i smulga\u201c, deoarece marele talent, as zice fabulos, al editorului lui Rebreanu nu-i \u201escrisul\u201c, ci \u201evorbitul\u201c, caci autorul \u201eArtei de a fi pagubas\u201e scrie cum vorbeste: pus \u00een situatia de a vorbi-povesti, nu-ti ram\u00e2ne dec\u00e2t sa deschizi reportofonul. Iar spusele \u2013 povestitele \u2013 cu o oralitate fara egal sunt, ele, senzationale sub toate aspectele: factologic, naratologic si literar. Reprimat o viata \u00eentreaga \u00een munca editorului, talentul literar t\u00e2sneste, la senectute, \u00een scrisul povestitorului deghizat \u00een memorialist. Exemplar, cazul singular \u2013 daca nu unic \u2013 al acestui scriitor care si-a ascuns comoara talentului \u00eentr-o Rosie Montana pentru a fi exploatata \u00eentr-un viitor imprevizibil ar merita sa intre \u00een bibliografia obligatorie a manualului de literatura rom\u00e2na contemporana, \u00een programa scolara si universitara. S-a vorbit mult \u00een ultimii ani despre \u201edebutul am\u00e2nat\u201c al unor scriitori \u00eempiedicati de comunism sa debuteze. \u00cen realitate, foarte putine debuturi au fost cu adevarat \u201eam\u00e2nate\u201c: pentru simplul motiv ca evolutia ulterioara a celor ce se prevaleaza \u2013 cu un curaj demn de o cauza mai buna! \u2013 de aceasta am\u00e2nare fortata nu a confirmat apoi talentul ori excelenta literara a \u201edebutului am\u00e2nat\u201c! Oric\u00e2t si-a expus \u201ecazul\u201c, admirabilul critic si eseist Alexandru George \u2013 autorul celei mai stralucite exegeze de tip romanesc asupra \u201ev\u00e2rstei medievale\u201c a poetului Tudor Arghezi (\u201eMarele Alpha\u201c, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 1970) \u2013 n-a fost nici pe departe ajuns din urma ori egalat de romancierul cu acelasi nume. Si ca el sunt multi scriitori cu \u201edebut am\u00e2nat\u201c trecuti fictiv \u00een contul unei asa-numite \u201egeneratii de sacrificiu\u201c. Nu-i cazul lui Niculae Gheran care, se vede acum, a avut cu adevarat ce sa ascunda si sa \u201eam\u00e2ne\u201c: un remarcabil talent literar ce nu s-a stins sub tocatorul comunist ci, din contra, a mocnit mereu si a dat din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd sa iasa la iveala, culmin\u00e2nd cu opera comica si tragica din \u201eArta de a fi pagubas\u201e. Ea confirma si rascumpara cu v\u00e2rf si \u00eendesat \u201edebutul am\u00e2nat\u201c al lui Niculae Gheran, prozator nascut si nu facut, dar cu o constiinta artistica pe care rareori cei \u201enascuti\u201c o si au. Constiinta lui artistica s-a nascut si s-a \u00eentarit, cum spune undeva, \u201e\u00een atelierul domnului Rebreanu\u201c, unde a preferat sa fie \u201ecalfa dec\u00e2t sa \u00eencropesc o literatura de m\u00e2ntuiala\u201c. Nu doar arta si tehnica editarii le-a \u00eenvatat nemteste \u00een acel \u201eatelier\u201c, dar si, mai ales, aceasta constiinta artistica a inconfundabilei sale \u00eenzestrari. Si-a \u201enimerit\u201c talentul, prin contrast, \u00een atelierul de care vorbeste si, tocmai de aceea, \u00eesi poate delimita cu precizie afinitatile elective si stabili diferenta specifica. \u00cen literatura rom\u00e2na aproape toti scriitorii comici si satirici au m\u00e2ndria subalterna de a spune ca se trag din mantaua genialului Caragiale. Pretentie naiva si \u00eenduiosatoare, ridicola prin falsitate si proasta situare a unei precare constiinte de sine si artistice. Mai modest, dar infinit superior marilor belferi, Niculae Gheran nu sta la usa domnului Caragiale. Stie de unde vine si o spune admirabil \u00een interviul \u201esmuls\u201c de dl Stelian Turlea: \u201er\u00e2sul mi-a fost mai aproape dec\u00e2t sobrietatea. Debutul editorial mi-l facusem cu reconsiderarea lui Braescu, cel mai fidel reprezentant al prozei satirice dupa Caragiale, cu nimic mai prejos \u00een scrierile anti-cazone dec\u00e2t Courteline, frantuz avantajat de limba \u00een care a publicat. Pe Maior \u2013 cum i se mai spunea \u2013 \u00eel descoperisem \u00een biblioteca sanatoriului Moroieni scapata de \u00abepurari\u00bb\u201c. Scriere anti-cazona, o capodopera este si \u201eArta de a fi pagubas\u201e a lui N. Gheran, un spirit rebel, boem riguros si nonconformist incurabil. Sigur, Caragiale da \u201egenul proxim\u201c si mai toti satiricii rom\u00e2ni se gramadesc sa intre sub mantaua lui, dar, \u00een cazul de fata, \u201ediferenta specifica\u201c o face acest Courteline anti-cazon al sarcasmului din comedia rom\u00e2neasca, alta dec\u00e2t a lui Caragiale. Mai degraba vecin cu sarcasmul textual si subtextual al unui Teodor Mazilu, bunaoara, Niculae Gheran vine, ca si autorul \u201eProstilor sub clar de luna\u201c, din specia de umor satiric a Maiorului cu care autorul viitoarei \u201eArte de a fi pagubas\u201e se \u00eent\u00e2lnise, \u00een prima tinerete, \u00een biblioteca sanatoriului din Moroieni. Ce facea t\u00e2narul Gheran \u00een acel sanatoriu? \u201eAcolo\u201c \u2013 marturiseste el \u2013 \u201emi-am asternut pe h\u00e2rtie primele pagini umoristice, publicate \u00een \u00abT\u00e2narul scriitor\u00bb si \u00eentr-un \u00abCaiet de estrada\u00bb, precum si multe schite puse pe foc dupa critica unor scrieri satirice de catre Andrei Jdanov, mare ideolog moscovit, \u00een raportul sau asupra revistelor \u00abZvezda\u00bb si \u00abLeningrad\u00bb, readus \u00een discutie si pe plaiurile mioritice. Ma lepadasem prosteste de schitele mele, mai ales dupa ce aparuse \u00een \u00abViata Rom\u00e2neasca\u00bb o recenzie asupra numarului din \u00abT\u00e2narul scriitor\u00bb \u00een care mi se reprosa ca tema satirei vizeaza aspecte neconcludente ale vietii contemporane. Tot la sanatoriu mi-am platit datoria r\u00e2sului, ce-mi iesise acum prin piele. \u00cemplinisem 24 de ani…\u201c Nu s-a lepadat, \u201eprosteste\u201c de schitele lui satirice: le-a pus pe foc spre a nu fi silit, ca multi altii, sa ia calea \u201erealismului socialist\u201c cu ale carui produse timpul n-a mai avut rabdare si, cum s-a vazut, le-a mistuit \u00eentr-un incendiu meritat si binecuv\u00e2ntat. Econom cu sine \u00eentr-o epoca a \u201erisipitorilor\u201c naimiti, tocmiti cu ziua, Niculae Gheran si-a \u201edosit\u201c pentru multi ani talentul si, intr\u00e2nd \u00een \u201eatelierul domnului Rebreanu\u201c, si-a am\u00e2nat debutul cu pretul realizarii \u201eeditiei exhaustive, singura consacrata unui scriitor al veacului 20\u201c, cum precizeaza cu justete dl Stelian Turlea. Merita Rebreanu acest \u201epret\u201c? Raspunsul nu \u00eencape discutie: \u201epretul\u201c reprezinta o exemplara luare \u00een arenda a operei ctitorului romanului rom\u00e2nesc modern \u00een slujba caruia editorul si-a \u201ev\u00e2ndut\u201c toata libertatea de care a putut dispune de-a lungul timpului. Multi si-au v\u00e2ndut libertatea pe mai nimic, aleg\u00e2ndu-se cu praful de pe toba: Niculae Gheran, se poate spune, a re\u00eemproprietarit literatura rom\u00e2na cu unul dintre cei c\u00e2tiva mari clasici ai ei si, dupa cum pare a marturisi, ar lua-o din nou de la capat daca timpul ar mai avea rabdare. Academician fara Academie sau, ca orice profesionist veritabil, \u201eministru fara portofoliu\u201c, ca sa nu zicem \u201etehnocrat\u201c ca un neamt din T\u00e2rgul Mosilor, Niculae Gheran da de lucru \u00een interviul amintit mai multor ministere si institutii bugetivore de prim rang din Rom\u00e2nia carora, spre onoarea dar si rusinea lor, un intelectual ca el le-a tinut si le tine locul ca un pagubas ce e, pe un pret de nimic: \u201eCu c\u00e2tiva ani \u00een urma am demisionat din functia de director la Editura Institutului Cultural Rom\u00e2n unde ma ocupam strict de colectiile de patrimoniu, desfiintate dupa plecarea mea. Renuntasem la niste avantaje importante pentru un umil post de muzeograf la Muzeul din Bistrita, ce \u00eemi \u00eengaduia sa finalizez editia de \u201eOpere\u201c. Schimbasem un serviciu ce-mi deschidea drumurile la marile t\u00e2rguri internationale, pentru carari ce duceau la Tarlisua, Maieru, Rebra si Rebrisoara.<\/p>\n
Dupa ce am terminat editia m-am apucat cu niste tineri, carora le predam \u00een mers o activitate laborioasa, de uriasul corpus de documente din arhiva scriitorului aflata la Biblioteca Academiei. \u00cen urma unor ordonante guvernamentale am fost nevoit sa abandonez noul santier editorial, ca astfel statul sa economiseasca 1.601 lei, c\u00e2t primeam \u00een m\u00e2na lunar. Halal economie! Construirea unui WC public ar fi costat mai mult dec\u00e2t lucrarile \u00een curs de elaborare. Si ce lucrari?! Dintre ele, recent a aparut la Editura Academiei volumul \u00abIntime\u00bb \u2013 corespondenta dintre Liviu si Fanny Rebreanu, din vechiul portofoliu lucrat cu ani \u00een urma. C\u00e2nd se va remarca lipsa biobibliografiei, a dictionarului de personaje, a celor patru volume consacrate corespondentei primite de scriitor de la confrati, oameni de arta si cultura, politicieni, ba chiar si a \u201eoperelor magna\u201c \u00een prezentarea romancierului \u2013 ca se va gasi careva sa-si aduca aminte \u2013 voi fi departe\u201c. Aceasta trista situatie si evocarea ei arunca un mare semn de \u00eentrebare \u00een obrazul celor ce se cred nemuritori si continua sa spuna cu infinita prostie ca \u201enimeni nu e de ne\u00eenlocuit\u201c. Neatins de venin, omul de ne\u00eenlocuit spune cu umor si sarcasm jovial: \u201eSolutia ideala ar fi sa se acorde trecutului culturii rom\u00e2nesti macar atentia daruita unei institutii ca CNSAS. Aceasta institutie onorabila \u2013 basca anexele nedeconspirate \u2013 beneficiaza de o logistica de invidiat, performanta \u00een toate privintele, cu un personal ultracalificat, remunerat pe masura \u00eendeletnicirilor, de la salariile unor secretari de stat la solda unor angajati. Pentru depozitarea kilometrilor de dosare din arhiva fostei Securitati a fost nevoie de o cladire speciala, de cercetatori specializati, de un buget de miliarde. Aici se administreaza si istoria turnatoriei rom\u00e2ne, fundamentul sigurantei noastre multilateral dezvoltate. Te intereseaza c\u00e2nd si cum a fost recrutat un colaborator \u2013 dintre cei dati \u00een g\u00e2t, nu si dintre cei aflati \u00een functiune \u2013 ti se livreaza prompt informatia contra aprobarii de rigoare. Vrei sa stii cum te-a turnat Ghita Chioru din bloc, ori Tanta Zdreanta, colega de serviciu, ori Gica Sulica, vecin de strada, vigilentii care te-au c\u00e2ntat la nenea Secu, tunde oaia si berbecu? Sunt cautati dupa cod \u00een repertoriul electronic si, la comanda, dispui chiar si de proza lor, opisata comme il faut. Ordine nemteasca, nu gluma. \u00cen contrapartida, te-ai astepta ca macar la Biblioteca Nationala si la Biblioteca Academiei sa gasesti, de asemenea, colaborarile marilor scriitori rom\u00e2ni din presa vremii cu precadere interbelica, perioada prolifica \u00een tiparnita de pretutindeni, Ia de unde nu-i. Ce kilometri de colaborari, nu gasesti un singur metru de arhiva selectata. Mai mare rusinea! Ne place sa vorbim de patrimoniu national, dar trecem cu o crasa nepasare pe l\u00e2nga valori literare inestimabile, \u00eengropate \u00een tintirimul lui Gutenberg\u201c. Sunt trecute \u00een revista multe, majoritatea \u201esarcinilor\u201c culturale neonorate de bugetivorii nostri nationali: nici ministerele, nici Biserica, nici contabilii culturii si literaturii nu sunt scapati din vedere de ochiul \u201epagubasului\u201c a carui voce va fi, si ea, \u201earhivata\u201c spre a descoperi ca si peste o suta sau doua de ani cu patrimoniul cultural national stam tot asa. Vorba lui: mai mare rusinea! Descrie epopeea fara sf\u00e2rsit a editiilor integrale din opera marilor scriitori, impasul financiar si profesional din calea lor, mai greu ca bolovanul carat de Sisif: editorul, cel de ieri ca si cel de azi, n-ar putea spune \u00eensa ca \u00een eseul lui Camus ca acest Sisif \u201etrebuie sa fie fericit\u201c. Critica delicat!, iresponsabilitatea contabililor guvernamentali de azi cu vorbele lui Rebreanu: \u201ePentru ca omul politic rom\u00e2n este imbecil, barbar si anticultural… Arta si cultura rom\u00e2neasca n-au sa astepte dec\u00e2t dusmanie de la oamenii politici de azi\u201c. Pierduti \u00een intrigi de culise, acestia sunt \u00eembr\u00e2nciti sa citeasca, desi n-o vor tine minte, parerea aceluiasi mare ctitor literar convins \u201eca ar trebui sa \u00eenteleaga si oamenii politici ca arta si cultura au tot at\u00e2ta importanta \u00een viata tarii ca si o banca sau o alegere de deputat frauduloasa. Acum de ce \u00eencep economiile de la carte si cultura?\u201c. Prezentul etern (\u201eAcum!\u201c) din interogatia lui Rebreanu spune totul despre ceea ce editorul sau nu mai vrea sa spuna ca sa nu fie \u201econsiderat subiectiv\u201c. Zg\u00e2ndarit de dl Stelian Turlea, revine totusi asupra editarii si editiilor. Descrierea situatiei duce la aceeasi concluzie, \u201esubiectiva\u201c, fireste. Cu editiile din clasici stam cum stam si cu soselele din Rom\u00e2nia: fr\u00e2nturi de drumuri, sosele \u00eencepute si neispravite. Pe scurt, intram \u00een Europa mai mult prin santuri si prin gropi dec\u00e2t pe \u201edrumuri europene\u201c …
\nInterviul cu Niculae Gheran poate fi citit \u00een excelenta revista \u201eMiscarea literara\u201c de la Bistrita, numarul 4 din anul 2012. La sf\u00e2rsitul dialogului, dl Stelian Turlea noteaza: \u201eM-am despartit de autorul \u00abArtei de a fi pagubas\u00bb \u00een curtea cabanei sale de la Breaza, unde, fugind de larma Capitalei, \u00eesi vede de scris si de sanatate. \u00cen poarta, depanam amintiri. Dintr-una \u00een alta, revin cu o \u00eentrebare care mi-a scapat de-a lungul discutiei noastre: de unde p\u00e2na unde titlul cartii? Ca din suita povestirilor eroul principal nu pare a fi de fel pagubas dec\u00e2t arareori, si-atunci fac\u00e2nd haz de necaz. \u00cemi raspunde ca-i vorba de paguba unei \u00eentregi generatii, denumite p\u00e2na deunazi \u201ede sacrificiu\u201c, care, dupa aproape o jumatate de secol, revine de unde a plecat, lu\u00e2nd-o de la capat, dar cu parul albit. Poate de asta \u00eesi doreste ca epitaf la tintirim: \u201eFereste-ma, Doamne, de mai rau!\u201c Uit ce spune si insist sa-si termine proiectul tetralogiei, dupa care r\u00e2dem \u00eempreuna de poceala unor ilustri exponenti din fosta si prezenta asezare a Oborului, cu si fara l\u00e3mpas pe cracane\u201c. Proiectul tetralogiei s-ar \u00eencheia, dupa spusa autorului, cu un volum nou, al patrulea, intitulat \u201eBordel nou cu dame vechi\u201c, \u00een care figurantii, cunoscuti de c\u00e2nd lumea, \u00eenainteaza \u201eprecum carabinierii din opereta lui Offenbach, bat\u00e2nd pasul pe loc\u201c. Titlul ar comporta unele modificari, chiar radicale: \u201eBordel vechi cu dame noi\u201c, \u00een spiritul unei amintiri colosale evocate spre sf\u00e2rsitul dialogului de Niculae Gheran, amintirea unui deal, derdelusul copiilor din Obor deasupra caruia s-a \u00eenaltat \u00een \u201eanii nostri\u201c \u2013 de dupa 1989 \u2013 sediul monumental al unui centru raional de putere politica si administrativa. Iata ce-a fost ieri sediul puterii de azi: \u201eC\u00e2nd eram de-o schioapa, mergeam la depozitul de lemne al tatalui meu, de pe strada C\u00e2mpul Mosilor nr. 35. De cealalta parte a drumului, la c\u00e2teva zeci de metri, se construiau Halele Obor. Treceam printre tarabele circarilor si asistam cum se sapa solul pentru construirea fundatiei. Pam\u00e2ntul se stivuia mai departe, pe locul unde este asezata astazi Primaria sectorului 2. Se adunase at\u00e2ta pam\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t mormanul a capatat dimensiunea unui deluret, caruia toata mahalaua \u00eei spunea \u2013 pardon \u2013 \u00abMuntele c…tilor\u00bb, datorita faptului ca preluase atributiile instalatiilor sanitare, fiind frecventat cu harnicie de taranii veniti sa-si v\u00e2nda marfa, de clienti si trecatori, impartiali de nevoie si nevoi, fara deosebire de v\u00e2rsta, etnie, sex sau culoare. Doar zapada mai \u00eennobila uriasa ridicatura, c\u00e2nd, dupa fiecare ninsoare, se transforma \u00een ditamai derdelusul, de ne \u00eenjurau toti vatmanii, soferii, birjarii si carutasii ca le fulgeram cu saniuta prin fata rotilor si a cailor, taind soseaua Mihai Bravu p\u00e2na pe trotuarul de vizavi, mai-mai sa intram \u00een cofetaria Peristeri sau \u00een mezelaria lui Pescaru…\u201c Memorabilul fulger al amintirii ce \u00eenvie povestea unui derdelus si \u201edevenirea\u201c lui politico-administrativa din zilele noastre poate fi chiar prima fraza a noului volum, al patrulea, din tetralogia \u201eArta de a fi pagubas\u201c, opera care semnifica triumful literar al pagubasului. Cine-i, \u00een definitiv, acest \u201epagubas\u201c?! Este un ins care fuge p\u00e2na azi de \u201elarma Capitalei\u201c (citeste: larma elitei!), ram\u00e2n\u00e2nd fidel norocului de a deschide ochii \u00een T\u00e2rgul Mosilor evocat \u00eentr-o splendida pagina din primul volum al, deocamdata, trilogiei: norocul de a fi ramas prin selectie naturala \u00een clasa a cincea B si nu, cum era s-o pateasca, \u00eentr-a cincea A: \u201eLa B\u201c \u2013 spune el \u2013 \u201eintrasera mai toate podoabele cu care, \u00een timpul liber, ma simteam de zece ori mai bine dec\u00e2t cu \u00abbaietii buni\u00bb crescuti, precum c\u00e2inii de rasa, \u00een lesa. Spun \u00abmai bine\u00bb, pentru ca \u00eempreuna cu ei cutreieram marginile Capitalei alerg\u00e2nd \u00een jurul baltilor sau furis\u00e2ndu-ne \u00een padurile de la Andronache, Pustnicul sau Cernica din prelungirea soselelor Colentina si Pantelimon\u201c. Sare ca ars si se ofera \u201esa facem transferul (de la A la B \u2013 n.n.), ceea ce \u00eemi \u00eengaduia sa revin \u00een gasca alaturi de Gheorghe Moteanu, fiul unui vatman din Andronache, Nicolae Petrescu, baiatul lui Gica Grabitu, c\u00e2rciumarul de pe strada mea, Titi Ionescu, viitorul antrenor al nationalei de rugby si alti rebeli dispusi oric\u00e2nd sa piarda totul pentru nimic. Vorba ceea: ne-am nascut despuiati, ce-i pe noi e de capatat\u201c. Cu ei alergam \u00een toate zarile, mai adauga, spre deosebire de \u201elinistea ordonata\u201c de dincolo, din clasa lui \u201eA\u201c, lumea \u201ec\u00e2inilor de rasa crescuti \u00een lesa\u201c! Amintirea din copilaria scolara este profesiunea de credinta a pagubasului rebel de azi: sub semnul ei si-a scris trilogia, una din cele mai frumoase carti pe care le-am citit \u00een ultimele decenii. Deocamdata, \u201eArta de a fi pagubas\u201c se citeste \u00een regim de \u201esamizdat\u201c, ca unele manuscrise de odinioara ce nu se puteau bucura de bunul de difuzare din pricina continutului lor si se rasp\u00e2ndeau din m\u00e2na \u00een m\u00e2na, conform tacticii \u201eSc\u00e2nteii\u201c ilegale: \u201eCiteste si da mai departe!\u201c Ca sa nu se mai spuna ca \u00een anii libertatii si ai \u201edescarcerarii\u201c au disparut ilegalistii. Public\u00e2nd o carte nedifuzabila, dar citita si comentata copios, Niculae Gheran ram\u00e2ne, cum vedem, un \u201eilegalist\u201c consecvent: nonconformist iritant \u00een orice regim politic si literar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un interviu senzational prin naturalete, bun gust, umor suculent si ironie taioasa a izbutit sa-i smulga dl Stelian TTurlea lui Niculae Gheran. Spun, dinadins, \u201esa-i smulga\u201c, deoarece marele talent, as zice fabulos, al editorului lui Rebreanu nu-i \u201escrisul\u201c, ci \u201evorbitul\u201c, caci autorul \u201eArtei de a fi pagubas\u201e scrie cum vorbeste: pus \u00een situatia de a… Cite\u0219te mai mult »Triumful unui pagubas<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8842,4455,8843],"class_list":["post-15506","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arta-de-a-fi-pagubas","tag-niculae-gheran","tag-stelian-turlea"],"views":1534,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15506","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15506"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15506\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15506"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15506"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15506"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}