Salvarea Cupei Davis, \u00een calitatea ei de competitie mondiala dominanta, vine, paradoxal, exact dintr-o directie la care nimeni nu se (mai) astepta: Statele Unite ale Americii. Marele Connors, chiar daca dominase, pe la jumatate anilor ’70, la concurenta cu Borg, circuitul ATP si probele demonstrative profesionste de simplu, ignorase masiv farmecul, prestigiul si traditia competitiei inaugurate de Davis Jr. Jimmy era un individualist purs\u00e2nge, iar maxima dupa care se conducea \u00eentotdeauna era urmatoarea: \u201eNu intru pe teren ca sa-mi \u00eenving adversarul, ci ca sa-l umilesc\u201c. Era evident, \u00eentr-o asemenea filosofie tenisistica, ca nu mai ram\u00e2ne loc pentru solidaritatea, generozitatea si colegialitatea unei lupte sportive pe echipe, \u00een care culorile nationale si patriotismul conteaza mai mult dec\u00e2t orice altceva…
\nCum spuneam, \u00eensa, surpriza vine tot din tara capitalismului vorace. Daca gratuitatea practicata arogant si autist \u00een Cupa Davis gratie regulamentelor Federatiei Internationale de Tenis \u00eendepartase numerosi tenismeni de valoare, tocmai aceasta viziune austera ajunge sa provoace narcisismul unui nou-venit \u00een clubul campionilor de rasa. John McEnroe, un irlandez obraznic din New York, sportiv de geniu si personalitate gigantica, \u00eesi asuma rolul de lider al echipei americane. Acesta a disputat la simplu 49 de partide, din care a pierdut doar opt. La dublu a c\u00e2stigat, alaturi de Peter Fleming, partenerul sau traditional, 18 meciuri, pierz\u00e2nd doar doua. C\u00e2t priveste trofeele \u00een Cupa Davis, Big Mac se poate lauda cu cinci \u201eSalatiere de Argint\u201c (1978, 1979, 1981, 1982, 1992), lucru formidabil, caci roscovanul din Queens a fost contemporan cu acea epoca \u00een care detinatoarea titlului nu mai era calificata direct \u00een Challenge Round, ca pe vremea lui Tilden sau Smith, ci era obligata sa treaca prin toate fazele anterioare.
\nMcEnroe, de un individualism atroce, uita de propriul ego atunci c\u00e2nd \u00een joc erau culorile patriei sale. Fireste, totul tinea de educatia spartana si traditionalista pe care tatal lui, un avocat de succes, i-o daduse, caci altfel e dificil de explicat acest \u201ecomunitarism\u201c exacerbat, la o structura radical narcisica. Johnny era \u00eensa si un prieten extrem de fidel, posed\u00e2nd un suflet care, \u00een ciuda aparentei de agresivitate enorma si gratuita, nutrea o extraordinara solidaritate. Alaturi de Mary Carillo, o amica din colegiu, iancheul avea sa c\u00e2stige Roland Garrosul \u00een 1977, pe vremea c\u00e2nd nimeni nu auzise de el, caci nu depasise faza junioratului mare. A fost atunci o rabufnire de orgoliu ranit, caci la Paris nimeni nu-i baga \u00een seama pe cei doi copii. De Fleming l-a legat o prietenie \u00eenca si mai puternica, cei doi form\u00e2nd o echipa de vis, deoarece au cucerit de patru ori Wimbledonul si de trei ori Fushing Meadowsul. Dincolo de aceste rezultate, \u00een memoria iubitorilor tenisului sunt vii \u00eenca partidele spectaculoase \u00een care turbulentul McEnroe evolua continator si protectiv pentru ca timidul Fleming sa se simta \u00een largul lui…
\nPunctul culminant al procesului de relansare al Cupei Davis a fost \u00eensa partida dintre John McEnroe si Mats Wilander din 1982, disputata la Saint Louis, un meci-maraton, care a durat sase ore si 22 de minute si l-a revelat drept c\u00e2stigator pe american la neverosimilul scor de 9-7, 6-2, 15-17, 3-6, 8-6. Daca un supercampion la simplu, milionar \u00een dolari de mai multe ori, catadicsea sa-si deterioreze sanatatea, risc\u00e2nd sa nu mai fie capabil sa evolueze \u00een turneele profesioniste, acolo de unde veneau c\u00e2stigurile si notorietatea, doar pentru a privi cum drapelul nationalul se ridica pe catarg, atunci asta \u00eensemna ca spiritul Cupei Davis nu murise \u00eenca. Totul a \u00eenceput de la John McEnroe, \u00een anii ’80…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Salvarea Cupei Davis, \u00een calitatea ei de competitie mondiala dominanta, vine, paradoxal, exact dintr-o directie la care nimeni nu se (mai) astepta: Statele Unite ale Americii. Marele Connors, chiar daca dominase, pe la jumatate anilor ’70, la concurenta cu Borg, circuitul ATP si probele demonstrative profesionste de simplu, ignorase masiv farmecul, prestigiul si traditia competitiei… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (36)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15460","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":991,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15460","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15460"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15460\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15460"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15460"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15460"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}