A trecut o luna de c\u00e2nd am intrat in noul an, dar eu am ramas cu g\u00e2ndul la Craciun, la sarbatori. Mai exact la seara Ajunului, a colindatului, sau mai degraba a colindetii, asa cum ii spuneam noi c\u00e2nd eram copii. Imi amintesc c\u00e2t de emotionati eram cu totii, eu, sora mea, cei doi veri ai mei, la g\u00e2ndul ca vom porni, din poarta-n poarta, sa colindam, iar la sf\u00e2rsit, spre dimineata, sa insiruim toti covrigii, sa-i numaram, sa vedem cine are cei mai multi si cine cei mai putini. Bineinteles ca noi, fetele, aveam cei mai putini, caci noi colindam la c\u00e2teva case de pe ulita noastra (de-abia ne luau si la alea), pe c\u00e2nd bunicul si verii mei veneau de c\u00e2teva ori in timpul noptii sa-si desarte traistele pline de covrigi, mere sau nuci, uneori chiar si portocale (pe vremea aceea se gaseau mai greu). Ca sa compenseze tristetea noastra, mamaia ne da covrigi pe furis, covrigi facuti de ea, astfel mai reuseam si noi sa recuperam din \u201epierderi\u201c si sa umplem traistele pe care tot ea ni le facea special pentru seara de colindete, traiste cu tot felul de dulciuri pe care ni le impartea si in care mai gaseam in fiecare an c\u00e2te 50 sau 100 de lei, dupa buget, vorba lui Caragiale.
\nBucuria colindatului nu o egala insa pe cea a datului in grinda. Inainte sa plecam la colindat, mamaia ne str\u00e2ngea pe toti la un loc si ne impartea c\u00e2te un colac gros, pufos, pe care ni-l aseza apoi pe cap. Partea cea mai frumoasa venea acum: tataie ne prindea cu am\u00e2ndoua m\u00e2inile si ne ridica p\u00e2na sus la grinda, la tavan, iar mamaia tinea cu o m\u00e2na colacul sa nu cada de pe cap. Era bucuria cea mai mare, tipam de fiecare data c\u00e2nd ajungeam cu capul aproape de tavan, extaziati de senzatia de inaltime, de rapiditatea cu care ne urcau si ne coborau de la tavan. Printre chiotele noastre de veselie, de-abia se mai auzeau cuvintele rostite de tataie:
\n\u201eAt\u00e2ta mare sa se faca gr\u00e2ul
\nAt\u00e2ta mare sa se faca porumbul!\u201c
\nAstfel, imbujorati, plecam la colindat.
\nSa ne dea de-a grinda era marea noastra bucurie in seara de Ajun, o bucurie a v\u00e2rstei inocentei, a copilariei, caci dupa ce-am implinit sase, sapte ani nu ne-au mai dat in grinda. Nu stiu de ce. Poate nu ne mai puteau ridica la tavan din cauza kilogramelor?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A trecut o luna de c\u00e2nd am intrat in noul an, dar eu am ramas cu g\u00e2ndul la Craciun, la sarbatori. Mai exact la seara Ajunului, a colindatului, sau mai degraba a colindetii, asa cum ii spuneam noi c\u00e2nd eram copii. Imi amintesc c\u00e2t de emotionati eram cu totii, eu, sora mea, cei doi veri… Cite\u0219te mai mult »Datul in grinda, o bucurie (pierduta) a copilariei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-1543","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":3851,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1543","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1543"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1543\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1543"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1543"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1543"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}