\u201eOz, the Great and Powerful\u201c (\u201eGrozavul si puternicul Oz\u201c), cel mai recent film al lui Sam Raimi, propune spectatorilor o calatorie \u00een universul romancierului american Frank L. Baum, devenit un reper clasic al lumilor imaginare din cinematografie, prin adaptarea lui Victor Fleming, \u201eVrajitorul din Oz\u201c (1939), patronata de Metro-Goldwyn-Mayer. Filmul lui Raimi se constituie ca un omagiu adus capodoperei din 1939, pe care o citeaza abundent, la nivel narativ, cromatic si \u00een ceea ce priveste solutiile tehnico-estetice adoptate.
\nIntriga din \u201eOz, the Great and Powerful\u201c e plasata cu o generatie \u00eenaintea aventurilor lui Dorothy si explica modul \u00een care vrajitorul nevazut a ajuns sa stap\u00e2neasca minunatul oras de smarald. Oscar \u201eOz\u201c Diggs (James Franco), magician fustangiu \u00eentr-un circ ambulant, fuge de un Hercule caruia i-a sedus nevasta si, prins de o tornada, la fel ca Dorothy, este purtat spre Oz unde, iubit de trei vrajitoare, trebuie s-o aleaga pe cea \u201ebuna\u201c si sa se alieze cu ea, ca sa scape tinutul de \u00eencarnarile raului. La fel ca \u00een filmul din 1939, aventurile personajului principal \u00eencep \u00een alb-negru si se continua \u00eentr-o simfonie de culori puternice, saturate, dupa ce balonul lui Oscar \u00eencepe sa survoleze fascinanta geografie a tinutului Oz. La fel cum personajele care o \u00eensotesc pe Dorothy, adica Omul de Tinichea, Sperie-ciori si Leul cel Fricos, sunt transpuneri \u00een registrul fanteziei ale unor fermieri din Kansas, si la Sam Raimi vrajitoarea buna si blonda, Glinda (Michelle Williams), nu e alta dec\u00e2t t\u00e2nara Annie, de care Oscar e \u00eendragostit \u00een realitatea istorica a anului 1905 si careia un anume John Gale \u00eei propune s-o ia de sotie, numele de familie al pretendentului suger\u00e2ndu-ne ca ea ar putea sa fie mama pierduta a lui Dorothy. Genul acesta de \u201elegaturi\u201c sunt, de altfel, frecvente \u00een filmele Disney, mai ales \u00een cele cu sequels: \u201ePeter Pan\u201c 1 si 2, \u201eCenusareasa\u201c 1 si 2 etc.
\nThe Wicked Witch of the West, \u00eenfruntata si \u00eenvinsa de Dorothy cu o generatie mai t\u00e2rziu, e construita dupa conventiile iconografice impuse \u00een 1939. Raimi ne arata si cauzele care au transformat-o \u00een fiinta monstruoasa. La origine vrajitoare buna, Theodora (Mila Kunis) e cea care-l \u00eent\u00e2mpina pe Oscar la sosirea lui \u00een Oz, convinsa ca el va \u00eemplini profetia conform careia un magician venit din cer cu un balon zburator o va \u00eenvinge pe vrajitoarea cea rea, Glinda, si va elibera tinutul de tirania ei. Conduc\u00e2ndu-l spre Oz, Theodora se \u00eendragosteste de chipesul Oscar, care nu se poate abtine sa nu flirteze cu ea. \u00cen Oz, sora Theodorei, Evanora (Rachel Weisz), atrasa si ea de Oscar, se va dovedi adevarata vrajitoare ticaloasa, ea fiind de fapt ucigasa vrajitorului precedent si uzurpatoarea puterii. Fiindca \u00een Padurea \u00centunecata, unde a fost trimis sa distruga bagheta Glindei, Oscar \u00eesi da seama de adevar si fiindca Evanora vede totul \u00een globul ei de cristal, aceasta se va stradui s-o st\u00e2rneasca pe Theodora \u00eempotriva lui, \u00eentar\u00e2t\u00e2ndu-i gelozia. Ca sa usuce inima surorii sale, Evanora \u00eei da sa muste dintr-un mar fermecat, care o vestejeste p\u00e2na-n ad\u00e2ncurile fiintei. Pastr\u00e2nd urme din vechea-i \u00eenfatisare, Theodora va deveni \u2013 dupa patru ore de machiaj (!) \u2013 aidoma vrajitoarei verzi din filmul clasic: la m\u00e2ini \u00eei vor creste gheare negre, nasul i se va coroia, gura i se va str\u00e2mba, iar ochii nu vor exprima altceva dec\u00e2t ferocitate si dorinta de razbunare, deoarece inima nu-i mai tresalta de nici un simtam\u00e2nt omenesc.
\nTheodora si Evanora, asistate de monstruoase armate de babuini zburatori \u2013 mult mai veridici dec\u00e2t la Victor Fleming, gratie tehnologiei CGI \u2013 si de trupele bine instruite din Oz, lanseaza un razboi fara mila \u00eempotriva cuplului Oscar-Glinda, care nu-i au alaturi dec\u00e2t pe pasnici locuitori ai tinutului: Munchkins (care apareau si \u00een 1939), Quadlings si Winkies. \u201eVrajitorul\u201c \u00eesi da seama ca modalitatea cea mai sigura de a \u00eenvinge \u00eentr-o confruntare inegala este tocmai folosirea unor strategii de iluzionism, care nu tin de magia adevarata, \u00eenalta, ci de divertismentul de b\u00e2lci. Pe acestea, Oscar le combina cu tehnici primitive de proiectie cinematografica (el plecase de altfel catre Oz \u00een 1905, \u00eentr-o perioada c\u00e2nd kinetographele si alte jucarele optice faceau \u00eenca deliciul publicului popular peste tot \u00een lume). Proiectiile \u00een cauza, inspirate de experientele lui Thomas Alva Edison, sunt declansate dupa ce \u201evrajitorul\u201c si-a pus \u00een scena propria moarte, ceea ce le face si mai \u00eenspaim\u00e2ntatoare pentru cele doua vrajitoare coalizate, care nu le pot distruge cu mingile lor de foc si care vor sf\u00e2rsi prin a da bir cu fugitii. Avem aici o exaltare a virtutilor iluzioniste ale proiectiei de imagini, deci o recuperare a dimensiunii \u201emagice\u201c a artei cinematografice, \u00een concurenta cu efectul de hiper-realism pe care filmul \u00eel potenteaza prin diversele sisteme de \u00eenregistrare ale camerei de filmat.
\nPartea cea mai interesanta din \u201eOz, the Great and Powerful\u201c o reprezinta constructia spatiului, imaginara si tehnica. Pentru a stimula reveria, Sam Raimi construieste spatii arhetipale, care trezesc \u00een noi puternice ecouri (este cazul Padurii \u00centunecate, loc prin excelenta al primejdiilor, necunoscutului si fortelor obscure si ostile). Filmul 3D are deja o traditie suficient de puternica \u00eenc\u00e2t spectatorii sa poata sa-si aduca aminte de formatiuni geologice, de arbori, liane sau flori tropicale pe care le-au vazut \u00een \u201eAvatar\u201c ori \u00een \u201eHobbitul\u201c, sau sa simta \u2013 \u00een momentul c\u00e2nd trec granita Kansasului monocrom spre Oz, cu risipa sa de nuante cromatice \u2013 ca se \u00eentorc \u00eentr-o tara pe care au mai vizitat-o. Trebuie subliniat, \u00een acest sens, ca at\u00e2t \u201eAvatar\u201c, c\u00e2t si \u201eOz, the Great and Powerful\u201c, au acelasi \u201eart director\u201c \u00een persoana lui Robert Stromberg! Orasul de Smarald si cararea de caramizi galbene reprezinta transpuneri din filmul lui Victor Fleming, iar Orasul de portelan, prin care trec Oscar si maimuta \u00eenaripata Finley \u00een drumul lor spre Padurea \u00centunecata, propune interesante reduceri de dimensiune. \u00cen Orasul de portelan totul e miniatural, locuitorii traiesc \u00een case de forma unor ceainice si nu sunt altceva dec\u00e2t niste papusi smaltuite. Lipindu-i picioarele cu clei, \u201evrajitorul\u201c va salva una dintre ele, care-l va \u00eensoti \u00een calatoria initiatica si se va dovedi plina de abnegatie si de curaj.
\n\u201eOz, the Great and Powerful\u201c nu convinge \u00eentotdeauna, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t maniheismul specific cinematografiei hollywoodiene produce adeseori un efect suparator. Oscar, desi superficial, reuseste sa gaseasca \u201ebinele\u201c pe care-l poarta \u00een sine (la fel ca eroul din desenul animat \u201eRapunzel\u201c), \u00een vreme ce Theodora parcurge drumul invers: desi buna la \u00eenceput, ea nu va avea forta sa lupte \u00eempotriva instinctelor \u201erele\u201c, care o vor preschimba \u00een monstru, rautatea fiind \u2013 \u00een cod clasic \u2013 dublata de ur\u00e2tenia trupului. Si Evanora e de fapt ur\u00e2ta, \u00eensa nimeni nu-i vede hidosenia \u2013 fizica si sufleteasca \u2013 din cauza protectiei unui talisman de smarald pe care-l poarta \u00een permanenta la g\u00e2t. Eternei confruntari dintre bine si rau nu i se gasesc rezolvari originale, care sa determine o reflectie etica inteligenta. Filmul dezamageste si prin efectele speciale, care nu sunt la \u00eenaltime si nu ating nici pe departe rafinamentul celor din \u201eHansel si Gretel, v\u00e2natori de vrajitoare\u201c, de Tommy Wirkola. Ritmul filmului (at\u00e2t cel pur narativ, c\u00e2t si cel vizual sau muzical) mi s-a parut insuficient controlat, mai ales \u00een partea de sf\u00e2rsit, c\u00e2nd exista o serie de timpi morti deranjanti pentru spectator. Totul e mult prea static si dezl\u00e2nat pentru o \u00eenfruntare finala \u00eentre eroi pozitivi si vrajitoare!
\nTotusi, desi nu ram\u00e2ne la \u00eenaltimea creativitatii din seria \u201eEvil Dead\u201c sau \u201eSpider-Man\u201c, Sam Raimi aduce din celelalte creatii ale sale o truculenta vizuala si o placere contagioasa a faptului de a face film, care justifica o iesire la cinema pentru a vedea \u201eOz, the Great and Powerful\u201c. Filmul lui Raimi, la fel ca precursorul din 1939 sau ca alte creatii contemporane din zona fantasy, ilustreaza functia compensatorie si metaforica a artei, puternic criticata de partizanii realismului, ai artei sociale si politice, ca fiind esentialmente burgheza (arta ca evazionism facil). Cred ca trebuie sa ne desprindem de aceasta perspectiva simplificatoare, remarc\u00e2nd ca functia compensatorie a artei e la fel de legitima ca oricare alta: arta evazionista vine \u00een \u00eent\u00e2mpinarea unor nevoi personale profunde ale subiectului receptor (si abia apoi serveste exercitarii unui control social, pus \u00een evidenta de Bourdieu). Nu putem si nu trebuie sa ne interzicem sa r\u00e2dem, sa ne simtim bine, sa visam \u00een contactul cu opera de arta, fara nici o intentie de actiune politica sau de transformare morala, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t cotidianul cenusiu ne striveste oricum sub probleme de toate soiurile!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eOz, the Great and Powerful\u201c (\u201eGrozavul si puternicul Oz\u201c), cel mai recent film al lui Sam Raimi, propune spectatorilor o calatorie \u00een universul romancierului american Frank L. Baum, devenit un reper clasic al lumilor imaginare din cinematografie, prin adaptarea lui Victor Fleming, \u201eVrajitorul din Oz\u201c (1939), patronata de Metro-Goldwyn-Mayer. Filmul lui Raimi se constituie ca… Cite\u0219te mai mult »Aventuri cu \u201evr`jitorul\u201c din Oz<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8830,8828,83,8829],"class_list":["post-15443","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-grozavul-i-puternicul-oz","tag-oz","tag-film","tag-the-great-and-powerful"],"views":1514,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15443","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15443"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15443\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15443"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15443"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15443"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}