Cinemaul independent american isi ia o noua infatisare \u2013 cel putin la asta ne vom g\u00e2ndi dupa ce vom viziona cel mai recent film al regizorului Harmony Korine, \u201eSpring Breakers\u201c. Harmony Korine \u2013 copilul rebel al unui nou tip de cinema avangardist \u2013 a debutat in 1997 cu filmul \u201eGummo\u201c, care a cam sters r\u00e2njetele mari si late ale americanilor, aduc\u00e2nd pe ecran o lume pe c\u00e2t de dubioasa si \u201efantastica\u201c, pe at\u00e2t de reala. Lumea lui Korine, indiferent ca vorbim despre filmul lui de debut sau despre celelalte produse ale sale, ia forma unui freak show plasat in zone c\u00e2t se poate de marginale. Case darapanate, acoperite de maldare de haine murdare printre care hoinaresc aleator g\u00e2ndaci, copii care incearca sa prinda pisici pentru a le vinde unui restaurant chinezesc, relatii intre persoane dezaxate si cu diverse handicapuri, sau consumul de substante ilegale si violenta exagerata sunt doar c\u00e2teva dintre elementele care formeaza asa-zisul \u201eunivers interior\u201c al regizorului. P\u00e2na sa realizeze \u201eSpring Breakers\u201c, Korine a mai contribuit la o serie de videoclipuri pentru niste formatii la fel de independente, dar si pentru o campanie fashion, miz\u00e2nd pe aceleasi ciudatenii, at\u00e2t la nivel de constructie narativa (daca exista una), c\u00e2t si la nivel de personaje.
\nTocmai din acest motiv, \u201eSpring Breakers\u201c nu va fi perceput asa cum ar trebui perceput un film de Harmony Korine. \u201eGummo\u201c, dar si celelalte proiecte ale sale care fac parte din sfera video-art reprezinta reflectii personale, daca le pot numi asa, ale regizorului. Ei bine, \u201eSpring Breakers\u201c se detaseaza in mod evident de universul lui interior, dat fiind faptul ca reprezinta mai degraba o satira la adresa iluziei visului american, pentru care Korine a indraznit sa se documenteze merg\u00e2nd la fata locului si descoperind tot felul de lucruri pe care le-a transpus ulterior pe pelicula. Filmul lui Korine, am putea spune, este un soi de MTV al anilor 2013 \u2013 fapt pe care il putem observa indeosebi in scenele de deschidere ale filmului, care contin si o poveste, nu foarte complicata, dar de data aceasta mult mai bine cladita. \u201eSpring Breakers\u201c spune povestea a patru studente, Faith (Selena Gomez), Brit (Ashley Benson), Candy (Vanessa Hudgens) si Cotty (interpretata de sotia regizorului, Rachael Korine) care se hotarasc sa-si ia inima in dinti, sa descopere o lume noua si sa se indeparteze de oraselul natal pe care-l considera plictisitor, plec\u00e2nd astfel in vacanta de primavara, spre tar\u00e2mul distractiilor \u2013 Florida. O prima problema care apare \u2013 lipsa fondurilor pentru micile distractii ale fetelor \u2013 este rezolvata cu rapiditate prin spargerea pe care o dau Candy si Brit (in timp ce Cotty sta la volan, iar Faith nici nu stie despre acest lucru) intr-un restaurant fast-food. Cea de-a doua problema \u2013 arestarea fetelor pentru consumul de substante ilegale in timpul unei petreceri \u2013 este si ea, la r\u00e2ndul ei, solutionata odata cu aparitia unui personaj tumultuos, un gangster-rapper, Alien (James Franco), care le plateste cautiunile si devine, astfel, detinatorul de drept al fetelor.
\nEi bine, unul dintre lucrurile cele mai deranjante la \u201eSpring Breakers\u201c, din perspectiva unui public familiarizat cu filmele lui Korine este, casting-ul. Daca in \u201eGummo\u201c si in celelalte filme ale sale Korine alegea sa mizeze uneori pe oameni necalificati in ale actoriei, de data aceasta dispune de un arsenal format numai din ex-starlete de la Disney Channel (exceptie fac\u00e2nd sotia lui), si de ultra-talentatul James Franco, care reuseste sa provoace chiar si c\u00e2teva z\u00e2mbete, in ciuda imaginilor absurde care apar pe ecran. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, nici personajele in sine nu se ridica la inaltimea celor care apareau in celelalte productii ale regizorului. Singurul personaj care pare a fi mai bine conturat este cel al lui Faith, dar care are o aparitie filmica mult prea redusa. Faith este singura dintre cele patru fete care are mustrari de constiinta \u2013 dat fiind faptul ca e o fata mai religioasa \u2013, si singura care vede tar\u00e2mul de distractii din Florida ca fiind ceva care ar putea s-o ajute in formarea ei ca persoana. Celelalte personaje, cu exceptia lui Alien, nu par a fi dec\u00e2t niste aparitii fantomatice \u2013 tin\u00e2nd cont si de structura narativa a filmului \u2013 care se evidentiaza doar printr-o puternica atractie spre autodistrugere. Dar, in general, personajele lui Korine nu sunt bine definite, iar conflictul care se naste intre ele este mai degraba un aspect care tine de forma dec\u00e2t de fond. Si totusi, problema casting-ului a ridicat multe semne de intrebare printre fanii lui Korine.
\n\u201eSpring Breakers\u201c este, in fond, un artificiu de care regizorul se foloseste pentru a trasa un portret al petrecaretilor americani si, in acelasi timp, pentru a accentua morbidul. Korine nu renunta la violenta nici de data aceasta. Exista multe momente filmice in care sunetul pe care-l produce o arma atunci c\u00e2nd se incarca serveste drept laitmotiv al peliculei. Intr-un interviu acordat presei americane, Korine afirma ca dorinta lui cea mai mare a fost ca acest film sa fie consumat asemenea unui drog. De aici si structura narativa care se caracterizeaza doar prin scene repetitive, prin imagini filmate din unghiuri diferite, prin replici care tot revin, si care incearca sa creeze, intr-un fel sau altul, senzatii halucinante. Cu toate acestea, repetitia devine la un moment dat c\u00e2t se poate de plictisitoare, desi este acompaniata de muzica. Tocmai de aceea personajul lui Franco, alaturi de interpretarea lui, ofera un plus de dinamism, dar si un alt tip de carisma \u2013 carisma specifica celui care incearca sa interpreteze un gangster rapper alb. Si e cu at\u00e2t mai autoreferential cu c\u00e2t intr-un semidocumentar care il surprinde at\u00e2t pe Korine, c\u00e2t si pe amicul lui, regizorul Gaspar No\u00e9, Korine afirma faptul ca uraste oamenii albi \u2013 de aici ar putea sa provina si parodierea tiparului gangsterului alb.
\nDin punct de vedere vizual, \u201eSpring Breakers\u201c este cel mai \u201elucrat\u201c film al regizorului, dat fiind faptul ca imaginea este semnata de operatorul Benoit Debie, cel care a contribuit la filmele lui Gaspar No\u00e9, \u201eIrreversible\u201c si \u201eEnter the Void\u201c. In comparatie cu celelalte produse ale sale, majoritatea filmate pe VHS cu o granulatie c\u00e2t se poate de evidenta, accentu\u00e2nd aspectul de kitsch, ultimul film al lui Korine este c\u00e2t se poate de estetic. Debie \u201ereaduce in discutie\u201c aceleasi scene frumoase, pigmentate cu tot felul de filtre si filmate pe timp de noapte, dar pastreaza ceva si din traditia regizorului \u2013 insereaza c\u00e2teva scene de la petreceri care par a fi filmate cu un telefon. Poate de aici se trage si cealalta nemultumire a fanilor, legata de estetismul neasteptat. Un astfel de exemplu ar fi travelingul care capteaza spargerea din fast-food, filmat din masina si coregrafiat cu minutiozitate.
\nSpre disperarea fanilor, dar si a criticilor obisnuiti cu nebunia lui Korine, cel mai recent lungmetraj al sau pare a fi un fel de declaratie indirecta a regizorului, care ar afirma ca, de acum incolo, va face filme \u201emult mai bune\u201c. Indiferent de cum va fi perceput, \u201eSpring Breakers\u201c ram\u00e2ne un soi de banc inofensiv care, odata ce i-ai prins \u201epoanta\u201c, nu poate sa faca rau nimanui, dar care e cam degeaba.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cinemaul independent american isi ia o noua infatisare \u2013 cel putin la asta ne vom g\u00e2ndi dupa ce vom viziona cel mai recent film al regizorului Harmony Korine, \u201eSpring Breakers\u201c. Harmony Korine \u2013 copilul rebel al unui nou tip de cinema avangardist \u2013 a debutat in 1997 cu filmul \u201eGummo\u201c, care a cam sters r\u00e2njetele… Cite\u0219te mai mult »\u201eSpring Breakers\u201c \u2013 pop, violen]a & Harmony Korine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8832,83,8831],"class_list":["post-15448","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-spring-breakers","tag-film","tag-harmony-korine"],"views":1234,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15448","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15448"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15448\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15448"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15448"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15448"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}