{"id":15456,"date":"2013-05-09T12:52:28","date_gmt":"2013-05-09T10:52:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15456"},"modified":"2013-05-09T12:52:28","modified_gmt":"2013-05-09T10:52:28","slug":"management-si-manageri-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/management-si-manageri-i\/","title":{"rendered":"Management si manageri (I)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Imediat dupa 1989, cuv\u00e2ntul management a evadat din sfera terminologiei economiei si a trecut \u00een vorbirea curenta, \u00eenlocuind mai vechiul administrare. Foarte cur\u00e2nd, s-a ajuns sa se vorbeasca despre manageri \u00een toate cele. Primarul, ca politician, a ajuns sa \u00eesi recunoasca limitele si sa se limiteze la emisiunile televizate, las\u00e2nd treaba conducerii primariei pe seama unui city manager (ca doar nu era sa spunem administrator de oras!). Mai nou, si pe la judete s-au \u00eenfiintat, pe l\u00e2nga consiliile judetene, functii de county manager.<\/strong><\/em><br \/>\nC\u00e2nd a venit vorba despre institutiile de cultura, multi au fost cei care au spus ca vechii directori trebuie sa fie \u00eenlocuiti cu oameni profesionisti \u00een ale conducerii, mai exact, cu manageri. Cu alte cuvinte, un director este un conducator neprofesionist, un manager este un conducator profesionist. Problema a stat la dospit vreo 15 ani, p\u00e2na c\u00e2nd, \u00een guvernarea Popescu-Tariceanu, a capatat forma unui act normativ (Ordonanta de urgenta nr. 189\/2008 privind managementul institutiilor de cultura), la scrierea caruia am contribuit si eu, \u00eentr-o mica masura. Fiind, la r\u00e2ndul meu, astazi, manager de muzeu, sunt, desigur, interesat de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla cu legislatia \u00een domeniu si de soarta unor colegi de&#8230; suferinta.<br \/>\nAtunci c\u00e2nd am pornit (grupul din care am facut parte, alaturi de Demeter Andr\u00e1s, Carmen Croitoru, Delia Mucica, Ioan Onisei si alti c\u00e2tiva colegi) la elaborarea ordonantei mai sus amintite, am \u00eencercat sa scoatem numirile de directori ai institutiilor publice de cultura de sub influenta politicului si sa contribuim la stabilizarea unui mic grup de oameni specializati \u00een administratia culturala, fiind convinsi ca aceasta nu se poate face dupa ureche. Cu alte cuvinte, pentru a conduce o institutie de cultura nu este suficient sa fii muzician, om de teatru, muzeograf, literat, naturalist, coregraf, regizor, cercetator etc., ci ai nevoie si de studii \u00een management cultural. Ideea noastra a fost ca una fara alta nu se poate, dec\u00e2t din \u00eent\u00e2mplare. Adica, poti sa aduci, cu succes, un inginer director la opera, doar daca, printr-o pura \u00eent\u00e2mplare, acel om are niste calitati extraordinare, este meloman, si-a dorit toata viata sa devina muzician, dar nu a reusit, are o bogata cultura \u00een domeniu samd&#8230; Tot asa, poti sa pui un pictor la conducerea Administratiei Fondului Cultural National si sa dovedeasca, acolo, ca are reale calitati de manager si ca \u00eentelege mecanismele economice care guverneaza cultura, chiar daca nu a urmat nici un MBA la Harvard. Dar acestea nu pot fi dec\u00e2t exceptii. Tot atunci, ne-am g\u00e2ndit ca un manager trebuie sa fie numit doar \u00een urma unui concurs de proiecte, ca trebuie sa aiba \u00een fata, pentru a-si pune \u00een opera programul managerial, cel putin trei ani (preferabil, patru sau chiar cinci) si ca, dupa numire, trebuie sa \u00eencheie un contract cu autoritatea care \u00eel numeste, prin care ambele parti sa \u00eesi asume niste obligatii. Cu alte cuvinte, managerul \u00eesi poate asuma obligatia de a creste numarul de bilete v\u00e2ndute la institutia pe care o conduce, dar numai daca i se asigura o anumita finantare prin subventie. Pentru a \u00eenlatura subiectivismul si influenta politica, am introdus mai multe prevederi, \u00eentre care cea privind componenta comisiei de examinare la concurs si la evaluarile anuale \u2013 comisii care urmau sa includa specialisti si, \u00een general, persoane care sa nu se afle sub influenta autoritatii tutelare.<br \/>\nRecent, am aflat ca se intentioneaza modificarea acestei ordonante. Din c\u00e2te am \u00eenteles, mai multi feudali locali (cum s-ar zice, presedinti de consilii judetene ori primari) si-au exprimat nemultumirea ca nu pot numi \u00een institutiile de cultura pe care le au \u00een subordine membri ai clientelei politice ori, \u00een alte cazuri, membri ai propriei familii. Jenant, nu? Pai, de aia ne-am dat noi s\u00e2ngele la 22 decembrie, si, mai ales, \u00een ultimele batalii electorale, sa ajungem, acum, \u00een situatia penibila de a nu putea numi pe cineva, nu pe la vreo regie (de unde se pot mulge si niste bani), ci nici macar la muzeul judetean sau la revista de cultura a judetului? Rusine! Pai, daca e a judetului, atunci facem ce vrem cu ea si numim pe cine vrem noi acolo, ca doar de aia e democratie si ne-am descentralizat \u2013 ca sa scapam de capitalistii de la Bucuresti. Cum ati spus? Exagerez? Sa vedem c\u00e2teva fapte.<br \/>\nDin amintitul text de proiect de act normativ, care ar urma sa modifice O.U.G\/ 189 \/ 2000, ar urma sa dispara obligativitatea ca cei care doresc sa devina manageri de institutii publice de cultura sa fi absolvit un masterat. Trec peste faptul ca \u00eenvatam\u00e2ntul rom\u00e2nesc a ajuns sa devina o fabrica de diplome de doctori. Dupa cum marturisea, acum vreo doi ani, academicianul Alexandru Vulpe, \u00een ziua de azi, multe dintre lucrarile de doctorat sunt redactate la nivelul unei lucrari de licenta, realizata acum trei decenii. Absolventi ai unor facultati (sistem Bologna) de acum, mai ales, daca au trecut prin tot felul de universitati private crestine, ecologiste, umaniste si balcanice, au nivelul de cunostinte pe care generatia mea \u00eel avea la examenul de admitere \u00een facultate, acum 40 de ani. Fara sa aiba, macar un masterat, sansele ca acesti oameni sa fie capabili sa conduca altceva dec\u00e2t propriul autoturism sunt minime.<br \/>\nUn alt lucru care \u00eei streseaza pe onorabilii feudali este faptul ca, odata \u00eencheiat, contractul cu managerul ar trebui si respectat. Aici, chiar am toata \u00eentelegerea pentru bietii baroni. Pai, ei nu respecta contracte \u00een valoare de milioane de euro si noi avem pretentia sa respecte un contract cu un oarecare amar\u00e2t care stie sa dirijeze o orchestra simfonica? Asa \u00eenc\u00e2t se propune ca rezilierea contractelor sa se faca, dupa bunul plac al ordonatorilor de credite, la orice ora din an e nevoie \u2013 ca doar nu poti sa stii, de la \u00eenceput, c\u00e2nd ti se pune pata pe unul dintre subordonati sau c\u00e2nd tocmai ti-a ramas somer varul primar!<br \/>\n\u00cen fine, ceea ce deranjeaza cel mai mult este pretentia ca din comisia de concurs si, apoi, de evaluare sa faca specialisti. Pai, avem tot felul de somitati \u00een tara asta, care au recunoscut ca nu prea au avut-o, la viata lor, cu scoala, si au ajuns sefi de stat, de guvern, ministri sau parlamentari, sefi de judete si&#8230; \u00een general, sefi. Si nu i-a evaluat nici un specialist; i-a votat boborul. Asa ca sa o lasam mai moale cu specialistii astia, ca, oricum, ne \u00eencurca! Si mai e ceva: odata ajuns cineva director economic la primarie, poate sa \u00eendrazneasca sa zica nu stiu cine ca respectivul nu e specialist? Pai, daca a ajuns director, sigur ca e specialist, asa \u00eenc\u00e2t mi se pare firesc sa faca parte din comisia care \u00eel evalueaza pe directorul de la biblioteca judeteana, mai ales ca ala zice ca e specialist \u00een biblioteconomie. Care va sa zica, tot cu economia e ceva, pe acolo.<br \/>\nMai nou, mi s-a dovedit ca nici nu e nevoie sa mai schimbam legea. \u00centotdeauna se vor gasi cozi de topor, yes men si fripturisti gata sa faca mumos \u00een fata micilor si marilor sefi peste institutiile de cultura, astfel \u00eenc\u00e2t un director sa poata fi schimbat dupa bunul plac al jup\u00e2nului \u00een m\u00e2na caruia stau p\u00e2inea si cutitul. Performanta? Valoare? Lasa ca stim noi mai bine ce \u00eenseamna toate astea!<br \/>\nSi pentru ca, \u2013 desi am tot felul de exemple dureroase si din alte domenii \u2013 \u00een aceasta rubrica ma ocup doar de muzee, am sa las deoparte teatrele, filarmonicile, centrele de cultura, bibliotecile, arhivele, revistele si toate celelalte si am sa \u00eencerc sa dau exemple strict din sfera muzeelor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Imediat dupa 1989, cuv\u00e2ntul management a evadat din sfera terminologiei economiei si a trecut \u00een vorbirea curenta, \u00eenlocuind mai vechiul administrare. Foarte cur\u00e2nd, s-a ajuns sa se vorbeasca despre manageri \u00een toate cele. Primarul, ca politician, a ajuns sa \u00eesi recunoasca limitele si sa se limiteze la emisiunile televizate, las\u00e2nd treaba conducerii primariei pe seama&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/management-si-manageri-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Management si manageri (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-15456","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1375,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15456","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15456"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15456\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15456"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15456"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15456"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}